Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2554/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2554
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 7 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculescu Monica
JUDECĂTOR 2: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 3: Bîcu Vasile
GREFIER: - -
*************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1684 din data de 5.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă.
La apelul nominal făcut in ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar din partea intimatei - reclamante intampinare insoțită de un set de acte.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea luând act de cererea părților de judecare in lipsă, constată recursul in stare de judecată reținându-l spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 2904/3/CA/2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să valideze Hotărârea nr. 2/19.10.2006 a Comisiei Județene C de aplicare a Legii nr. 9/1998 și obligarea la plata sumei de 201.912, 4 lei reprezentând daune morale pentru depășirea termenului prevăzut de lege.
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că, prin Hotărârea nr. 2/19.10.2006 s-a propus acordarea de compensații în valoare de 201.912,4 lei pentru bunurile deținute de antecesorii săi, și (), din comuna, județul, că hotărârea a fost trimisă în vederea validării la Comisia Centrală, însă nici până în prezent nu s-a emis ordinul de validare, deși disp. art. 7 din Legea nr. 9/1998 prevăd un termen de 60 de zile pentru emiterea ordinului de validare/invalidare.
Pârâta, deși fost legal citată, nu formulat întâmpinare.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal pronunțat Sentința civilă nr. 738/27.02.2008, prin care dispus: admiterea acțiunii în parte, obligarea pârâtei să emită și să comunice reclamantei ordinul de validare/invalidare a Hotărârii nr. 2/19.10.2006 emisă de Comisia Județeană de aplicare Legii nr. 9/1998 și obligarea pârâtei la plata către reclamantă sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta, iar prin Decizia civilă nr. 2028/29.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal s- dispus admiterea recursului, casarea parțială a sentinței, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind daunele morale, și trimiterea cauzei spre rejudecarea acestui capăt de cerere.
Pentru decide astfel, instanța de recurs a reținut că hotărârea recurată nu cuprinde nicio motivare care să justifice acordarea daunelor morale, precum și admiterea acestei cereri în parte, față de suma de 201.912,4 lei solicitată de reclamantă prin acțiune, împrejurare care echivalează cu necercetarea fondului cauzei și determină casarea parțială, cu trimitere spre rejudecare, în baza disp. art. 312 alin. 2 și 5 Cod procedură civilă.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată la Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 2904.02/3/CA/2008.
Prin Sentința civilă nr. 1684/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal s- dispus admiterea cererii în parte și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei reprezentând daune morale.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2/19.10.2006 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 9/1998 s-a propus acordarea către reclamantă sumei de 201.912,4 lei cu titlu de compensații bănești.
Deși această hotărâre fost înaintată spre validare, această autoritate nu s- conformat disp. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 și nu a emis decizia de validare hotărârii în termenul legal de 60 de zile.
Tribunalul a apreciat ca fiind dovedit prejudiciul suferit de reclamantă, prin depășirea duratei rezonabile a procedurii administrative instituite de legiuitor prin Legea nr. 9/1998.
Având în vedere că reclamanta solicitat daune morale în cuantumul drepturilor stabilite prin Hotărârea nr. 2/19.10.2006, instanța a apreciat că există distincție evidentă între prejudiciul material și cel moral, iar nu întotdeauna prejudiciul material este reflectat în pierderea morală suferită.
Prin urmare, în conformitate cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 998-999 Cod civil, instanța a apreciat că prejudiciul moral suferit este acoperit prin acordarea acestor daune în cuantum de 300 lei.
Împotriva Sentinței civile nr. 1684/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând anularea dispoziției de acordare daunelor morale sau reducerea cuantumului acestora, având în vedere că în faza rejudecării cauzei după casare, instanța a mărit cuantumul daunelor morale acordate cu 50%, deși reclamanta nu solicitat majorarea acestora.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că valoarea daunelor morale nu este prevăzută de lege și nici reclamanta nu fixat o sumă cu acest titlu, astfel că instanța trebuie să analizeze cererea și din punct de vedere al vinovăției și al oportunității.
Recurenta invocat volumul mare de activitate al fiecărui consilier, constând într-un număr de 400 de dosare în toată țara, la care se adaugă analiza petițiilor, contestațiilor, în condițiile în care angajarea de personal a fost sistată și se lucrează și în afara orelor de program.
Recurenta a adăugat faptul că analiza unui dosar presupune studiul tuturor actelor care atestă dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor abandonate pe teritoriul statului bulgar, a actelor emise în acea perioadă, a actelor de stare civilă, declarațiilor notariale și a modului de efectuare a calculelor de către comisiile locale de aplicare a Legii nr. 9/1998.
În drept, cererea de recurs fost întemeiată pe disp. art. 3041Cod procedură civilă, Legii nr. 9/1998, HG nr. 753/1998, HG nr. 286/2004, OG nr. 94/2004 și HG nr. 1277/2007.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.11.2009, intimata solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, susținând, în esență, că recurenta a depășit termenul legal de soluționare Hotărârii nr. 2/19.10.2006 emisă de Comisia Județeană C de aplicare a Legii nr. 9/1998 cu peste un an, Decizia de invalidare nr. 504/31.03.2008 fiind redactată în urma Sentinței civile nr. 738/2008 a Tribunalului București, cu o motivare vagă, superficială, neconformă cu prevederile Legii nr. 9/1998 și ale HG nr. 1277/2007.
Intimata invocat lipsa de transparență manifestată în activitatea, care înțeles să- comunice răspunsuri standard, vagi, neconcludente, la cererea prin care solicita să i se comunice numărul și data înregistrării dosarului, precum și numărul la care s-a ajuns cu dosarele soluționate.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare:
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta a suferit un prejudiciu moral urmare a depășirii duratei rezonabile a procedurii administrative din culpa autorității pârâte, care a emis Decizia nr. 504/31.03.2008 după o perioadă de 1 an și 5 luni de la emiterea Hotărârii nr. 2/19.10.2006 Comisiei Județene C de aplicare Legii nr. 9/1998, în condițiile în care disp. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 reglementează un termen de cel mult 60 de zile de la emiterea hotărârii comisiei județene pentru validarea/invalidarea măsurilor stabilite de comisiile județene și municipiului
Aspectele invocate de recurentă nu justifică întârzierea înregistrată în emiterea Deciziei nr. 504/31.03.2008, întrucât vizează capacitatea organizatorică instituției, iar adoptarea măsurilor necesare derulării activității cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților revin în responsabilitatea exclusivă conducerii acesteia.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală însă, în privința cuantumului daunelor morale acordate, întrucât a fost dată cu încălcarea principiului neagravării situației părții în propria cale de atac - non reformatio în pejus, consacrat expres de disp. art. 296 Cod procedură civilă, aplicabil și în recurs potrivit disp. art. 316 Cod procedură civilă, precum și în faza rejudecării fondului după casare, pentru identitate de rațiune.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 738/27.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, pârâta fost obligată la plata către reclamantă sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.
Această sentință a fost atacată cu recurs de către pârâta, iar prin Decizia civilă nr. 2028/29.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal s- dispus casarea parțială sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata daunelor morale.
Instanța investită cu rejudecarea cauzei pronunțat Sentința civilă nr. 1684/05.05.2009, atacată pe calea prezentei cereri de recurs, prin care dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 lei reprezentând daune morale.
Procedând în această modalitate, instanța a creat pârâtei o situație mai grea decât cea stabilită prin Sentința civilă nr. 738/27.02.2008, încălcând principiul non reformatio în pejus în faza rejudecării fondului după casare.
Prin urmare, critica formulată de recurentă referitoare la majorarea cuantumului daunelor morale cu 50% față de suma stabilită inițial este întemeiată, astfel că se impune, în temeiul disp. art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în parte sentinței, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 2000 lei daune morale către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1684, din data de 5.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în C N, str. - nr. 9,. 131, județul
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că, obligă pârâta la plata sumei de 2000 lei daune morale către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.IE
Tehnored.CB/ 4 ex.
25.01.2010
Tribunalul București -9
Judecător fond:
Președinte:Niculescu MonicaJudecători:Niculescu Monica, Ion Eugenia, Bîcu Vasile
