Anulare act administrativ fiscal. Sentința 24/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 24/
Ședința publică din 7 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantul, cu domiciliul ales la sediul ales al Societății Civile de Avocați " - " din I, str. -, nr. 35, -. 1, parter,. 2, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,--6, sector 5, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 4 februarie 2008 și, apoi, pentru astăzi, 7 februarie 2008.
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași la nr. 10695/14.11.2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea dispoziției nr. S/1727 din 22.07.2005, emise de pârât, obligarea pârâtului la plata daunelor materiale constând în drepturile salariale de care a fost lipsit din momentul eliberării din funcție și până la soluționarea definitivă a acțiunii, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin actul atacat a fost demis din funcția de adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție Județean I, fără ca în activitatea pe care a desfășurat-o să fi existat o situație care să presupună aplicarea unor sancțiuni.
A mai arătat că această măsură a fost dispusă în urma unui control efectuat în mod formal în urma căruia s-a ajuns fără temei la concluzia că a exercitat un management defectuos.
De asemenea, reclamantul a arătat că măsura atacată este nelegală și în raport cu prevederile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 364/ 2004 și ale art. 44 pct. 2 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, conform cărora numirea, promovarea și eliberarea polițiștilor în și din funcțiile structurilor poliției judiciare se fac, potrivit normelor de competență aprobate, prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat instanței să respingă acțiunea ca neîntemeiată, arătând că măsura eliberării reclamantului din funcția pe care a ocupat-o nu reprezintă o sancțiune disciplinară, ci o măsură managerială, nefiind de natură a prejudicia interesele acestuia, la luarea ei fiind respectate dispozițiile legale în materie.
S-a mai susținut că la baza luării măsurii respective au stat neregulile constatate în activitatea ofițerilor cu funcții de comandă.
Prin sentința civilă nr. 2024 din 14.12.2005, Tribunalul Iașia declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de APEL IAȘI - Secția contencios administrativ, având în vedere dispozițiile art.10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
Prin sentința nr. 61/CA din 8 mai 2006, Curtea de APEL IAȘI - Secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, respingând acțiunea.
Instanța a reținut că raportul juridic dintre părți este un raport de serviciu, guvernat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului care, potrivit art. 78, se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.
Din conținutul acestui din urmă act normativ, instanța a reținut că singura normă care se referă la încetarea și modificarea raportului de serviciu este art. 89 din Legea nr. 188/1999, care reglementează condițiile în care funcționarul public, în speță polițistul, poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat ori s-a dispus încetarea sau modificarea raportului de serviciu.
Instanța de fond a mai reținut că prin Legea nr. 188/1999 a fost stabilită, cu valoare de principiu "regula potrivit căreia orice acțiune referitoare la încheierea și executarea raporturilor de serviciu trebuie exercitată în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării actului contestat, fără a fi necesară parcurgerea vreunei alte proceduri administrative prealabile, termenul de 30 de zile fiind prevăzut și de art. 283 din Codul muncii, act normativ cu care Legea privind Statutul funcționarilor publici și Legea privind Statutul polițistului se completează.
Sentința menționată a fost atacată cu recurs de către reclamant.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4178/24.11.2006, a admis recursul, a casat sentința nr. 61/CA/08.05.2006 a Curții de APEL IAȘI -secția de contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că dispozițiile art. 89 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit cărora anularea actului administrativ prin care s-a constat ori s-a dispus încetarea raportului de serviciu poate fi cerută în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, nu sunt aplicabile și actului prin care s-a dispus eliberarea dintr-o funcție de conducere, aceasta fiind o măsură cu caracter administrativ, managerial, iar nu o sancțiune disciplinară.
În lipsa unor prevederi speciale, contestarea unei decizii administrative prin care se dispune o măsură managerială, va fi făcută în termenele și condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia dreptului administrativ.
Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI la nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr. S/1729 din 22.07.2005, recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția de adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție al Județului I pentru management defectuos și disfuncții în activitatea personalului din subordine, care au condus la diminuarea prestației profesionale, fiind pus la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 3 luni, până la identificarea unei funcții corespunzătoare, în temeiul art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 (fila 10 din dosarul Tribunalului Iași ).
Instanța reține că pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului I are un larg drept de apreciere în evaluarea activității desfășurate de reclamant în funcția de conducere pe care a deținut-o, însă exercitarea acestuia nu trebuie să se realizeze prin încălcarea prevederilor legale în materie.
Eliberarea reclamantului din funcție s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. 1 lit. b din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 533/2005, potrivit cărora structurile Ministerului Administrației și Internelor competente în domeniu consultă Consiliile departamentale ale Corpului Național al Polițiștilor cu privire la numirea și eliberarea din funcție, printre altele, a inspectorilor șefi ai inspectoratelor județene/teritoriale de poliție/poliție de frontieră și a primilor adjuncți ai acestora. Acest aspect rezultă din mențiunile consemnate la punctul 7 din răspunsul la interogatoriu (fila 55 din dosarul Curții de APEL IAȘI ) dat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.
În speță nu poate fi primită apărarea pârâtului potrivit căreia eliberarea din funcție este posibilă fără avizul prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 533/2005 fiindcă are caracter consultativ.
Este adevărat că avizul la care se referă art. 1 alin. 1 lit. b din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 533/2005 are caracter consultativ, însă în cazul avizelor consultative organul administrativ emitent este obligat să ceară avizul, dar nu este obligat să se conformeze acestuia. Pârâtul era liber să ceară sau nu avizul doar în situația în care acesta ar fi fost facultativ, ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu.
Consultarea la care se referă art. 1 alin. 1 lit. b din Ordinul nr. 533/2005, având natura juridică a unui aviz consultativ, constituie o importantă condiție de legalitate a actului de eliberare din funcție. Fără această consultare actul ce constituie obiectul cauzei de față nu este valabil, fiind lovit de nulitate.
Așa fiind, Curtea va admite acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, va anula dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr. S/1729/22.07.2005, pârât pe care îl va obliga să repare prejudiciul material cauzat reclamantului prin eliberarea ilegală din funcție, în sensul că îl va obliga să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare funcției de prim-adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție al Județului I, calculate de la data eliberării din funcție și până la soluționarea definitivă a cauzei.
Având în vedere și prevederile art. 274 din Codul d e procedură civilă, instanța îl va obliga pe Inspectoratul General al Poliției Române să plătească reclamantului lui suma de 1198,65 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Admite acțiunea formulată de în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției Române.
Anulează Dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr. S/1729/22.07.2005.
Obligă pe Inspectoratul General al Poliției Române să plătească lui drepturile salariale corespunzătoare funcției de prim-adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție al Județului I, calculate de la data eliberării din funcție și până la soluționarea definitivă a cauzei.
Obligă pe Inspectoratul General al Poliției Române să plătească lui suma de 1198,65 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.02.2008.
Președinte judecător
--- - - -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 4 ex.
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț
