Anulare act administrativ fiscal. Sentința 256/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.256
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii formulată de reclamanții, domiciliată în G, str. -, -. 30, județul G, " SOCIAL " G, cu același sediu, domiciliată în G,-, -. 1, județul G, cu același domiciliu și, domiciliat în G, str. -, -. 30, jud. G, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în-, județul G, având ca obiect anulare act administrativ, cauză venită spre rejudecare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 2009 care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 19 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Gas olicitat anularea Deciziei nr.6/22.12.2006 de stabilire a răspunderii solidare și a deciziei nr.18 de soluționare a contestației.
Prin cererea înregistrată sub nr.643/19.04.2007, reclamantul, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice G, a solicitat anularea deciziei nr.7 din 22.12.2006, de stabilire a răspunderii solidare și a deciziei nr.16 de soluționare a contestației.
Prin cererea înregistrată sub nr.647 din 19.04.2007 reclamanta " SOCIAL " a solicitat anularea deciziei nr.5 de stabilire a răspunderii solidare și a deciziei nr.17 din 06.04.2007.
Prin cererea înregistrată sub nr.650 din 19.04.2007, reclamanta, a solicitat anularea deciziei nr.6/22.12.2006 de stabilire a răspunderii solidare și a deciziei nr.11/07.02.2007 de soluționare a contestației.
Prin cererea înregistrată sub nr.651/19.04.2007, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.6/22.12.2006 de stabilire a răspunderii solidare și a deciziei nr.12/07.02.2007 de soluționare a contestației.
Toate deciziile au fost emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin încheierea din 15.05.2007, pentru o mai bună administrare a actului de justiție, Curtea de APEL GALAȚIa conexat dosarele nr-, -; - și -.
S-au administrat proba cu înscrisuri, precum și cea cu expertiză de specialitate.
Prin sentința civilă nr.32/F/11.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, domiciliată în G, str. -, - 3,. 30, " SOCIAL ", str. -, - 3,. 30, jud., domiciliat în G,-, - 8,. 1, jud. G, domiciliată în G, str. - Poporului, nr. 20, - 8,. 1, jud. G, domiciliat în G, str. -, - 3,. 30, jud. G în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice G, cu sediul în-, potrivit Legii 554/2004.
Au fost desființate deciziile nr. 5,6,7 din 22 decembrie 2008 și a fost înlăturată obligarea solidară a reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin decizia civilă nr.782/13.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice G și s-a casat sentința atacată, trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de APEL GALAȚI.
Pentru a dispune astfel, Bar eținut:
Prin cererea adresată Curții de APEL GALAȚI - Secția contencios administrativ și fiscal reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.6/22 decembrie 2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice G prin care s-a stabilit răspunderea solidară a reclamantei " SOCIAL " G pentru suma de 1.211.542 lei reprezentând obligații fiscale.
Soluția instanței de fond este nelegală pentru că au fost anulate deciziile emise inițial pentru antrenarea răspunderii solidare dar fără a se anula deciziile emise în procedura administrativă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art.175 alin.1 Cod proc.fiscală (în prezent art.205 alin.1 Cod proc.fiscală) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii, iar această contestație este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Cu certitudine deciziile nr.5,6,7/22 decembrie 2006 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice G reprezintă acte administrativ fiscale care trebuie contestate potrivit textelor mai sus amintite. De altfel, reclamanții, și " SOCIAL " G au formulat contestație în procedura administrativă, fiind emise deciziile nr.16,17,18/2007 de către organul de soluționare a contestației.
Nu s-a solicitat și nici nu s-a depus vreo dovadă că și reclamanții și ar fi contestat decizia nr.6/2006 a Direcției generale a Finanțelor Publice G, dar instanța de fond a anulat această decizie și la cererea reclamanților și.
Art.175 alin.1 Cod procedură fiscală, în forma sa în vigoare la data introducerii acțiunii la instanță / de altfel, forma este aceeași și în prezent numai că articolul a fost renumerotat, în prezent fiind art.205 alin.1 Cod procedură fiscală), prevedea obligativitatea parcurgerii procedurii administrative în cazul contestațiilor la actele administrativ fiscale ca o condiție de sesizare a instanței de contencios administrativ, procedură care corespunde procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004.
Aceasta presupune că în fața instanței de contencios administrativ se atacă decizia emisă în urma procedurii administrative, fiind inadmisibilă contestarea unui act administrativ fiscal direct în fața instanței de judecată competente.
Se observă că hotărârea instanței de fond este dată cu nerespectarea acestor prevederi legale pentru că au fost anulate de instanță actele administrativ fiscale emise deși în procedura administrativă legalitatea și temeinicia acestora nu a fost analizată pentru că au fost respinse contestațiile ca nedepuse în termen, contestații formulate, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, numai de unii dintre reclamanți.
La rejudecare, în baza rolului activ al judecătorului, consacrat de art.129 alin.4 și 5 Cod proc.civilă, instanța de fond va solicita reclamanților să-și precizeze acțiunile și să se verifice dacă aceștia solicită și anularea deciziilor emise în procedura administrativă pentru că în cererea inițială, deși au invocat nelegalitatea deciziilor emise în urma contestației ca fiind nedepusă în termen, nu au solicitat și anularea lor (adică deciziile nr.16,17,18/2007 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice G) pentru că altfel acțiunea este inadmisibilă.
Se va solicita reclamanților și să facă dovada respectării prevederilor art.175 alin.1 Cod proc.fisclaă, respectiv dacă au contestat în procedura administrativă decizia nr.6/2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice G pentru că altfel acțiunea lor este inadmisibilă tocmai pentru nerespectarea acestei proceduri obligatorii.
Dacă se va solicita și anularea deciziilor nr.16,17,18/2007 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice G, instanța de fond va proceda la analiza legalității acestor decizii dar nu va putea soluționa direct și anularea deciziilor nr.5,6,7/2006 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice G tocmai plecând de la caracterul obligatoriu al procedurii administrative.
Dacă instanța de fond va aprecia că soluțiile adoptate în procedura administrativă sunt nelegale și că, în mod greșit, s-au respins contestațiile ca nedepuse în termen, instanța de fond va trebui să trimită cauza la Direcția Generală a Finanțelor Publice G să soluționeze contestațiile în fond.
Rejudecând în fond, după casare, Curtea reține:
În conformitate, cu dispozițiile deciziei de casare, reclamanții, au depus la dosarul cauzei următoarele precizări:
și au formulat în termen legal contestație împotriva deciziei nr.6/22.12.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice G soluționate prin deciziile nr.11 și 12 din 7.02.2008 și pe care le depune alăturat.
Cei doi reclamanți sunt singurii pentru care Direcția Generale a Finanțelor Publice Gas oluționat pe fond contestația în calea administrativă, astfel încât nu se impune trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond în calea administrativă.
Din cuprinsul acțiunii formulate la instanță cei doi reclamanți au solicitat și anularea celor două decizii prin care s-au soluționat contestațiile - nr.11 și 12 din 7 februarie 2007, deoarece soluțiile pronunțate sunt nelegale.
Deciziile nr.16, 17,18/2007, pronunțate urmare contestațiilor formulate de "SOCIAL " G, și, nu cuprinzând o analiză a fondului cauzei deoarece au fost respinse "ca nedepuse în termen".
Prima instanță a avut în vedere acest aspect, însă a apreciat că regulile din Codul d e procedură civilă cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nesoluționarea fondului nu sunt aplicabile în situația unui organ administrativ, astfel încât legalitatea deciziilor nr.16, 17, 18/2007 a fost analizată cu prilejul soluționării cauzei.
Având în vedere însă decizia de casare, obligatorie pentru instanță, și părți, urmează trimiterea cauzei la Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru a se pronunța pe fond cu privire la contestațiile formulate de "SOCIAL " G, și.
Deși în acțiunile inițiale au demonstrat pe larg motivul pentru care deciziile nr.16,17, 18 din 2007 sunt nelegale, organul administrativ la soluționarea celor trei contestații nu a avut în vedere dispozițiile art.44 pct.4 din nr.OUG92/2003 în vigoare la acea dată și potrivit cărora dispozițiile Codului d e procedură civilă cu privire la comunicarea actelor de procedură, sunt aplicabile în mod corespunzător.
În conformitate cu disp.art.86 alin.3 și 92 pct.4 din Codul d e procedură civilă, agentul procedural trebuia să procedeze la afișarea actului trimis de G și nu restituirea acestuia la organul emitent.
Problema de mai sus a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr.3401/13.10.2006.
Pe cale de consecință, solicită soluționarea pe fond a contestațiilor formulate de " SOCIAL " G, și, împotriva deciziilor nr.5,6,7/22.12.2006 emise de G de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru analiza întregului material probator al cauzei, prin prisma recomandărilor dispuse de instanța supremă, pentru a putea pronunța o hotărâre temeinică și legală, Curtea pleacă de la următoarele premise:
Reclamanții: și au cerut de la început anularea atât deciziei de stabilire a răspunderii solidare nr.6/22.12.2006 cât și a deciziilor de soluționare a contestațiilor: nr.11/07.02.2007 respectiv nr.12/07.02.2007.
Acestora li s-au respins contestațiile pe fond.
Reclamanții: "SOCIAL " G, și, conformându-se dispozițiilor din decizia de casare, au cerut, în rejudecare, anularea și deciziilor nr.16,17 și 18/2007 ale
Prin aceste decizii li s-au respins contestațiile pe excepția tardivității.
Pentru a demonstra, că autoritatea administrativă, a soluționat în mod greșit, contestațiile pe excepție, cei trei reclamanți au invocat faptul că nu au fost respectate art.44 pct.4 din nr.OUG92/2003, potrivit cărora dispozițiile Codului d e procedură civilă, cu privire la comunicarea actelor de procedură, se aplică în mod corespunzător.
Autoritatea pârâtă a susținut că a respectat disp.art.44 alin.1 lit.c din Codul d e procedură fiscală. Numai că, potrivit acestor dispoziții, actul administrativ fiscal se comunică prin poștă la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Deci automat devin incidente prevederile Codului d e procedură civilă, pentru completare, potrivit cărora în toate cazurile, persoana care primește actul, trebuie să-și arate clar numele și prenumele, precum și calitatea, după care să semneze dovada de primire a corespondenței respective.
Or, în cauza de față, comunicarea s-a făcut, după cum rezultă din actele depuse de pârâtă, potrivit disp.art.44 alin.3 din nr.OUG92/2003, dispozițiile acestui text de lege fac trimitere la disp.art.44 alin.2 lit."d" din Codul d e procedură fiscală, care prevăd că se poate face comunicarea și prin publicitate.
Or, citarea prin publicitate se face numai în situația în care, potrivit disp. art.95 din Codul d e procedură civilă nu se cunoaște domiciliul celui, ce-i este adresată corespondența, deși s-au depus eforturi substanțiale pentru aflarea acestui domiciliu, din partea autorității administrative. Numai într-o atare situație erau aplicabile disp.art.44 alin.3 din nr.OG92/2003, referitoare la comunicarea prin publicitate, prin afișare concomitentă, la sediul autorității și pe pagina de internet.
Ca o primă concluzie, fiind stabilit faptul că toți reclamanții au cerut anularea atât a deciziilor de răspundere solidară, cât și a deciziilor de soluționare a contestațiilor, urmează a fi analizată modalitatea de soluționare a cererilor, prin prisma acelorași dispoziții ale instanței supreme.
Datorită faptului că s-a dispus conexarea, potrivit disp.art.164 Cod proc.civilă, a tuturor cererilor reclamanților, cauza trebuie soluționată ca un tot unitar.
Pentru reclamanții și, Curtea are toate datele să treacă la soluționarea pe fond a cererilor acestora.
Problema care se pune intervine în cazul celorlalți trei reclamanți.
Dacă s-ar respecta ad litteram, dispozițiile instanței supreme, ar însemna, să se disjungă cauza pentru acești reclamanți și să fie trimisă cauza la Direcția Generală a Finanțelor Publice G, pentru soluționarea în fond a contestațiilor.
Dar așa cum a reținut și instanța supremă în considerentele deciziei la casare, că potrivit disp.art.205 alin.1 din nr.OG92/2003, republicată, prevede obligativitatea parcurgerii procedurii administrative ca o condiție de sesizare a instanței, procedură ce ar corespunde procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Ca atare, potrivit acestui raționament ne aflăm în cazul unui recurs administrativ grațios, deoarece este adresat autorității emitente a actului administrativ. Nefiind vorba de o jurisdicție specială administrativă, în sensul disp.art.21 din Constituția României, nu se pune problema trimiterii cauzei la autoritatea pârâtă pentru a se pronunța pe fond.
Este dreptul acestei autorități să se pronunțe și pe excepții, dar indiferent că s-a pronunțat, pe excepție pe fond, procedura administrativă prealabilă, fiind îndeplinită, revine instanței, sesizate cu anularea actului administrativ, să se pronunțe asupra cauzei, sub toate aspectele de formă și de fond.
În consecință, Curtea consideră că poate analiza în cauza de față, anulabilitatea pe fond a deciziilor de respingere a contestațiilor, atâta timp cât s-a reținut în cele de mai sus, că în mod greșit toate trei contestațiile au fost respinse ca tardive, prin deciziile nr.16, 17 și 18/2007.
Prin urmare, pe fondul cauzei, Curtea reține:
În primul rând antrenarea răspunderii solidare, a tuturor celor cinci reclamanți s-a făcut pe baza art.27 alin.1 lit."b" din nr.OG92/2003 Codul d e procedură fiscală.
Prin procesul verbal nr. 20060/23.08.2006 Social.LGa fost declarată insolvabilă de către G întrucât aceasta nu mai avea disponibilități bănești și bunuri mobile sau imobile urmăribile.
La fel de evident este și faptul că în cursul anilor 2002 și 2003 mai multe bunuri aparținând acesteia au fost cumpărate de către unii dintre reclamanți, potrivit actelor de vânzare cumpărare identificate de către organele fiscale, patrimoniul debitoarei micșorându-se în mod considerabil.
Față de aceste împrejurări se pune problema dacă față de reclamanți sunt aplicabile dispozițiunile art. 27 din Codul d e procedură fiscală.
Potrivit alin. 1 din acest text pentru obligațiile de plată restante ale debitorului insolvabil răspund solidar cu acesta:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Față de conținutul textului mai sus citat, pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite, printre altele, condiția dobândirii sau înstrăinării de bunuri în vederea provocării insolvenței și aceea a relei credințe.
Orice procedură de executare a creanțelor de către orice creditor poate fi de natură să cauzeze insolvabilitatea debitorului.
Față de datoriile Social G, orice valorificare a creanțelor și indiferent de creditor ar fi ajuns tot la insolvabilitatea acesteia fără ca în felul acesta poziția de creditor să fie convertită în cea de codebitor solidar.
Or, în litigiul de față autoritatea pârâtă tinde să-și realizeze creanțele susținând că cumpărătorul care a dobândit legal bunuri, ar trebui să răspundă la rândul său pentru insolvența debitorului, ceea ce este vădit inadmisibil.
Simplul fapt că reclamanții au fost de pe o poziție sau alta beneficiari ai vânzărilor sau au făcut parte din acționariatul societății insolvabile nu constituie prin el însuși motiv pentru angajarea răspunderii lor solidare.
În ceea ce privește prețul de vânzare, expertiza a stabilit că a fost serios și că sumele realizate din vânzări i-au folosit debitoarei, printre altele, pentru a-și plăti mai multe datorii.
În cele din urmă, legăturile acționariale dintre reclamanți, în diferite forme, și Social nu sunt prin ele însele de natură a prefigura reaua credință a acestora și intenția de a provoca insolvabilitatea acesteia.
Expertiza a stabilit în mod clar că toate operațiunile economice derulate între reclamanți și societatea aflată în insolvență s-au derulat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și drept consecință nu poate fi atrasă răspunderea solidară în aceste cazuri.
În consecință, Curtea constatând că în mod greșit cu ignorarea stării de fapt și a disp.art.27 din Codul d e procedură fiscală, precum și a normelor referitoare la comunicarea actelor de procedură din Codul d e procedură civilă, urmează ca în temeiul disp.art.18 din Legea nr.554/2004 să admită acțiunile conexe ale reclamanților și să anuleze deciziile nr.11; 12; 16; 17 și 18/2007 de soluționare a contestațiilor reclamanților, precum și a deciziilor nr.5, 6 și 7/2006 de stabilire a răspunderii solidare, emise de pârâtă în sarcina reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE acțiunile conexe formulate de reclamanții, domiciliată în G, str. -, -. 30, județul G, " SOCIAL " G, cu același sediu, domiciliată în G,-, -. 1, județul G, cu același domiciliu și, domiciliat în G, str. -, -. 30, jud. G, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în-, județul
Anulează deciziile nr.11; nr.12; nr.16; nr.17 și nr.18/2007 de soluționare a contestațiilor reclamanților, precum și deciziile nr.5; nr.6 și nr.7/2006 de stabilire a răspunderii solidare, emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în sarcina reclamanților.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.VS/09.02.2010
Tehno ZE/09.02.2010
Ex. 6
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu
