Anulare act administrativ fiscal. Decizia 233/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 233/R/
Ședința publică de la 3 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în com. Străoane, jud.V și pârâtele DIRECTIA DE MUNCĂ SOLIDARITATE SOCIALA SI FAMILIEI V, STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, împotriva sentinței numărul 775/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul av.,lipsă fiind recurentele pârâte DIRECTIA DE MUNCĂ SOLIDARITATE SOCIALA SI FAMILIEI V și STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și CASA JUDETEANA DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului, av., arată că a declarat recurs doar cu privire la capătul de cerere ce se referă la daunele morale, întrucât instanța de fond a respins acest capăt de cerere privind acordarea de către Statul Român a daunelor morale. Consideră că sentința recurată este netemeinică întrucât Tribunalul Vranceaa apreciat că recunoașterea publică a crimelor regimului comunist efectuată prin Raportul precum și acordarea reparațiilor bănești în temeiul Legii 118/1990, reprezintă în opinia instanței, reparația morală justă și proporțională cu suferințele îndurate de cei care au suferit condamnări politice în regimul comunist. Consideră că acest act normativ nu a avut ca scop decât acordarea unor drepturi persoanelor persecutate, iar aceste drepturi se referau la calcularea perioadei de detenție ca și vechime în muncă. Ori, aceste drepturi reprezintă recunoașterea faptului că a muncit timp de trei ani și șase luni, că nu a fost remunerat în nici un mod și că prin munca depusă în toate închisorile a contribuit la edificarea multor obiective proprietate a Statului Român. Cum perioada încarcerării nu putea fi luată în calcul conform Codului Muncii, la vechimea în muncă în vederea pensionării, Decretul Lege 118/1990 stabilește că această perioadă va fi considerată vechime în muncă. Menționează că perioada de detenție în care a fost supus la cele mai cumplite metode de exterminare, au făcut să aibă grave probleme de sănătate, și în plus a fost și atitudinea organelor de opresiune comunistă de a renunța la cultul său,pentru îndrăzneala de a avea altă credință decât cea acceptată de regimul comunist. Față de motivele invocate solicită admiterea recursului și obligarea Statului Român la plata daunelor morale ca o compensare a prejudiciului material și moral pe care l-a creat prin încarcerarea în perioada cuprinsă între 08.01.1973-07.07.1976.
La întrebarea instanței, dacă recurentul încasează îndemnizația ce i-a fost acordată, apărătorul, acestuia arată că abia în anul 2006 i-a fost recunoscut titlul de luptător, și urmează să primească această sumă.
Cu privire la recursul declarat de Casa Județeană de Pensii F, privind daunele morale solicită respingerea excepției privind tardivitatea și prescripția dreptului de a formula cererea de către recurent, fără obligarea statului la cheltuieli de judecată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamantul a contestat DECIZIA NR.2530/28.03.2007 ( NR.2524/20.02.2007, FILA 8 DOSAR ) emisă de Direcția de muncă și Solidaritate Socială și Familie Vrancea - Comisia de aplicare a D-L 118/1990.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că a formulat cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990 cerere înregistrată sub nr.574/03.08.1990, respectiv pentru constatarea vechimii în muncă în temeiul dispozițiilor art.1 aliniat 1 litera a, pe perioada detenției cuprinsă între 08.01.1973- 07.07.1976.
A arătat că a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza Sentinței penale nr.44/23.01.1973 pentru comiterea infracțiunii de insubordonare prev. de art.334 din Codul penal.
Prin Hotărârea nr.604/16.04.1991 i s-a respins această cerere, iar pe cale judiciară, deși a parcurs ciclul de judecată până la Curtea Supremă nu a obținut recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Această recunoaștere a obținut-o abia prin Decizia nr.628/16.11.2006 dar drepturile aferente i s-au stabilit începând cu data de 01.02.2007 deși această calitate o avea și la data primei cereri.
Prin urmare a solicitat modificarea deciziei în ceea ce privește acordarea drepturilor începând cu data de 01.08.1997.
În termen legal, la data de 07.05.2007 reclamantul și-a completat acțiunea arătând că solicită obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare la care are dreptul începând cu 01.08.1997 pentru perioada executată în detenție, iar în temeiul dispozițiilor art.998-999 cod civil a solicitat obligarea Statului român la plata de daune morale în cuantum de 1.000.000 Euro pentru suferințele fizice și psihice la care a fost supus în detenție.
Peste termenul legal, respectiv la data de 10.05.2007 reclamantul precizat că solicită plata drepturilor bănești începând cu anul 1990, anul apariției Legii 118/1999.
Cum această cerere a fost formulată peste termenul legal și cu încălcarea condițiilor stabilite prin art.114 Cod procedură civilă, cum obiectivele la expertiză au fost stabilite tot pentru perioada indicată inițial prin acțiune, cum reclamantul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, urmează ca aceste precizări să nu fie supuse analizei instanței.
Prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.05.2007 pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie Vranceaa solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru cala data de 05.06.2007 să-și completeze Întâmpinarea invocând următoarele excepții:
- prescrierea dreptului la acțiune motivat de faptul că se solicită drepturi bănești peste termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul nr.167/1958;
- excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că Hotărârea nr.604/16.04.1991 nu a fost contestată; că Decizia nr.2259/24.11.2000 a fost contestată la Curtea de APEL GALAȚI iar Sentința civilă nr.35/F/26.02.2001 a rămas definitivă și irevocabilă;
- excepția netimbrării cererii potrivit dispozițiilor art.2 din Legea nr.146/1997;
- excepția lipsei calității procesuale pasive a V în ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art.3 litera A punctul 48 Ministerul economiei și Finanțelor este cel care reprezintă Statul;
- excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect daune morale, motivat de faptul că reparațiile sunt reglementate de DL nr.1168/1990, iar acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.998-999 Cod civil.
Statul, prin DGFP Vai nvocat prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 06.09.2007 excepția tardivității și inadmisibilității acțiunii excepții asupra cărora instanța s-a pronunțat prin Încheierea din 28.11.2007 ( filele 120-121 ) când a admis și cererea pârâtei privind introducerea în cauză a Casei Județene de Pensii V, instituția care ar urma să execute o hotărâre favorabilă reclamantului.
În cauză, la cererea reclamantului s-a încuviințat efectuarea unei expertize financiar contabile prin care să se determine cuantumul pretențiilor în prezenta cauză, începând cu data de 01.08.1997 la zi, cu actualizarea sumelor.
Examinând acțiunea, înscrisurile depuse în cauză, dar și excepțiile invocate de pârâta V, Tribunalul reținut următoarele:
În baza Sentinței penale nr.44 pronunțată la data de 23.01.1973 de către Tribunalul Militar București în dosarul nr.37/1973 reclamantul a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea faptei prevăzute de art.334 aliniat 2 Cod penal cu aplicarea art.41 aliniat 2 Cod penal, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 28 decembrie 1972 a refuzat să execute ordinul comandantului și să depună jurământul militar cu motivația că face parte din secta " Adventiști - reformiști " iar credința îi interzice să depună jurământul militar și să pună mâna pe armă.
În baza acestei sentințe a executat în penitenciar perioada cuprinsă între 08.01.1973-07.07.1976.
Potrivit art.1 aliniat 1 litera a din Decretul Lege nr.118/1990 ( republicat în Of. nr.118/1998 ) constituie vechime în muncă și se ia în calcul la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsit de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice.
În baza acestui act normativ reclamantul a solicitat prin cererea nr.574/03.08.1990 recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă și acordarea drepturilor reparatorii prevăzute de acest act normativ ( fila 71 ).
Prin Hotărârea NR.604/16.04.1991 ( fila 9 ) Comisia pentru aplicarea DL nr.118/1990 respinge cererea reclamantului, cu două opinii separate în sensul că faptele pentru care a fost condamnat reclamantul aveau caracter politic.
Prin petiția nr.62/16.10.2000 reclamantul a solicitat revizuirea acestei Hotărâri dar prin Decizia nr.2259/24.11.2000 i s-a respins cererea.
A atacat în justiția această Decizie dar prin Sentința civilă nr.35/F/26.02.2001 Curtea de APEL GALAȚIa respins acțiunea ( fila 45-47) menținută prin Decizia civilă nr.373/05.02.2002 a Curții Supreme de Justiție.
La data de 29 dec.1999 Guvernul adoptă Ordonanța de Urgență nr.214 publicată în Monitorul Oficial nr.650/30.12.1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă prin care se recunosc ca fiind infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, potrivit art.2 aliniat 1 litera
În baza acestui act normativ reclamantul obține Decizia nr.628/26.11.2006 prin care i se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anti comunistă dar drepturile reparatorii i se acordă conform Deciziei nr.2524/ 20.02.2007 numai de la data de 01.02.2007, luându-se ca bază de pornire cererea nr.2647/343 din 29.01.2007.
Astfel, în ceea ce privește excepția privind prescrierea dreptului la acțiune instanța a apreciat că acțiunea de față a fost promovată în termenul legal.
În fapt, în termenul de 30 zile socotit de la data comunicării Deciziei nr.2524/20.02.2007 ( greșit indicată de reclamant în acțiune ca fiind nr.2530/28.03.2007) reclamantul s-a adresat instanței criticând această decizie doar sub aspectul momentului acordării drepturilor reparatorii.
Împrejurarea că reclamantul a solicitat acordarea acestor drepturi de la data primei cereri, respectiv din august 1991, în condițiile în care legiuitorul nu a manifestat suficientă claritate în redactarea textului DL nr.118/1990, dovadă fiind cele două opinii separate formulate în soluționarea primei cereri, fapt ce a condus la recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă a reclamantului abia în data de 16.11.2006, deși cererea sa era datată 30.07.1991, nu este de natură să afecteze drepturile reclamantului sub aspectul prescrierii în sensul invocat.
Dacă s-ar admite această excepție, practic, recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă ar avea un caracter iluzoriu și aproape fără nici un efect în ceea ce privește repararea daunelor suferite prin condamnări politice în regimul comunist.
- în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, pornind de la raționamentul expus mai sus în ceea ce privește lipsa de claritate a actelor normative, în speță a DL nr.118 /1990, lipsă care a dus la recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă abia în anul 2006, prin efectul OUG nr.214/1999, act normativ neanalizat de instanța de judecată prin Sentința civilă nr.35/F/26.02.2001 sau prin Decizia civilă nr.373/05.02.2002, instanța a apreciat că nu ne aflăm în prezența unei identități triple de părți, obiect și cauză, cât timp drepturile reclamantului au fost stabilite abia în anul 2006, ulterior pronunțării instanțelor de judecată.
Dacă ar fi existat această excepție, nici pârâta nu ar fi putut emite Decizia contestată în prezenta cauză, în condițiile în care două instanțe s-au pronunțat în sensul că reclamantul nu are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, decât cu motivația intervenirii unui act normativ nou, clarificator.
A admite o asemenea excepție, în contextul enunțat, ar echivala cu o încălcare a dreptului fundamental al reclamantului garantat prin art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv o încălcare a dreptului acestuia la judecarea cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială.
- excepția netimbrării cererii este neîntemeiată deoarece potrivit dispozițiilor art.15 litera t din Legea nr.146/1997 republicată ( varianta actualizată la 08.12.2006 )sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru acțiunile având ca obiect drepturile și interesele legitime pretinse de foștii deținuți și persecutați pentru motive politice în perioada regimului comunist din România.
- excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității cererii vizează doar capătul de cerere având ca obiect plata de daune morale de 1 milion de Euro, capăt de cerere formulat de reclamant în contradictoriu doar cu statul român nu și cu pârâta, astfel că aceste excepții sunt și ele neîntemeiate.
Față de aceste considerente Tribunalul respins excepțiile invocate de pârâta V prin completarea la Întâmpinare din 05.06.2007,ca neîntemeiate.
Față de motivele pentru care s-a încuviințat introducerea în cauză a Casei Județene de Pensii V, respectiv pentru opozabilitate și pentru a se putea pronunța asupra modului de calcul a drepturilor cuvenite reclamantului, Tribunalul respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această pârâtă.
Pe fond Tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată:
Astfel, reclamantul a solicitat încă de la data de 30.07.1991,recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă și acordarea drepturilor bănești reprezentând reparații, dar abia în anul 2006 în baza Deciziei nr.628/16.11.2006 i se recunoaște această calitate, iar drepturile i se acordă începând cu data de 01.02.2007, prin Decizia nr.2524/20.02.2007.
Având în vedere că reclamantul a solicitat de la data de 30.07.1991 recunoașterea calității de beneficiar la DL nr.118/1990 instanța a apreciat că practic de la data primei cereri trebuia stabilită această calitate.
Împrejurarea că textul DL nr.118/1990 a permis încălcarea unui drept legal, cel de a beneficia de reparații ca urmare a unor condamnări pentru infracțiuni politice și că lămurirea dispozițiilor sale s-a făcut abia prin OUG nr.214/1999, nu poate fi imputată reclamantului în sensul acordării acestor drepturi abia cu luna următoare depunerii ultimei cereri.
Decretul lege nr.118/1990 prevede acordarea acestor drepturi cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii la comisia constituită pentru aplicarea prevederilor DL nr.118/1990, fără să facă vorbire de vreun alt moment.
Comisia de aplicare a DL nr.118/1990 a fost sesizată de reclamant la data de 30.07.1991, dar reclamantul nu a înțeles să se prevaleze în termen legal de această dată, ci a solicitat aceste drepturi abia de la data de 01.08.1997.
În condițiile în care prin Decizia nr.2524/20.02.2007 se stabilește reclamantului calitatea de beneficiar al DL nr.118/1990 instanța apreciază ca fiind inechitabilă stabilirea drepturilor reparatorii doar de la data de 01.02.2007, data ultimei cereri, astfel că pe fond a admis acest capăt de cerere și obligat pârâta V la modificarea Deciziei nr.2524/2007 în sensul acordării drepturilor reparatorii de la data solicitată de reclamant, respectiv de la 01.08.1997 și să oblige pârâta Casa Județeană de pensii V la plata sumei reprezentând aceste drepturi, actualizată, în sumă de 22.863,23 lei pentru perioada 01.08.1997-31.01.2007, stabilite prin raportul de expertiză -.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale actului contestat, privind plata în continuare a indemnizației legale pentru perioada de detenție efectuată.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat în contradictoriu cu Statul Român, având ca obiect obligarea acestuia la plata daunelor morale ca urmare a suferințelor fizice și psihice îndurate în perioada de detenție, Tribunalul a reținut:
Pentru repararea acestor suferințe, fizice și psihice, prin recunoașterea implicită a producerii lor de către Regimul Comunist, a fost adoptat DL nr.118/1990 cât și actele normative ulterioare, acte prin care perioada de detenție a fost considerată ca vechime în muncă iar beneficiarilor li s-a recunoscut dreptul la plata unei indemnizații lunare, supusă indexării periodice, pentru fiecare an de detenție efectuat.
Acordarea acestor reparații bănești, alături de recunoașterea publică a Crimelor regimului Comunist, efectuată prin Raportul constituie în opinia instanței reparația morală justă și proporțională cu suferințele îndurate de cei care au suferit condamnări politice în regimul comunist.
Față de aceste considerente s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea Statului român la plata de daune morale, suplimentar de cele stabilite prin DL nr.118/1990.
Împotriva sentinței nr. 775/2007 a Tribunalului Vrancea în termen legal au declarat recurs părțile.
În motivarea recursului declarat reclamantul a arătat că în mod greșit nu i-au fost acordate daune morale, Decr.Lege 118/1990 având ca scop acordarea unor drepturi persoanelor persecutate.
Nici raportul nu poate reprezenta o modalitate de reparație morală ci doar o recunoaștere publică a faptului că poporul român a condamnat comunismul.
In motivarea recursului declarat CAS Vaa rătat că prin hotărârea nr. 604/16.04.1991 Comisia pt.aplicarea Decr.Lege 118/1990 a respins cererea formulată de reclamant prin care solicită recunoașterea calității de beneficiar al Decr.Lege 118/1990. Această hotărâre a rămas definitivă, nefiind contestată de reclamant.
Printr-o cerere ulterioară reclamantul a solicitat revizuirea dosarului depunând ca act nou hotărârea nr.262/21.03.1991 a Comisiei pt. acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conf. Decr.Lege 118/1990, prin care acestuia, i se recunoaște calitatea de beneficiar al acestui act normativ.
Cererea de revizuire a fost respinsa prin decizia nr. 2259/24.11.2000 împotriva căreia reclamantul a formulat contestație la Curtea de APEL GALAȚI, care a respins-o prin sentința nr.35/F/ 26.02.2001.
După intrarea în vigoare a OUG 214/1999 reclamantul s-a adresat cu o nouă cerere Comisiei pt. aplicarea Decr.Lege 118/1990, anexând mai multe hotărâri judecătorești, prin decizia nr.628/26.11.2006 fiindu-i recunoscută reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Prin decizia nr. 2524/2007 a Comisiei s-a admis cererea reclamantului și i-a stabilit acestuia calitatea de beneficiar al Decr.Lege 118/1990, respectiv vechimea în muncă și indemnizația indexată la zi pentru fiecare an de detenție.
Prin decizia nr. 2530/28.03.2007 s-a respins contestația prin care reclamantul a solicitat acordarea drepturilor începând cu 1.08.1990.
Arată recurenta că dreptul la acțiune este prescris deoarece nu a intervenit nici o cauză de întrerupere a cursului prescripției.
Expertiza efectuată în cauză nu i-a fost comunicată pârâtei care a depus doar concluzii pe lipsa calității procesuale pasive.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art.304 ind.1 pr.civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispoz. legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Sunt nefondate susținerile recurentei în sensul prescrierii dreptului la acțiune, instanța de fond reținând în mod corect ca reclamantul a contestat in termenul legal decizia nr.2524/20.02.2007 sub aspectul momentului acordării drepturilor reparatorii.
Corect a reținut prima instanță că reclamantul a solicitat acordarea acestor drepturi încă din luna august 1991 și că legiuitorul nu a manifestat suficienta claritate în redactarea Decr.Lege 118/1990, motiv ce a condus la recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă abia în anul 2006, toate aceste aspecte nefiind de natură a afecta drepturile reclamantului sub aspectul prescrierii.
Corect a apreciat prima instanță ca reparația morală a fost efectuată prin adoptarea Decr.Lege 118/1990 prin care perioada de detenție a fost considerată vechime în munca și s-a recunoscut dreptul la plata unei indemnizații lunare pentru fiecare an de detenție, indexată periodic.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în com. Străoane, jud.V și pârâtele DIRECTIA DE MUNCĂ SOLIDARITATE SOCIALA SI FAMILIEI V, STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, împotriva sentinței numărul 775/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./30.04.2008
Tehnored./2ex./05.06.2008
Fond - /
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
