Anulare act administrativ fiscal. Sentința 25/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.25/CA
Ședința publică din 11 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
Grefier: - -
S-a luat în examinare acțiunea în anulare act administrativ, introdusă de reclamanta în contradictor cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 februarie 2008, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța amână pronunțarea pentru astăzi, 11 februarie 2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.539/45/ din 2 august 2007, reclamanta a solicitat, în contradictor cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii Plenului nr.401 din 31 mai 2007, obligarea acestuia să facă propuneri de numire a sa în funcția de magistrat, precum și a se dispune indisponibilizarea unui post de judecător, pe raza Curții de APEL IAȘI, apreciind că hotărârea respectivă s-a dat în mod "subiectiv" și că, la această fază a procedurii, "trebuia doar să se constate îndeplinirea tuturor condițiilor și să se procedeze la numirea în funcție fără concurs".
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că numirea în magistratură, fără concurs, se constituie într-o modalitate excepțională, că procedura urmată a fost cea prevăzută de Hotărârea nr.152/2006, că Plenul a fost îndrituit să realizeze o selecție între candidații care, prin faptul îndeplinirii condițiilor legale, puteau fi numiți în funcția de judecător, fără concurs, și că hotărârea luată în cazul reclamantei a avut în vedere interviul susținut de aceasta în fața Plenului, precum și performanțele sale profesionale.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că reclamanta s-a născut la data de 3 martie 1951, că ea a absolvit Facultatea de Drept a Universității " " I în anul 1975, că a fost numită judecător, la Judecătoria Iași, la data de 4 octombrie 1975, unde a funcționat până la data de 16 ianuarie 1984 și că de la această dată este avocat la Baroul Iași.
Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr.1147/SR/ din 3 februarie 2005, a solicitat "reintrarea în magistratură, fără concurs, la Curtea de APEL IAȘI sau Tribunalul Iași ", cerere avizată favorabil de Curtea de APEL IAȘI prin adresa nr.V/197/S din 28 martie 2005, solicitarea fiind reiterată la data de 26.10.2005.
La evaluarea psihologică ce a avut loc la data de 14.01.2006, a fost respinsă, rezultat pe care aceasta l-a contestat.
Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, luând în considerare nota nr.2353//2006 din 24.02.2006, prin Hotărârea nr.61 din 8 martie 2006, a decis, printre altele, amânarea discutării cererii de numire fără concurs, în funcția de judecător, formulată de.
Urmare reevaluării psihologice a candidatei, astfel cum rezultă din actul nr.14374//17.11.2006, a fost declarată admisă.
Prin procesul - verbal nr.-, Serviciul de Inspecție judiciară pentru judecători concluzionează că "doamna avocat de la Baroul Iași îndeplinește condiția de bună reputație, prevăzută de art.12 din Legea nr.303/2004".
Direcția resurse umane și organizare întocmește ulterior nota nr.4302/2007, din care rezultă că a efectuat vizita medicală, fiind declarată aptă, că la testarea psihologică a fost declarată admisă, în urma reexaminării, că Inspecția judiciară a constatat că îndeplinește condiția bunei reputații, că are o vechime în funcția de judecător de 8 ani, că a profesat ca avocat timp de 23 de ani și că a optat pentru Judecătoria Iași, iar în subsidiar pentru Judecătoria Hârlău, Judecătoria Răducăneni sau Judecătoria Pașcani, instanțe care nu au fost publicate pentru numirea fără concurs, "propunând înaintarea întregului material Secției pentru judecători și ulterior Plenului Consiliului Superior al Magistraturii".
Secția pentru judecători, analizând materialul ce i-a fost prezentat, "prin vot direct și secret, cu majoritate sau, după caz, cu unanimitatea voturilor membrilor prezenți", prin hotărârea nr.244 din 31 mai 2007, a "constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art.33 din Legea nr.303/2004 pentru numirea în funcția de judecător, fără concurs, a candidatei.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, luând cunoștință de nota nr.4302//1059/ST/2007, prin care s-au înaintat Secției pentru judecători cererile de numire în funcția de judecător, fără concurs, și de Hotărârea nr.244 din 31 mai 2007 a Secției pentru judecători, în considerarea Hotărârii nr.428 din 4 octombrie 2005 a Plenului și "având în vedere interviul susținut de candidați în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și performanțele profesionale ale acestora, precum și opțiunile formulate de candidați prin vot direct și secret, cu majoritatea sau, după caz, unanimitatea voturilor membrilor prezenți", prin Hotărârea nr.401 din 31 mai 2007, a decis respingerea cererii de numire în funcția de judecător, fără concurs, în condițiile art.33 din Legea nr.303/2004, a candidatei.
Împotriva acestei hotărâri cea în cauză a formulat plângere, ca răspuns, prin adresa nr.957/LC/2007, Consiliul Superior al Magistraturii comunicându-i petentei că "nu se impune revocarea Hotărârii Plenului nr.401/31.05.2007", întrucât la adoptarea ei au fost avute în vedere "datele relevate de susținerea interviului și performanțele profesionale ale candidaților și opțiunile formulate de aceștia", că "în interpretarea art.33 din Legea nr.303/2004, îndeplinirea condițiilor legale nu constituie candidatului un drept la numirea în funcție, ci doar o vocație" și că "în funcție de criterii obiective, cum sunt și cele aplicate în speță, Plenul este îndrituit să realizeze o selecție între candidați, care prin faptul îndeplinirii condițiilor legale, au vocația la numirea în funcția de judecător, fără concurs", "selecție ce este firească, fiind impusă de complexitatea activității pe care trebuie să o desfășoare un magistrat".
Considerând că hotărârea de respingere a candidaturii sale s-a dat cu încălcarea dreptului său recunoscut prin Legea nr.303/2004, reclamanta a promovat prezenta acțiune, întemeiată prin dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că acțiunea reclamantei este întemeiată, în parte, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanta a solicitat numirea în funcția de judecător, în condițiile art.33 din Legea nr.303/2004 și că, prin actul administrativ a cărui anulare se solicită, această cerere a fost respinsă, după ce Secția pentru judecători constatase, prin hotărârea nr.244 din 31 mai 2007, îndeplinirea condițiilor legale cerute de actul normativ citat.
Procedura de numire în funcția de judecător, fără concurs era reglementată, la data emiterii actului administrativ contestat, de Hotărârea nr.152 din 1 martie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și publicată în Monitorul Oficial al României nr.230 din 14 martie 2006.
Potrivit prevederilor art.27 și următoarele din regulamentul citat, în termen de 10 zile de la expirarea termenului pentru depunerea cererilor, Direcția Resurse Umane din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii întocmește un referat privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.14 și la art.33 din Legea nr.303/2004, după care solicită Inspecției judiciare verificarea îndeplinirii condiției bunei reputații, procesul verbal întocmit de aceasta înaintându-se Direcției Resurse Umane, candidații care se bucură de o bună reputație urmând să se prezinte la testarea psihologică și la vizita medicală.
Direcția Resurse Umane, primind rezultatul testării, în termen de 30 de zile de la primirea înscrisurilor menționate, "întocmeștepropunerile pentru numireaîn postul de judecător și le înaintează Secției pentru judecători", propuneri ce trebuiau să aibă în vedere criteriile enumerate la art.28 alin.4 din Regulament.
Conform art.29 din Regulament, în vederea numirii în funcție, candidații apți din punct de vedere medical și psihologic și care se bucură de o bună reputație trebuie să susțină un interviu în fața secției pentru judecători, secție care, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, va "recomanda Plenului Consiliului Superior al Magistraturii numireapersoanelor selectate în funcția de judecător, precumși postulpe care urmează să îl ocupe", urmând ca acei "candidați recomandați de secții și aprobați de să fie propuși Președintelui României pentru numirea în funcție".
Raportat la acest cadru procedural, pe care însăși pârâtul l-a impus prin Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr.152 din 1 martie 2006, evocată în cuprinsul întâmpinării, Curtea constată că, din materialul probator pe care pârâtul i l-a pus la dispoziție, cu excepția cerințelor enumerate la art.28 alin.2 din Regulament, respectiv aceea referitoare la prezentarea candidatului la testarea psihologică și la vizita medicală, doar condiția impusă de alin.1 al aceluiași articol poate fi considerată a fi satisfăcută în mod corespunzător, Inspecția judiciară încheind regulamentarul proces - verbal privind buna reputație, act pe care l-a înaintat Direcției Resurse Umane a Consiliului Superior al Magistraturii.
Ca atare, chiar dacă au fost parcurse și celelalte etape prevăzute de art.28 și respectiv art.29 din Regulament, Curtea constată că ele nu au fost finalizate în modul și forma pe care emitentul acestuia a prevăzut-o ca fiind imperativă.
Astfel, deși atât Secția pentru judecători, cât și Plenul, și-au întemeiat hotărârile adoptate pe nota nr.4302//1059/ST/2007, nici din conținutul acestora și nici din vreun alt act aflat la dosar, inclusiv din nota citată, nu rezultă că Direcția Resurse Umane, în termen de 30 de zile de la primirea înscrisurilor, a făcut "propuneri pentru numirea în postul de judecător" a reclamantei și că ar fi consemnat într-un înscris că acestea (propunerile) au la bază, în mod explicit și determinat, criteriile enumerate la alin.4 al art.28 din Regulament, evidențiindu-se totodată rezultatul evaluării punctuale ce trebuia făcută pe baza acestor criterii.
Simpla trimitere pe care pârâtul o face, în mod repetat, la aceste criterii, nu este suficientă, pentru a se trage concluzia că s-a făcut o evaluare obiectivă, atâta timp cât nu s-a consemnat, în cuprinsul nici unui înscris oficial, care au fost criteriile avute în vedere în cazul candidatei și rezultatul obținut de aceasta pentru fiecare criteriu în parte, în condițiile în care din chiar cuprinsul Hotărârii nr.244 din 31 mai 2007 rezultă că pentru cele opt posturi vacante la instanțele din raza Curții de APEL IAȘI și-au depus candidatura 11 persoane, dintre care 4 au fost numite în funcție, iar pentru 5 s-a dispus amânarea analizării cererilor, departajarea acestora apărând astfel ca fiind imperios necesară.
La rândul său, Secția pentru judecători, deși a constatat îndeplinite condițiile cerute de Legea nr.303/2004, de către reclamanta, prin Hotărârea nr.244 din 31 mai 2007 nu a făcut "recomandare" pentru numirea persoanelor selectate în funcția de judecător și nici nu a indicat "postul pe care urmează să îl ocupe"candidatul, din cuprinsul actului încheiat nerezultând nici dacă cea în cauză a susținut sau nu interviul prevăzut de art.29 alin.1 din Regulament și în fața secției menționate.
Ori, din punct de vedere semantic și juridic, termenul "constată", folosit în dispozitivul Hotărârii nr.244 din 31 mai 2007, nu este sinonim cu termenul "recomandă", care presupune existența unei propuneri clare și ferme în favoarea numirii unei persoane pentru ocuparea unui post, simpla constatare a îndeplinirii condițiilor cerute de lege neechivalând cu manifestarea voinței celui care a făcut constatarea de a susține pe candidat pentru ocuparea postului pe care Secția era obligată să-i indice.
Lipsa recomandării exprese și nearătarea postului pe care candidatul urma să îl ocupe nu poate fi interpretată decât fie ca o eschivare a Secției de a se pronunța, în sensul cerut de Regulament, cu privire la cererea de numire, fie că un refuz implicit și tacit de a face cuvenita recomandare.
Ori, fie că a fost vorba de un refuz tacit, fie că s-a dorit transferarea soluționării problemei la nivelul Plenului, Curtea constată că, în aceste condiții, Plenul nu putea lua în discuție și nu se putea pronunța asupra cererii reclamantei, atâta timp cât etapele premergătoare sesizării sale nu au fost în mod corect parcurse, lipsa propunerii pentru numire în funcție a Direcției Resurse Umane, lipsa recomandării Secției și neindicarea postului pe care candidatul urma să îl ocupe neputând fi tratată de instanță decât ca o neîndeplinire a procedurilor pe care însuși pârâtul le-a stabilit și pe care el era obligat să le urmeze în mod riguros.
Chiar dacă interviul s-a susținut în fața Plenului și nu în fața Secției, astfel cum art.29 alin.1 din Regulament impunea, pârâtul era obligat ca și în acest caz să consemneze modul de desfășurare a acestuia, respectiv să arate care a fost problematica pusă în discuția candidatului și răspunsurile date de acesta, întrucât de rezultatul acestei evaluări se susține că depinde, în bună parte, însuși rezultatul deciziei Plenului, din lucrările întocmite de Direcția Resurse Umane, de Secția pentru judecători și de neputându-se stabili care din criteriile enumerate la art.28 alin.4 din Regulament au fost luate în calcul în cazul reclamantei și nici modul în care acestea au fost evaluate, pentru a se putea verifica dacă soluția de respingere este sau nu în concordanță cu documentația existentă, cu interviul susținut și cu performanțele profesionale ale candidaților.
Curtea constată de asemenea că utilizarea termenului generic "prin vor direct și secret, cu majoritatea sau, după caz, unanimitatea voturilor membrilor prezenți", atât în cuprinsul Hotărârii nr.244 din 31 mai 2007, cât și în Hotărârea nr.401 din 31 mai 2007, face imposibilă verificarea legalității rezultatului votului, respectiv a existenței cvorumului de ședință și a cvorumului cerut pentru adoptarea hotărârilor, cerință cu atât mai necesară cu cât au fost luate în discuție mai multe candidaturi, fiecare dintre acestea trebuind să-și afle propriul rezultat și nu unul aplicat în bloc tuturor candidaților.
Legea nr.303/2004, Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.152 din 1 martie 2006 și practica judiciară recunosc Consiliului Superior al Magistraturii dreptul de a realiza o selecție între candidați, selecție pe care o apreciază ca fiind firească și decurgând din complexitatea activității pe care candidatul ar urma să o desfășoare după numirea în funcție.
Ceea ce se cere însă pârâtului este că acest proces de selecție să fie unul transparent, obiectiv și riguros, cerințe cu atât mai imperioase cu cât Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independent al justiției, astfel precum se arată la art.1 din Legea nr.317/2004.
În acest proces de selecție, în care Plenul acționează în mod suveran, fără ca instanța să i se poată substitui în exercitarea dreptului de apreciere, pârâtul are însă obligația să facă dovada, concludentă și verificabilă, că el a lucrat doar în baza și cu respectarea riguroasă a procedurilor și criteriilor pe care el însuși le-a stabilit, nefiind de acceptat subiectivismul, excesul de putere, sau nerespectarea formalităților, inclusiv a terminologiei consacrate, date fiind consecințele juridice ce decurg din această "modalitate excepțională" de selectare a magistraților.
procedurilor regulamentare și nefinalizarea acestora în forma prevăzută face ca procesul de selecție, în cazul reclamantei, să fie considerat neîndeplinit în mod corespunzător și imposibil de verificat sub aspectul corectitudinii și legalității elementelor ce au stat la baza emiterii actului contestat.
Consecința neurmăririi riguroase a procedurii de numire în funcția de judecător, fără concurs, și a luării în discuție, de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a unei cereri pentru care lipsea propunerea de numire a Direcției Resurse Umane, recomandarea Secției pentru judecători și individualizarea postului pe care candidatul urma să îl ocupe, ca și existența celorlalte deficiențe - de ordin formal ale actului administrativ adoptat, mai sus relevate, nu poate fi alta decât aceea a nulității hotărârii atacate, în partea ce o privește pe reclamantă, ca rezultat direct al neîndeplinirii procedurilor stabilite prin Regulamentul nr.152/2006, instanța neputând efectua, în aceste condiții, controlul de legalitate a unui act căruia îi lipsește motivația clară și concretă a soluției de respingere a candidatului.
Ca atare, constatând că actul administrativ atacat nu respectă cerințele Regulamentului nr.152/2006, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea reclamantei urmează a fi admisă, în sensul anulării Hotărârii nr.401 din 31 mai 2007, emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în partea referitoare la reclamanta.
Faptul anulării Hotărârii nr.401 din 31 mai 2007 nu poate conduce însă și la admiterea celorlalte cereri formulate de reclamantă, întrucât, pe de o parte, nici o normă legală în vigoare nu recunoaște unui candidat la ocuparea unei funcții dreptul de a cere instituției publice organizatoare a concursului să-i indisponibilizeze postul pe care îl vizează, iar pe de altă parte pentru că actul de a propune Președintelui României numirea unei persoane în funcția de judecător nu poate fi decât rezultatul parcurgerii complete și corecte a procedurii prevăzute de Cap.V din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.152/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, emisă în aplicarea art.33 din Legea nr.303/2004.
Cum această procedură nu a fost îndeplinită în mod corespunzător, în cazul reclamantei, și cum s-a constatat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu era în situația de a lua în examinare și a soluționa cererea de numire în funcția de judecător, atâta timp cât etapele premergătoare nu s-au finalizat în forma și în condițiile cerute de Regulamentul citat, nu există temei de fapt și de drept pentru care instanța să oblige pârâtul să facă propuneri, de îndată, de numire a reclamantei în funcția de judecător, singura soluție practică ce poate decurge din faptul anulării hotărârii atacate fiind aceea a reluării procedurii, începând de la etapa prevăzută de art.28 alin.3 din regulament, considerente pentru care cel de-al doilea capăt de cerere urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește cererea reclamantei de a se dispune indisponibilizarea unui post de judecător, pe raza Curții de APEL IAȘI, până ce solicitarea sa de a fi numită, fără concurs, își va găsi rezolvarea, curtea constată că ea este nu doar prematură, atâta timp cât procedura de numire nu a fost legal îndeplinită, dar și lipsită de orice suport legal, nici Legea nr.303/2004 și nici Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.152/2006 nerecunoscându-i candidatului dreptul de a alege postul pe care ar urma să fie numit, în condițiile prevăzute de art.29 alin.3 din Regulamentul citat și art.125 alin.1 din Constituția României, revizuită, ci doar dreptul de a opta, modalitatea excepțională de numire fără concurs fiind instituită pentru a satisface nevoi stringente și imediate ale autorității judecătorești și nu nevoile personale ale candidatului, considerente pentru care și această cerere urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Admite, în parte, acțiunea introdusă de reclamanta, domiciliată în I,-,.A,.3,.15, în contradictor cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având sediul în B, Calea nr.141 B, sector 6.
Anulează Hotărârea nr.401 din 31 mai 2007, emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în partea referitoare la respingerea cererii de numire în funcția de judecător, fără concurs, a reclamantei.
Respinge cererea reclamantei de a se obliga Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să propună, de îndată, Președintelui României numirea sa în funcția de judecător.
Respinge cererea reclamantei de a se dispune ca pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să indisponibilizeze un post de judecător pe raza Curții de APEL IAȘI.
Ia act de faptul că reclamanta nu solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în cauză.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.2 ex./11.02.2008.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe
