Anulare act administrativ fiscal. Sentința 245/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.--

SENTINȚA NR.245/CA/2009 -

Ședința publică din 07.12. 2009

PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu

Grefier: - -

Pe rol fiind soluționarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta cu domiciliul în localitatea,-, județ B în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL SĂNĂTĂȚII- cu sediul în B, sector 1, Intr.-, nr.1-3, având ca obiectanulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr.251 din data de 06.11.2009, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor și reprezentanta pârâtului, consilier juridic, în baza împuternicirii depuse la dosar nr.49806 din data de 06.11.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța seria - 5, nr.-/15.04.2009 și timbru judiciar de 0,3 lei, pârâtul Ministerul Sănătății a depus la dosar înscrisurile solicitate, respectiv Ordinul nr. 354/11.02.2009 și Ordinul nr.1544/05.08.2009 în data 02.12.2009, prin serviciul registratură, după care:

Reprezentantul reclamantei a depus la dosar plângerile cu dovada comunicării acestora, la care a anexat acte de pregătire profesională.

Reprezentanta pârâtului arătată că susține în continuare excepția inadmisibilității cererii.

Instanța,în baza art.137 Cod procedură civilă unește excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății cu fondul cauzei.

Nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra fondului.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată, arătând că plângerea prealabilă a fost formulată în termenul legal.

De asemenea, a mai precizat că reclamanta îndeplinește condițiile de pregătire profesională pentru a exercita funcția de manager general al Spitalului de Psihiatrie, arătând că este absolventă de învățământ tehnic, fiind totodată și absolventă a mai multor cursuri de perfecționare în management sanitar, având inclusiv o diplomă de master în management sanitar, agreat de Ministerul Sănătății.

Reprezentanta pârâtului solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii, arătând că reclamanta nu a îndeplinit cerința legală în sensul sesizării autorității emitente cu o plângere prealabilă anterior formulării unei acțiuni în justiție.

Reprezentanta pârâtului consideră că cererea este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004. De asemenea solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, precizând că reclamanta a fost numită manager interimar pe o perioadă de 6 luni până la revocarea unilaterală din funcție de către Ministrul Sănătății.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constată că prin acțiunea înregistrată la instanța la data de 09.10.2009, legal timbrată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății solicitând să se dispună anularea Ordinului nr.1544/05.08.2009, emis de pârât și repunerea sa în funcția de manager general avută anterior demiterii. Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că din data de 04.08.2009 până la data de 02.10.2009 s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă.

De asemenea a precizat că în data de 05.10.2009 s-a întors la locul de muncă unde a constatat că s-au făcut modificări în structura comitetului director, respectiv a fost demisă din funcție la data de 05.08.2009, prin nr.1544/05.08.2009 și că tot la această dată a fost numită prin nr.1545 din 05.08.2009 o altă persoană în funcția de manager general care nu s-a prezentat la locul de muncă.

Prin urmare a arătat că în data de 25.09.2009 tot prin Ordinul Ministrului Sănătății a fost numită ca manager interimar o altă persoană care nu îndeplinește condițiile prevăzute de OG69/06.09.

Reclamanta a mai menționat că Spitalul de Psihiatrie nu a înștiințat-o de aceste modificări și că aceștia nu pot face dovada înștiințării sale și că a fost demisă în timp ce se afla în incapacitate temporară de muncă, contrar Codului Muncii.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că reclamanta avea obligația de a sesiza în termenul legal, și înainte de a se adresa instanței, autoritatea emitentă cu o plângere prealabilă și că nu se consideră îndeplinită procedura prealabilă în cazul în care, ulterior sesizării instanței cu acțiunea, petentul complinește procedura prealabilă.

Pârâtul a precizat că reclamanta solicită anularea actului administrativ și că trebuie avută în vedere cererea reclamantei care excede cadrul legal, respectiv Legea nr.95/2006 care dispune în art.200 alin.(5), în sensul că președinții consiliilor consultative și comitetelor directoare interimare (managerul interimar) se numesc pe o perioadă de maximum 6 luni.

Mai mult a arătat că reclamanta a fost numită prin Ordinul nr.354/11.02.2009 manager interimar în conformitate cu dispozițiile art.178, 179 alin.(5) și 200 alin.(5) din Legea nr.95/2006, acte normative care legitimează numirea prin ordin de ministru a managerului interimar, pe o perioadă de 6 luni. Pârâtul a reținut faptul că prin actul de numire al reclamantei, Ordinul nr.354/11.02.2009, la art.1 se dispune astfel:"doamna se numește în funcția de manager interimar al Spitalului de Psihiatrie, județul B, până la revocarea unilaterală din funcție de către ministrul sănătății sau până la ocuparea postului prin concurs."

Pârâtul Ministerul Sănătății a menționat că reclamanta a indicat un singur motiv de nelegalitate a Ordinului nr.1544/05.08.2009 și anume faptul că ar fi fost emis în perioada în care se afla în concediu medical.

Pârâtul a precizat că în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr.1863/2007 pentru stabilirea atribuțiilor managerului interimar al spitalului public, art.1, punctul 52, managerul interimar are obligația de a propune un înlocuitor pe perioada când nu este prezent în spital și că reclamanta nu doar că nu a propus un astfel de înlocuitor însă nici măcar nu a informat ministerul cu privire la situația de indisponibilitate apărută.

De asemenea a mai menționat că reclamanta nu a câștigat funcția de manager în urma unui concurs, ci a fost numită prin voința unilaterală a Ministrului Sănătății în funcția de manager interimar. A arătat că din dispozițiile Legii nr.95/2006 art.183 reiese faptul că ocuparea funcțiilor specifice comitetului director se face prin concurs organizat de managerul spitalului, normă din care rezultă că managerul spitalului( inclusiv cel interimar) este președintele comitetului director, coroborate cu dispozițiile art.200 alin (5) reiese faptul că mandatul de manager interimar durează pe o perioadă de 6 luni.

Prin urmare, a precizat că în cazul în care Ministrul Sănătății nu a prelungit mandatul de interimat pentru reclamantă, rezultă în mod cert că aceasta nu are nici un drept câștigat a cărui încălcare să poată face obiectul vreunei pretenții.

Examinând cu prioritate în temeiul art.137 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Sănătății, instanța apreciază ca aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederileart.7 alin.1 din Legea nr.554/2004a contenciosului administrativ, " înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Această dispoziție legală instituie oprocedură prealabilă obligatoriecare trebuie îndeplinită înaintea promovării acțiunii în justiție.

În speță, reclamanta nu a îndeplinit cerința legală în sensul sesizării autorității competente cu o plângere prealabilă prin care să solicite revocarea actului administrativ contestat, iar faptul că, ulterior sesizării instanței cu acțiunea în contencios administrativ (09.10.2009) a fost formulată o cerere prin care solicită reîncadrarea pe postul deținut anterior demiterii cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare (21.10.2009) nu prezintă relevanță, deoarece textul art.7 din Legea nr.554/2004, menționat mai sus, vizează o procedură prealabilă, anterioară promovării acțiunii în contencios administrativ.

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 raportat la prevederile art.7 din aceeași lege, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Sănătății și va respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, formulată de reclamanta împotriva pârâtului Ministerul Sănătății.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admiteexcepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății.

Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în,-, împotriva pârâtului Ministerul Sănătății, cu sediul în B, str. -, nr.1-3, sector 1.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 07.12.2009.

Președinte Grefier

Red.sent -

În concept - 08.12.2009

Tehnored. 4 exemplare - 10.12.2009

2 comunicări

- reclamanta cu domiciliul în localitatea,-, județ

- pârâtul Ministerul Sănătății - cu sediul în B, sector 1, Intr.-, nr.1-3,

Președinte:Blaga Ovidiu
Judecători:Blaga Ovidiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Sentința 245/2009. Curtea de Apel Oradea