Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2561/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2561
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 7 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculescu Monica
JUDECĂTOR 2: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 3: Bîcu Vasile
GREFIER: - -
*************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă SC SRL ( MEDIA SRL), împotriva sentinței civile nr. 2061 din data de 2.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimata - pârâtă COMUNA PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurenta - reclamantă SC SRL ( MEDIA SRL), prin avocat, lipsind intimata - pârâtă COMUNA PRIN PRIMAR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se depune la dosar dovada schimbării denumirii recurentei - reclamante și practică judiciară.
Recurenta - reclamantă invocă excepția necompetenței materiale a instanței de fond, considerând că in speță nu sunt aplicabile dispozițiile legii contenciosului administrativ, contractul încheiat apreciind-ul de natură comercială. In aceste condiții competența judecării in fond aparține Judecătoriei Sectorului 1, potrivit și practicii
In subsidiar, solicită admiterea recursului, in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea in totalitate a sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
In acest sens, solicită Curții a constata că parata a contractat in mod legal serviciile reclamantei, prin primar, singurul in măsură să angajeze răspunderea contractuală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. -, reclamanta Media SRL chemat în judecată pe pârâta Comuna prin Primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1785 lei reprezentând contravaloare servicii, sumei de 1402,64 lei reprezentând penalități de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor emise conform contractului nr. 3519/20.06.2006, astfel că datorează atât contravaloarea serviciilor, cât și penalitățile de întârziere prevăzute în contract.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 2061/02.06.2009, prin care dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din contractul încheiat la data de 20.06.2006, reclamanta a convenit cu Primăria comunei, județul să promoveze comuna printr-un anunț în publicația DEZVOLTARE RURALĂ - JUDEȚUL S, în limba germană, contra sumei de 1785 lei, ce urma să fie achitată în două tranșe.
Reclamanta emis facturi pentru încasarea contravalorii serviciilor sale, însă pârâta a refuzat plata acestora.
Tribunalul considerat că în mod corect pârâta a refuzat să dea curs solicitării reclamantei de achitare prețului serviciilor facturate, pentru următoarele motive:
Reclamanta încheiat un contract administrativ, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru punerea în valoare bunurilor proprietate publică, respectiv promovarea comunei pârâte într- publicație în limba germană.
Însă acest contract nu a fost încheiat cu vreuna dintre autoritățile care puteau reprezenta comuna pârâtă, conform Legii nr. 215/2001, ci cu Primăria comunei.
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Conform art. 77 din același act normativ, primarii, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Așadar, primăria nu reprezintă o autoritate publică în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, susceptibilă să angajeze comuna în relații contractuale, fiind numai structură funcțională care trebuie să aducă la îndeplinire actele deliberativului și executivului local.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că acțiunea promovată este neîntemeiată și dispus respingerea acesteia.
Împotriva Sentinței civile nr. 2061/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal, a declarat recurs reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat instanța de fond dispus respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, s- arătat că pârâta, prin Primar, în mod legal încheiat contractul nr. 3519/20.06.2006, obligându-se la efectuarea plății acestuia, că în cuprinsul contractului nu a fost inserată nicio condiție rezolutorie sau suspensivă, în virtutea căreia, dacă pârâta nu ar fi primit aprobarea Consiliului Local al comunei, contractul să se considere desființat/suspendat.
Recurenta solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 948 cod civil privind validitatea unei convenții, în ceea ce privește contractul încheiat între părți, esențială fiind existența și concordanța manifestărilor de voință ale părților contractante.
Recurenta mai susținut că instanța de fond a apreciat eronat că, deși contractul nr. 3519/20.06.2009 fost semnat și ștampilat de către Primar, acesta nu avea competența necesară pentru încheia contractul, în lipsa unei împuterniciri exprese din partea consiliului local al comunei.
Sub acest aspect, s- afirmat că nu era necesară aprobarea consiliului local și nici emiterea unei hotărâri de consiliu în vederea încheierii contractului, întrucât primarul este singurul în măsură să angajeze răspunderea contractuală primăriei, în conformitate cu disp. art. 62 alin. 1 coroborat cu art. 63 alin. 4 din Legea nr. 215/2001.
În final, recurenta precizat că, deși în contractul nr. 3519/2006 este parte contractantă Primăria comunei, potrivit Legii nr. 215/2001, primarul reprezintă atât primăria ca și structură funcțională, cât și comuna care are personalitate juridică, angajarea fondurilor bugetare fiind făcută în numele comunei, prin mandatarul său-Primăria, de către primar, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata comuna, prin Primar, deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
La data de 20.06.2006, între reclamanta Media SRL, în calitate de prestator, și Primăria comunei, județul S, în calitate de beneficiar, s- încheiat contractul numărul 3519/20.06.2006 având ca obiect realizarea unei prezentări comunei într- publicație, în limba germană, în schimbul sumei totale de 1785 lei.
În mod corect instanța de fond a reținut că acest contract nu a fost încheiat cu vreuna dintre autoritățile care puteau reprezenta comuna, conform Legii nr. 215/2001, ci cu Primăria comunei, care nu este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Prin urmare, capacitatea de încheia acte juridice privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale revine autorităților administrației publice locale, respectiv consiliilor locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative.
În accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, autoritatea publică reprezintă orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
Primăria nu este o autoritate publică în sensul acestor dispoziții legale, ci structură funcțională, cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivităților locale, după cum rezultă din prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001.
În aceste condiții, contractul nr. 3519/20.06.2006 nu întrunește una dintre condițiile esențiale de validitate prevăzute de art. 948 Cod civil, respectiv capacitatea de a contracta, ca parte componentă capacității de folosință persoanei fizice și a persoanei juridice.
Este lipsit de relevanță sub aspectul validității contractului, faptul că acesta a fost semnat de Primarul comunei, având în vedere dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora, primarul reprezintă autoritate executivă, ce aduce la îndeplinire hotărârile adoptate în interesul colectivității locale de către consiliul local, ca autoritate deliberativă.
Așadar, în sarcina pârâtei comuna nu poate fi angajată răspunderea contractuală pentru neexecutarea obligației de plată contravalorii serviciilor prestate în baza contractului nr. 3519/20.06.2009, acțiunea promovată de reclamantă fiind în mod corect respinsă de instanța de fond.
În concluzie, pentru considerentele evidențiate, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă și urmează să dispună, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă SC SRL ( MEDIA SRL), cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2061 din data de 2.06.2009pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata - pârâtă COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul S, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.IE
Tehnored.CB/ 4 ex.
29.01.2010
Tribunalul București -9
Judecător fond:
Președinte:Niculescu MonicaJudecători:Niculescu Monica, Ion Eugenia, Bîcu Vasile
