Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2434/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2434
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - - D, împotriva sentinței numărul 1255 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă DGFP D-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ prin consilier juridic, lipsind recurenta reclamantă - -
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă arată că își menține concluziile formulate în ședința publică din 21 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 10 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj Secția Contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantă, reținându-se că în ceea ce privește prima condiție a cazului bine justificat, în cuprinsul cererii introductive nu sunt elemente care să caracterizeze această condiție, iar raportat la natura activității reclamantei nu se poate susține că prin achitarea sumei din decizia de impunere s-ar produce o perturbare însemnată în această activitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, susținând că sunt îndeplinite condițiile art.14 din lege, deoarece actul administrativ privind plata sumei de 91.064 lei este nelegal, iar pe de altă parte executarea ui creează o pagubă iminentă în patrimoniul societății prin perturbarea plăților către furnizor și întreruperea prestărilor de servicii de către acestea, ca urmare neachitării la timp a facturilor.
A mai susținut că în prezent societatea are depozitată în spațiile sale circa 11 tone de produse agricole, pentru păstrarea cărora poartă întreaga răspundere, implicând existența unor fonduri bănești pentru efectuarea lucrărilor de aerare, recirculare, combatere dăunători, etc.
A precizat recurenta că produsele depozitate sunt perisabile, iar neaplicarea operațiunilor necesare poate conduce la deprecierea lor calitativă, cu consecințe grave atât asupra situației economice a societății, cât și pentru proprietarii produselor agricole.
Prin decizia nr.4447/13.09.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAa fost respins recursul ca nefundat, reținându-se că nelegalitatea actului invocată de recurentă în motivarea cazului bine justificat din cererea de suspendare nu poate fi primită.
Referitor la celelalte argumente susținute de recurentă, privind paguba iminentă prin executarea actului, se apreciază că nu au fost dovedite, în sensul că nu s-a dovedit existența unor disponibilități bănești limitate, astfel încât prin plata obligațiilor fiscale stabilite s-ar produce o perturbare în plata facturilor către furnizori, care ar avea ca efect întreruperea prestărilor de servicii din partea acestora, precum și o perturbare în efectuarea operațiunilor necesare pentru păstrarea în bune condițiuni a produselor agricole depozitate.
Astfel, simpla afirmație făcută, în sensul că prin plata obligațiilor fiscale s-ar produce o pagubă iminentă, nu duce de facto la constatarea iminenței pagubei.
La data de 18.09.2007, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care solicitat anularea Deciziei nr.72/25.06.2007 și a Deciziei de impunere nr.727/22.12.2006 emisă de DGFP D-Autoritatea de Inspecție Fiscală înregistrată sub nr.7268/21.12.2006 la Direcția de Control Fiscal D, ca fiind emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare. Consideră că organul fiscal atât în actele care au stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr.727/22.12.2006-Raportul de control nr.7268/21.12.2006, cât și decizia nr.72/23.06.2007 prin care a fost soluționată contestația formulată pe cale administrativă la organul fiscal emitent, interpretează eronat actele normative respectiv prevederile HG nr.684/2003 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.141/2002.
Prin sentința nr.1255 din 13 mai 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea precizată și formulată de reclamanta -" -.
Pentru pronunța această sentință, tribunalul a reținut că organul de control prin decizia de impunere nr. 727/21.12.2006 a stabilit corect nivelul impozitului suplimentar și al majorărilor de întârziere pentru anul 2004 iar pentru anul 2005 expertul contabil a stabilit un impozit mai mare decât cel stabilit de organul de impunere cu 251 lei și majorări mai mari cu 92 lei insă instanța de judecată este limitată la a soluționa cauza în limitele în care a fost sesizată și cu respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta -" - C, care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Se arată că deși instanța de fond pentru soluționarea acțiunii a dispus efectuarea unei expertize judiciare de specialitate, a respins acțiunea, însușindu-și în totalitate concluziile expertizei contabile ce a stabilit că organul fiscal a determinat corect nivelul impozitului suplimentar și al majorărilor și penalităților de întârziere pentru anii 2004 și 2005.
Recurenta arată că în mod greșit la determinarea scăzămintelor și perasibilităților în gestiunea a - - s-au avut în vedere exclusiv prevederile anexei nr.3 pct.1.5 din HG 684/2003, ignorând legislația comună în materie, respectiv Legea contabilității potrivit căreia elementele de activ se înregistrează în contabilitate la costul de achiziție, de producție sau la valoarea justă, iar rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit reglementărilor MF.
Se învederează că este eronată concluzia potrivit căreia în gestiune există o singură partidă de și o singură partidă de -soarelui, excluzând diferențierea partidelor după prețurile de achiziție.
Învederează recurenta că perioada de gestiune nu exclude mai multe partizi de produse diferențiate după prețul de achiziție și înregistrate în contabilitate după costul de achiziție potrivit art.7 din Legea contabilității.
Mai arată recurenta că determinarea impozitului pe profit suplimentar pe anul 2005 s-a făcut eronat, cu încălcarea OUG 61/2004, OUG 12/2005, potrivit cărora sprijinului financiar acordat producătorilor agricole se face prin atribuirea gratuită de bonuri valorice cu finanțare de la bugetul de stat, fiind interpretate greșit și prevederile nr.306/2002 și ale Titlului II din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora influența veniturilor înregistrate din bonurile valorice primite de producătorii agricoli, după deducerea cheltuielilor efectuate este nulă.
Recurenta învederează că stabilirea impozitului suplimentar pe anul 2005 s-a făcut și cu încălcarea reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, parte componentă a contabile conforme cu directivele europene aprobate prin nr.1752/2005, întrucât bonurile valorice primite gratuit au tratamentul contabil al subvențiilor, care se recunosc pe o bază sistematică drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează să le compenseze.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține:
Prin precizarea la acțiune din 18.09.2007, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr.72/25.06.2007 și a Deciziei de impunere nr.727/22.12.2006, apreciind că aceste acte au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, organul fiscal interpretând eronat actele normative aplicabile, respectiv HG nr.684/2003 pentru aplicarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr.141/2002.
La 27.11.2007, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în obiectivele propuse de reclamantă, respectiv:
1. să se verifice actele contabile ale societății și să fie determinată baza impozabilă pentru profitul societății aferente anului 2004, luându-se în calcul înregistrarea scăzămintelor legale pe anul 2004, conform Normelor tehnice de aplicare a HG nr.684/2003;
2. să fie determinat impozitul pe profit aferent anului 2005, luându-se în considerare sprijinul financiar primit de societate de la stat;
3. să se constate dacă organul de control, prin decizia contestată a stabilit corect nivelul veniturilor pentru determinarea impozitului pe profit aferent anilor 2004 și 2005 și majorările de întârziere.
După efectuarea expertizei contabile, la 14.04.2008, reclamanta a depus obiecțiuni, arătând că expertul nu a analizat și răspuns la obiectivele formulate, nu a verificat actele contabile la sediul societății, ci doar a reluat motivațiile reținute în actul de control și că în raportul de expertiză au fost ignorate prevederile legale în vigoare și anume OUG nr.61/2004, aprobată prin Legea 497/2004, privind acordarea de sprijin financiar, prin atribuirea de bonuri valorice Legea 381/2002, privind acordarea de despăgubiri în caz de calamități naturale în agricultură și Normele metodologice de aplice a acestei legi aprobate prin Ordinul nr.419/17.09.2002.
Obiecțiunile reclamantei au fost respinse, instanța de fond reținând că acestea sunt simple afirmații ce nu sunt sprijinite pe alte elemente probatorii, privește aspecte ce nu sunt utile în cauză.
Curtea apreciază că instanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile reclamantă.
Astfel, deși a încuviințat verificarea actelor societății reclamantei, iar în raport de această verificare să fie întocmită expertiza Curtea reține că experta nu s-a deplasat la sediul societății reclamante pentru a analiza și verifica actele contabile pe doi ani (2004, 2005), consemnând în raportul de expertiză că lucrările s-au desfășurat la biroul expertului contabil.
Mai mult, instanța de fond pronunța sentința în lipsa raportului de inspecție fiscală (depus în recurs), prin care în sarcina reclamantei au fost stabilite sume suplimentare, neobservând astfel că raportul de expertiză reia constatările reținute prin acest act de control.
Apreciind că obiecțiunile formulate de reclamantă nu sunt doar simple afirmații și că răspunsul expertei la aceste obiecțiuni este necesar pentru lămurirea unor împrejurări de fapt ce au legătură cu pricina, Curtea în temeiul art.312 alin.3 Cod pr.civilă, va casa sentința pronunțată de instanța de fond.
În consecință, va reține cauza pentru rejudecare și va stabili termen la 20.01.2009, pentru când va înainta adresă expertului să răspundă la obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză la data de 14.04.2008 (fila 63 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta - - D, împotriva sentinței numărul 1255 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează sentința și reține cauza pentru rejudecare.
Stabilește termen la 20.01.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/3 ex/16.12.2008
Jud.fond: Cl.
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Gabriela Carneluti, Costinel
