Anulare act administrativ fiscal. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 25
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - - G cu sediul în G,- A, împotriva sentinței nr. 1893/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind reprezentanții recurentei - - G și ai intimatelor CONSILIUL LOCAL G și PRIMARIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă
CURTEA
Asupra recursului declarat de reclamanta - - G împotriva sent. civ. nr. 1893/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 86268 din 08.04.2004, reclamanta - - Gas olicitat concesionarea suprafeței de 11417,04 mp.
În urma corespondenței purtatîă între părți Primăria Mun. G prin adresa nr. 23554 din 27.03.2006 a solicitat completarea documentației de concesionare o serie de acte: plan topometric, documente de identificare, documentație de evaluare a construcției, documente din care să reiasă titlul de proprietate, titlul de oportunitate, memoriu justificativ, plan de încadrare în zonă 1:100, plan etaj 1:50 sau 1:100, fațade, secțiune transversală caracteristică 1:50 sau 1:100, încadrare uz dacă e xazul, contract de închiriere.
Cauza a parcurs două cicluri procesuale, după casarea cu trimitere dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție. În indicațiile de casare s-a stabilit natura litigiului ca fiind unul de contencios administrativ guvernat de dispozițiunile de principiu ale Legii nr. 554/2004
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1893/25.06.2008 Tribunalul Galația respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că nu poate fi dispusă obligarea pârâtei la încheierea unui contract de concesiune atâta vreme cât nu s-a realizat o negociere directă, dialog competitiv sau licitație.
Pe de altă parte, tribunalul a valorificat și principiul libertății contractuale consacrat de art. 8 alin. 3 din aceeași lege, stabilind imposibilitatea obligării pârâtei la încheierea contractului de concesiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - - G criticile sale vizând greșita /respingere a acțiunii sale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a susținut că se consideră proprietara terenurilor aferente construcțiilor sale, astfel încât soluția a fost pronunțată cu neobservarea dispozițiunilor art. 492 din civ.
De asemenea, recurenta a opinat că este lipsită de temei reținerea instanței potrivit căreia nu au fost îndeplinite condițiile concesiunii, în lipsa probelor care să confirme această împrejurare. A susținut recurenta că concesionarea nu s-ar putea realiza decât prin negociere directă, având în vedere că deja are un drept de superficie asupra terenului în litigiu. Or atâta vreme cât este proprietarul terenului, refuzul de a i se concesiona suprafața ocupată constituie un abuz.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că sunt nefondate criticile formulate, astfel încât nu se impune reformarea hotărârii recurate.
Printr-o corectă și integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune. Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Criticile formulate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Atât din studiul acțiunii dar mai ales din motivele de recurs, rezultă că reclamanta se consideră a avea un drept de proprietate asupra terenului în litigiu. În aceste condiții, nu ar mai fi necesară concesionarea lui, prerogativele dreptului de proprietate fiind superioare din punct de vedere juridic dreptului de folosință dobândit prin concesiune.
În realitate însă, reclamanta nu și-a dovedit nici dreptul de proprietate, situație în care concesionarea ar fi lipsită de interes, și nici un alt drept real asupra terenului, care ar putea fi de asemenea valorificat.
Realizând asupra terenului o detenție precară, reclamanta este într-adevăr interesată să concesioneze întreaga suprafață pe care se află edificate construcțiile sale. Cum însă concesionarea solicitată este negociabilă, din actele depuse de reclamantă rezultă că o asemenea negociere nu s-a finalizat. Or, în aceste condiții concesiunea nu poate fi finalizată decât printr-una dintre modalitățile despre care s-a făcut vorbire în sentința recurată, respectiv licitație sau dialog competitiv.
Pe de altă parte, curtea reține că nu poate fi înfrânt nici principiul libertății contractuale enunțat de art. 8 alin. 3 din Legea nr.554/2004, obligând autoritatea pârâtă să încheie un contract împotriva voinței sale justificate.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin 1 din proc.civ. să respingă recursul declarat în cauză nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPI N G ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - G cu sediul în G,- A, împotriva sentinței nr. 1893/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu - - | JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./13.04.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Vasile Susanu
