Anulare act administrativ fiscal. Sentința 2372/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2372
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta BANCA -ROMÂNĂ,prin lichidatorFONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ,
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta Banca -Română, prin Lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, prin consilier juridic și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta, prin consilier juridic, depune hotărârea prin care s-a stabilit caracterul provizoriu al debitului principal și practică judiciară.
Pârâta, prin consilier juridic, depune practică judiciară.
Curtea acordă cuvântul asupra excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în raport de cererea formulată la data de 23.04.2008. Răspunsul a fost comunicat în mai 2008, iar acțiunea introdusă în decembrie 2008. În situația respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii. Arată că decizia nr. 8/2005 prin care s-a soluționat contestația la decizia de impunere nu a fost atacată. Nefiind desființată își produce efecte și azi. Formularea unei acțiuni separate este inadmisibilă.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune susținând că a formulat acțiunea în termen de 6 luni de la primirea răspunsului. Solicită respingerea și a excepției de inadmisibilitate. Arată că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că plângerea se referă la refuzul autorității pârâte din luna aprilie de a repune pe rol contestația. Contestația a fost formulată în 2004, iar răspunsul la primit în 2005. Nici azi plângerea nu există o soluție definitivă. Solicită să se aibă în vedere că banca se află în faliment.
acordă cuvântul și pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, să se constate refuzul nelegal al pârâtei de a repune pe rol contestația.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Arată că până în momentul de față nu s-a făcut dovada că motivul pentru care s-a dispus suspendarea a încetat.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepțiilor prescripției dreptului la acțiunii, a inadmisibilității acțiunii și pe fond.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului București, modificată în data de 6 februarie 2009, reclamanta BANCA -ROMÂNĂ,bancă în faliment,a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, să constate nelegalitatea refuzului acesteia din urmă de a dispune repunerea pe rol a contestației nr. 2544/02.12.2004, comunicată reclamantei prin adresa nr. -/14.05.2008, și, în consecință, obligarea pârâtei să reia procedura de soluționare a contestației susmenționate.
În motivarea cererii sale astfel cum a fost modificată, reclamanta a învederat instanței că invocata contestație a fost în mod nelegal suspendată prin Decizia nr. 17/31.01.2005, întrucât simpla sesizare a organelor de cercetare penală nu justifică, prin ea însăși, suspendarea contestației depuse de contribuabil, nefiind suficientă pentru a dovedi existența acelor indicii de săvârșire a unei infracțiuni, determinante în soluționarea cauzei. Mai mult, arată reclamanta, prin decizia contestată s-au calculat accesorii pentru debitul principal stabilit printr-o decizie anterioară, suspendată la rândul ei; or, arată reclamanta, stabilirea naturii penale a faptelor săvârșite în legătură cu întocmirea evidențelor contabile ale băncii în perioada 01.01.2000 - 03.07.2002 nu afectează interpretarea legislației privitoare la falimentul instituțiilor de credit care stabilește faptul că după deschiderea procedurii nu mai pot fi calculate creanțe accesorii.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în ședința publică din data de 12 februarie 2009, pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a invocat, în principal, excepția prescripției dreptului la acțiune, în raport de prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, aplicabile potrivit disp. art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003; dacă excepția prescripției dreptului la acțiunea invocată prin întâmpinare se referea la forma inițială a acțiunii introductivă de instanță, în care se solicita anularea deciziei de suspendare a soluționării contestației, în ședința publică de astăzi, instanța invocând din oficiu aceeași excepție însă în raport de acțiunea modificată sub aspectul obiectului.
Cu privire la fondul litigiului, a solicitat respingerea acțiunii modificate ca neîntemeiată, arătând că cererea de reluare a procedurii administrative de soluționare a contestației pe cale administrativă se poate formula, potrivit legii, doar în momentul în care a încetat motivul pentru care s-a dispus suspendarea, or, în speță, nu a intervenit încetarea motivului pentru a se relua procedura.
Prin sentința civilă nr. 589/2009 a tribunalului București, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, făcând obiectul prezentei cauze.
Examinând mai întâi excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de pârâtă în raport de acțiunea modificată, instanța o apreciază ca întemeiată, astfel:
Reclamanta solicită, prin acțiunea modificată, sancționarea refuzului nejustificat al pârâtei de a repune pe rol contestația nr. 2544/02.12.2004, și de a relua soluționarea acesteia, refuz comunicat reclamantei prin adresa nr. -/14.05.2008, la cererea reclamantei din data de 23 aprilie 2008.
Astfel, reclamanta, prin cererea nr. 2657/23.04.2008 (13), a solicitat pârâtei ANAF reluarea procedurii administrative de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 17/2005.
Refuzul pârâtei a fost comunicat reclamantei prin adresa nr. -/14.05.2008, înregistrat la reclamantă sub nr. 2754/16.05.2008 ( 12).
Cum prin prezenta acțiune, astfel cum a fost ea modificată în data de 6 februarie 2009, se tinde nu la anularea unui act administrativ (cum fusese promovată inițial acțiunea), ci la sancționarea refuzului pretins nejustificat de repunere pe rol a contestației, sunt incidente în cauză prevederile art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.
Astfel, nefiind vorba despre anularea unui act administrativ, nu sunt incidente prevederile art. 11 alin. 1 lit. a sau c, care consacră ca moment în care începe să curgă termenul de prescripție data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, respectiv data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile.
O atare soluție se impune în raport de prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care impune obligativitatea formulării plângerii prealabile doar în situația contestării actelor administrative tipice, iar nu și a celor asimilate cum este și refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, în privința căruia sunt incidente prevederile exprese ale art. 7 alin. 5 teza finală, potrivit cărora "în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă".
Prin urmare, împrejurarea că, în pofida textului legal, reclamanta a înțeles să formuleze și plângere prealabilă, nu prezintă absolut nici o relevanță în cauză.
În raport de textele mai sus redate, reținute de instanță ca incidente în cauză, se constată că prezenta contestare a refuzului pârâtei de repunerea pe rol a contestației a fost formulată în data de 6 februarie 2009, mult după expirarea termenului de prescripție de 6 luni, care a început să curgă la data comunicării refuzului, mai exact a primirii comunicării refuzului, recte 16 mai 2008.
Chiar dacă am lua în considerare momentul investirii inițiale a instanței, cu acțiunea introductivă (deși aceasta a fost modificată în integralitate, sancționarea refuzului de repunere pe rol a contestației fiind solicitată abia în 6 februarie 2009), recte 16 decembrie 2009, promovarea ei s-a făcut tot cu depășirea termenului de 6 luni de la primirea comunicării refuzului, în data de 16 mai 2008.
În lumina considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază ca întemeiată excepția, urmând ca - în raport de prevederile art. 11 alin. 1lit. b din Legea nr. 554/2004 - să respingă acțiunea ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată și modificată de reclamanta BANCA -ROMÂNĂ- bancă în faliment, prin LichidatorFondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, cu sediul în loc.,-, jud. I, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în mun. B,-, sector 5.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
