Anulare act administrativ fiscal. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 256
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind recursurilor declarate de reclamantul domiciliar în com. Reghiu, jud. V, și pârâta CONSILIUL LOCAL, jud. V, împotriva încheierii de ședință din data de 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 2804/91.2008
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant, și pentru recurenta-pârâtă CONSILIUL LOCAL și intimata PRIMARIA av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul reclamant nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul reclamant consideră legală și temeinică încheierea pronunțată cu consecința respingerii recursului pârâtei. Solicită ca instanța competentă să se pronunțe cu privire la începerea activității în cadrul Primăriei com..
Reprezentantul recurentei - pârâte susține oral motivele de recurs și în concluzie solicită admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii pronunțate în sensul constatării ca nelegală și netemeinice a soluției instanței de fond privind suspendarea efectelor Dispoziției nr. 205/2008 emisă de Primăria com. până la soluționarea definitivă a cauzei. Solicită a se avea în vedere faptul că reclamantul și-a exprimat în scris voința de a demisiona sens în care a redactat de mână înscrisul, față de care primarul a dispus. Solicită a se observa și faptul că reclamantul nu a cerul nici prin acțiunea principală și nici printr-o acțiune separată suspendarea executării actului.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Vrancea reclamantul lonel a solicitat anularea Dispoziției nr.205/17.07.2008 a Primarului comunei si integrarea în funcția avuta cuplata drepturilor salariale de la data întreruperii activității.
La termenul din 18.11.2008 Consiliul Local, prin reprezentant legal a invocat excepția de neconstituționalitate a revederilor art.102 teza a doua din legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public, raportat la art. 16 alin.1 din Constituția României.
În motivarea excepției s-a arătat ca:
Art.102 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public prevede:
" Funcționarul public poate sa comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificata în scris persoanei care are competenta legala de numire în funcția publica. Demisia nu trebuie motivata si produce efecte după 30 de zile calendaristice 3 la înregistrare".
Codul muncii dispune cu privire la încetarea contractului de munca prin demisie în art. 79 astfel:
" 1. Prin demisie se înțelege actul unilateral de voința a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului încetarea contractului individual de munca, după împlinirea unui termen de preaviz.
2. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia da dreptul salariatului de a se dovada acesteia prin orice mijloc de proba.
3. Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
4. Termenul de preaviz este cel convenit de parți in contractul individual de munca sau, după caz, cel prevăzut in contracte colective de munca aplicabile si nu poate fi nai mare de 15 zile calendaristice pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariații care ocupa funcții de conducere.
5. Pe durata preavizului, contractul individual de munca continua sa îsi producă toate efectele.
6. În situația în care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
7. Contractul individual de munca încetează la data expirării termenului de: preaviz sau la data renunțării totale sau parțiale de către angajator la termenul respectiv.
8. Salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu îsi îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de munca."
Demisia reprezintă actul unilateral prin care o persoana îsi manifestă voința unilaterală de a-si înceta raporturile de serviciu, în temeiul dreptului fundamental prevăzut de art. 41 alin.1 teza a doua din Constitute, potrivit căruia " alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum si a locului de munca este libera."
Textul de lege al art. 102 teza a doua din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public stabilește o procedură derogatorie de la dreptul comun - Codul muncii, cu privire la modul în care încetează raporturile de serviciu în considerarea calității de funcționar public, cu încălcarea dreptului constituțional al egalității în legii, prevăzut de art. 16 alin.1 din Constituția României.
Astfel, în primul rând, se stabilește un termen de preaviz de 30 de zile calendaristice de la înregistrare, după care demisia funcționarului public îsi produce efectele, fără a se face distincția daca acesta ocupa funcții de execuție sau de conducere.
În al doilea rând, nu este prevăzuta posibilitatea autorității publice cu care funcționarul public are raporturi de serviciu de a renunța total sau parțial la acest termen de preaviz, creându-se o situație discriminatorie pentru aceasta.
Având în vedere scopul reglementarii printr-o lege speciala a statutului funcționarului public, respectiv "asigurarea, în conformitate cu dispozițiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient si imparțial, în interesul cetățenilor, precum si al autorităților si instituțiilor publice din administrația publica
centrala si locala", considera ca prevederea conform căreia demisia funcționarului
public produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare contravine
principiului constituțional al egalității în legii.
A arătat ca, daca este recunoscut dreptul unui angajator de a renunța total sau
parțial la termenul de preaviz acordat unui angajat ce nu exercita o funcție publica, pentru aceleași rațiuni, precum si cele determinate de principiul eficientei și eficacității în exercitarea funcției publice justificând dreptul angajatorului - autoritate sau instituție publica de a renunța la termenul de preaviz al funcționarului public demisionar, pentru a-si eficientiza activitatea.
Prin art. 102 teza a doua din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public se creează o situație discriminatorie pentru angajatorii - autoritate sau instituție publica centrala sau locala în raporturile de serviciu cu angajații - funcționari publici, în temeiul calității de funcționar public, deși între aceste parți exista aceleași raporturi de munca ca si cele reglementate prin Codul muncii.
Din moment ce demisia reprezintă un act unilateral de voința indiferent de calitatea celui care își manifestă voința În acest mod, tratamentul diferențiat aplicabil dicționarului public, în virtutea acestei calități pe care o definește constituie o discriminare si, totodată, o înfrângere a principiului egalității în legii a cetățenilor.
Reclamantul a solicitat respingerea cererii de sesizare arătând ca potrivit pozițiilor Legii 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, republicata, instanța învestita urmează sa se pronunțe doar asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru a decide asupra excepției de constituționalitate în sensul legăturii ei cu soluționarea cauzei, precum si a îndeplinirii celorlalte cerințe legale, competenta de examinare a excepției de constituționalitate revenind exclusiv Curții Constituționale.
In aceste condiții, în baza prevederilor art.29 din Legea 47/1992 admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condițional de îndeplinirea cumulativa a 4 condiții stipulate expres în acest text de lege:
1. stare de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate are ca un incident procedural creat în unei instanței de judecata sau arbitru ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;
2. activitatea legii, în sensul ca excepția privește un act normativ în vigoare;
3. prevederile care fac obiectul excepției sa nu fi fost constatate ca constituționale printr-o decizie anterioara a Curții Constituționale;
4. interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de constituționalitate.
de aceste dispoziții si situația de drept din cauza, a solicitat sa constate în ceea ce privește admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu sunt întrunite cele 4 condiții si anume condiția interesului procesual al rezolvării valabile a excepției de neconstituționale, întrucât articolul de lege ce se invoca ca fiind neconstituțional, respectiv art.102 din Legea 188/1999 nu reprezintă temeiul legal i fundamentul juridic al Dispoziției 295/17.07.2008. Temeiul legal al emiterii dispoziției si al încetării raporturilor de serviciu este indicat ca fiind 84 alin.1 lit.e,:.84 alin.6 din Legea 188/1999 si este total eronat întrucât aceste texte de lege nu legătura cu încetarea raporturilor de munca a funcționarului public, precizând ca temeiul actul atacat si al încetării raporturilor de serviciu ar fi art.97 lit.e din Legea 8/1999 i nu art.102 din același act normativ, articol ce face obiectul excepției de constituționalitate.
A apreciat ca excepția a fost invocata cu rea credința, încercându-se tergiversarea cauzei, fapt ce Ti aduce grave prejudicii si prelungete cu rea credința perioada cu care a încetat raporturile de munca cu Primăria comunei.
Reclamantul a solicitat suspendarea efectului actului juridic atacat deoarece lungirea perioadei de întrerupere a activității îi aduce grave prejudicii lui si familiei sale.
Cu privire la cererea de sesizare se constata ca aceasta îndeplinește condițiile scăzute de art.29 din Legea 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, motiv pentru care urmează a fi admisa și înaintata Curții Constituționale pentru competenta soluționare.
Opinia instanței este ca excepția este neîntemeiata, textul criticat înscriindu-l în dispozițiile constituționale.
Admisibila este și cererea de suspendare a efectelor dispoziției nr.205/2008 oarece menținerea situației actuale ar avea urmări grave atât pentru instituția în re reclamantul are funcția de contabil sef, iar sfârșitul și începutul de an presupune activități foarte importante privind activitatea bugetara a Consiliului Local, cat si pentru reclamant si familia sa, ce ar fi lipsita de veniturile salariale pe o perioada îndelungata.
Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recurs părțile.
În motivarea recursului declarat se arată că instanța nu s-a pronunțat cu privire la începerea activității sale în cadrul Primăriei com. ci doar a suspendat efectele dispoziției atacate până la soluționarea definitivă a cauzei.
În motivarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local se arată că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, admițând un capăt de cerere nu a fost solicitat de reclamant, respectiv suspendarea efectelor actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea instanța nu a soluționat cererea de suspendare de urgență și cu precădere, cu citarea părților conform art. 15 alin. 2 raportat la art. 14 al. 2 din. 554/2004.
Instanța s-a pronunțat asupra unei cereri ce nu a fost pusă în discuția părților în ședința publică încălcându-se principiul contradictorialității.
Astfel pârâtul nu a avut posibilitatea de a-și formula punctul de vedere și apărările corespunzătoare privind cererea de suspendare în contradictoriu cu partea adversă, pentru ca instanța să soluționeze această cerere în deplină cunoștință de cauză, încălcându-i-se astfel dreptul constituțional la apărare și la un proces echitabil.
Pe de altă pateu nu sunt îndeplinite condițiile expres stabilite de legiuitor în art. 14 al. 1 teza întâi din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea efectelor actului administrativ.
Reclamantul fiind cel care a provocat emiterea actului administrativ cărui anulare o cere, nu există temeiuri legale pentru admiterea suspendării efectelor sale.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041.proc.civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și i integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr. 205/17.07.2008 a Primarului com., reintegrarea în funcția avută și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite.
După invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 102 din Legea nr. 188/1999, prin notele de concluzii privind cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, reclamantul a solicitat în subsidiar, ca în cazul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, să se dispună, suspendarea efectelor actului administrativ contestat, în temeiul art. 14 - 15 din. nr. 554/2004, motivat de faptul că prelungirea perioadei în care nu poate merge la serviciu îi creează mari prejudicii, fiind în imposibilitate de a-i întreține familia(filele 56 - 58 dosar fond).
Prin admiterea cererii de suspendare, în mod evident decizia nr. 205/17 iulie 2008 nu mai poate produce nici un efect pe perioada menționată consecința fiind continuarea raporturilor de serviciu ale reclamantului în cadrul Primăriei.
Sub acest aspect sunt nefondate susținerile recurentului privind nepronunțarea instanței în sensul reluării sau nu a activității, instanța de fond soluționând indirect acest aspect, suspendarea deciziei nr. 205/2008 având ca efect, așa cum s-a arătat, continuarea activității reclamantului în cadrul instituției pârâte.
Este nefondat motivul de recurs invocat de pârâtă privind admiterea unui capăt de cerere ce nu a fost solicitat de reclamant.
Contrar susținerilor pârâtei, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor actului administrativ contestat la filele 56 - 58 dosar fond și doar în subsidiar, în situația admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivat de faptul că o asemenea excepție se soluționează într-o perioadă lungă de timp, consecința fiind prejudicierea gravă a reclamantului prin imposibilitatea întreținerii familiei sale.
Toate aceste aspecte au fost corect analizate și reținute de către prima instanță, Curtea constatând că soluția de suspendare a efectelor actului administrativ este motivată temeinic în fapt și în drept, cu respectarea prevederilor art. 261 al. 1 pct. 5.proc.civ.
Ca atare, sunt nefondate susținerile recurentului Consiliul Local privind neîndeplinirea în cauză a condițiilor expres și limitativ prevăzute de art. 14 al. 1 din. 554/2004.
Nefondate sunt și motivele de recurs privind încălcarea principiilor contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării actului administrativ în cadrul aceluiași dosar în care a solicitat și anularea actului respectiv.
În cadrul acestui dosar părțile au fost citate, dându-li-se posibilitatea de a depune concluzii scrise privind excepția de neconstituționalitate, instanța soluționând cererea de suspendare cu respectarea dispozițiilor art. 14-15 din. 554/2004.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de reclamantul. în com. Reghiu, jud. V și pârâtele Consiliul Local și Primăria, împotriva încheierii de ședință din data de 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 2804/91.2008.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu - - | JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./06.04.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
