Anulare act administrativ fiscal. Decizia 235/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 235
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului C prin Primar, împotriva încheierii de ședință din data de 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă Primăria Municipiului C prin Primar și intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului C - Direcția Taxe și Impozite și avocat pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Primăria Municipiului C prin Primar și intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului C solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform motivelor de recurs.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL solicită respingerea recursului.
CURTEA
Prin încheierea din 5 noiembrie 2007, Tribunalul Dolja admis cererea de suspendare formulată de reclamanta -"PLUS AUTO"SRL, dispunându-se suspendarea executării dispoziției nr. 16830 din 31.08.2007 emisă de primăria Mun. C până la soluționarea pe fond a cauzei.
S-a admis cererea formulată de apărătorul reclamantei privind introducerea și citarea în cauză, în calitate de pârât a Consiliului Local al Municipiului C, ca autoritate emitentă a actului administrativ contestat.
S-a admis cererea formulată de reprezentantul pârâtului privind acordarea unui termen de judecată pentru a depune întâmpinare și actele necesare în cauză.
A fost amânată judecarea cauzei la data de 03 decembrie 2007, pentru a se introduce și cita în cauză, în calitate de pârât, Consiliul Local al Municipiului C și s-a pus în vedere apărătorului reclamantei să depună la dosar Hotărârea nr.23/2000 a cărei nelegalitate s-a invocat.
Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut faptul că referitor la cererea de suspendare formulată de reclamantă care vizează dispoziția nr. 16830 din 31.08.2007 emisă de Primăria Mun. C, sunt îndeplinite condițiile imperative impuse de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a făcut dovada contestării actului administrativ a cărui suspendare o solicită, cât și cerința existenței unei pagube iminente și a cazului bine justificat, întrucât o eventuală executare ar fi de natură să o prejudicieze pe reclamantă, în condițiile în care s-ar stabili că pârâta nu este competentă să execute creanța respectivă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Primarul Mun. C, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că cererea de suspendare formulată de reclamantă nu fost motivată în fapt și în drept, iar instanța în mod greșit a apreciat ca fiind îndeplinite dispoz. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Se arată de asemenea că intimata nu a depus cauțiunea prevăzută de art. 215 alin.2 din OG nr. 92/2003 și art. 723 Cod pr. civilă, precum și faptul că ulterior are posibilitatea de a solicita întoarcerea executării conform dispoz. art. 4041alin. 1 Cod pr. civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 16830 din 31.08.2007 emisă de Primăria Mun. C, caz în care nu era necesară plata cauțiunii.
Se invocă și faptul că actul cărui suspendare a solicitat- este nelegal, întrucât Primăria Mun. C nu poate solicita taxe și impozite pentru zonele care nu-i aparțin din punct de vedere administrativ, astfel că în mod corect s-a dispus suspendarea dispoziției contestate.
Curtea analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse, fiind înlocuită motivarea instanței de fond.
Este adevărat că dispoz. art. 215 alin. 2 din OG nr. 92/2003 prevăd posibilitatea contribuabilului de a solicita suspendarea actului administrativ fiscal în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, dacă se depune o cauțiune, însă în cauza dedusă judecății suspendarea solicitată de intimata reclamantă se circumscrie dispoz. art. 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât faza plângerii prealabile a fost depășită prin emiterea dispoziției nr. 16830 din 31.08.2007 a cărei anulare se solicită.
Dispozițiile art. 215 din OG nr. 92/2003 se aplică doar în cazul recursului administrativ prealabil, ori în cauza de față solicitarea suspendării s-a făcut de către reclamantă la primul termen de judecată al acțiunii principale pentru anularea dispoziției emise de recurentă în calea recursului administrativ.
Potrivit dispoz. art. 129 Cod pr. civilă judecătorii în virtutea rolului activ trebuie să stabilească cu privire la situația de fapt și motivarea în drept care vizează obiectul cererii deduse judecății, în raport de susținerile părților.
După cum se observă cererea de suspendare este motivată în fapt și în drept pe dispoz. art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond în mod greșit inserând în considerentele încheierii dispoz. art. 14 alin. 1, deși analizat cererea de suspendare prin raportare la dispoz. art. 15.
Nu pot fi reținute motivele de recurs potrivit cărora se poate solicita întoarcerea executării deoarece scopul pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării actului administrativ nu ar fi atins.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia.
În cauza dedusă judecății se invocă încălcări ale competenței autorității administrative ce a emis actul administrativ contestat, fapt care poate fi încadrat în situația cazului bine justificat impus de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Cum în cauză nu se poate vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii cauzei și invers, rezultă că iminența pagubei când se constată îndeplinită cerința cazului bine justificat este la rândul său dovedită.
Față de probele administrate cât și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Alături de argumentele expuse mai sus se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8 din 13.09.1989 Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă precum și nr.16/2003 privind executarea deciziilor administrative care impune ca această executare să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, deoarece intimata nu refuză executarea, ci doar solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de întrerupere a executării actului, pe care îl apreciază că-i vatămă drepturile sale, în cauză fiind o problemă de bună administrare a justiției, pentru a se realiza un proces echitabil.
Avându-se în vedere considerentele de mai sus cât și dispoz. art. 312 și 316 Cod pr.civilă Curtea urmează să respingă recursul formulat de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâta Primăria Municipiului C prin Primar, împotriva încheierii de ședință din data de 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Lupea - - |
Grefier, |
red. Jud. I
Ex.2//18.02.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Iuliana Rîciu, Doina Lupea
