Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2430/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2430
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei
GREFIER - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 910/04.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 32045/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09.11.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la 16.11.2009, iar apoi la 23.11.2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând în condițiile art.256 cpc, constată următoarele:
Prin sentinta civila nr. 910 din 04.03.2009, pronuntata de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, s-a respins actiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu parata Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca obiectul contestatiei reclamantului consta in obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale, obligatii fiscale in cuantum de 7.837 lei, reprezentand impozit pe venit, stabilite prin decizia de impunere anuala pentru anul 2000 nr. -/11.03.2002, comunicata reclamantului la data de 23.10.2002 si necontestata.
Tribunalul a mai retinut ca nu poate analiza temeinicia sustinerilor reclamantului ca nu datoreaza obligatiile fiscale calculate pentru anul 2000, deoarece veniturile asupra carora au fost calculate au fost anterior impozitate in Germania, in lipsa contestatiei reclamantului, de care nu a inteles sa uzeze.
De asemenea, prin decizia de impunere nr. - din 19.07.2005, comunicata reclamantului la data de 26.09.2005 si necontestata, s-a stabilit in favoarea reclamantului pentru anul 2004 un impozit plătit in plus de 240 lei.
Tribunalul a reținut de asemenea ca reclamantul avea posibilitatea de a face contestație, insa nu a uzat de aceasta, in sensul ca daca nu si-a dat acordul cu privire la compensare, totuși nu a contestat decizia.
Organul fiscal in mod legal a dispus calcularea obligațiilor de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale prin decizia nr. - din 21.08.2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând sentința pentru netemeinicie si nelegalitate pentru următoarele motive:
Contestatorul recurent a lucrat in perioada 01.01.2000 - 17.07.2000 in Germania, caz in care unicul impozit pe care-l avea de achitat era cel calculat si reținut la sursa de autoritățile fiscale germane, in suma de 4.071 DM.
Acest impozit a fost stabilit nelegal si nu este datorat de către contestator.
Nefiind datorat acest impozit stabilit nelegal, nu avea cum sa produca penalitati.
S-a mai aratat ca, constatarea compensarii din oficiu nu reprezinta un act voluntar al contestatorului, de recunoastere a datoriei, astfel incat intreruperea prescriptiei nu a intervenit.
Un act voluntar implica o manifestare exterioara de vointa expresa si deasupra oricarui dubiu.
Intimata DGFPMB a formulat concluzii scrise si a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Se arata ca recurentul reclamant nu a contestat in procedura prealabila decizia de impunere prin care i-a fost stabilit impozitul pe venit, ci numai decizia prin care i s-au stabilit obligatii de plata accesorii la impozitul pe profit datorat.
S-a mai aratat ca pentru anul fiscal 2000 prescriptia dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale este reglementata de disp. art. 21 si 22 din OG nr. 70/1997.
Avand in vedere aceste dispozitii, pentru anul 2004 s-a prelucrat declaratia de venit global a contribuabilului, a operat compensarea sumei ce i se datora acestuia, cu obligatiile neachitate in termen, pe care acesta le datora bugetului consolidat.
Analizand cererea de recurs, Curtea constata ca aceasta este nefondata pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste impozitul datorat pentru anul 2000, reclamantul recunoaste ca nu a contestat decizia de impunere anuala nr. -/11.03.2002, astfel ca nu poate fi primita sustinerea acestuia ca nu se datoreaza acest impozit si in consecinta nu datoreaza nici obligatiile accesorii aferente.
Apararea reclamantului privind imprejurarea ca a achitat impozit autoritatilor fiscale germane pentru anul 2000 nu poate fi retinuta de asemenea, intrucat acesta nu a contestat decizia de impunere pentru anul 2000 si astfel nu pot fi analizate cele invocate de reclamant.
In ceea ce priveste decizia de impunere nr. - din 19.07.2005, comunicata reclamantului la data de 26.09.2005 si necontestata, prin care s-a stabilit in favoarea reclamantului pentru anul 2004 un impozit plătit in plus de 240 lei, Curtea constata ca instanta de fond a facut o corecta apreciere a dispozitiilor legale aplicabile in cauza. Astfel, art. 21-22 din OG 70/1997 arata ca dreptul organelor de control fiscal de a stabili diferente de impozite si majorari de intarziere pentru neplata in termen a acestora se prescrie in termen de 5 ani de la data comunicarii catre contribuabil a impozitului stabilit de organele fiscale.
Termenele de prescriptie se intrerup (art. 22 lit. c) la data efectuarii de catre contribuabil a unui act voluntar de recunoastere a impozitului datorat, inclusiv plata integrala sau partiala a acestuia.
Potrivit art. 111 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedura fiscala, alin. 1 "prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finanțelor Publice cu creantele debitorului, reprezentand sume de rambursat sau de restituire la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel."
Organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce (alin. 4 al art. 111).
Cum reclamantului i s-a comunicat compensarea obligatiilor neachitate in termen cu suma ce i se datoreaza si acesta nu a contestat aceasta compensare, rezulta ca aceasta plata a obligatiilor fiscale datorate a intrerupt cursul prescriptiei, asa cum este prevazut de OG nr. 70/1997.
de cele aratate mai sus, constatand ca reclamantul recurent nu a contestat debitul principal, si acesta nefiind achitat la termen, in mod legal sunt datorate accesoriile aferente, potrivit principiului de drept "accesoriul urmeaza regimul juridic al principalului."
In consecinta, in conformitate cu art. 312 alin. 1 pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 910/04.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 32045/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.VR GREFIER
EF/2ex.
18.12.2009
Tr.-09
Jud.DS
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel, Voicu Rodica, Hortolomei
