Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2606/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2606/R/
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 2: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 3: Diana Magdalena
GREFIER-
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile de față, privind recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2108 din data de 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B SECTOR 3 B având ca obiect-obligația de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 decembrie 2009, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10 decembrie 2009, când a dispus următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2108 din 03.06.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Sector 3
În considerente, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că autovehiculul a fost transferat într-un alt stat membru.
Mențiunea "export" din cartea de identitate a vehiculului nu este suficientă pentru a dovedi această împrejurare, în condițiile în care la data de 12.01.2009 autovehiculul era înmatriculat cu număr provizoriu în România pe numele reclamantului, acesta având dreptul de a circula până în februarie 2009.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 11.01.2009 cu numitul nu poate fi calificat drept document doveditor al transferului autovehiculului într-un alt stat membru, deoarece în cuprinsul acestuia nu este indicată adresa completă a cumpărătorului, nefiind precizată țara de domiciliu a acestuia și nici natura actului de identitate folosit de cumpărător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, acesta invocând dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Recurentul a invocat dispozițiile art. 8 din OUG 50/2008 și dispozițiile art.7 alin.1 din HG 686/2008, arătând că a depus la dosar toate actele care erau solicitate prin aceste dispoziții legale.
Mai arată recurentul că hotărârea instanței se bazează pe interpretarea eronată a înscrisurilor administrate în cauză.
Scoaterea autovehiculului din parcul auto național s-a realizat prin transferul acestuia în alt stat membru, iar nu în afara teritoriului comunitar, astfel că documentul ce trebuie anexat la cererea de restituire este factura/contractul de vânzare-cumpărare, iar nu declarația vamală de export.
Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la 11.09.2009, întrunește cerințele de formă și de fond prevăzute de lege pentru validitatea acestuia.
Analizând actele depuse la dosar și prevederile legale aplicabile în materie, Curtea constată că recursul este fondat.
Conform art. 8 alin. 3 din OUG 50/2008, "restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:
a) documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
b) dovada radierii din circulație a autovehiculului;
c)documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membrusau declarația vamală de export, după caz;
d) certificatul de distrugere a vehiculului, după caz".
Iar potrivit art. 7 alin. 1 și 5 din HG 686/2008, "(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este scos ulterior din parcul auto național se restituie, la cererea contribuabililor, valoarea reziduală a taxei".
"(5) La cererea de restituire se anexează, în original și în copie, următoarele documente:
a) documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național, respectiv copia legalizată a cărții de identitate a autovehiculului;
b) dovada radierii din circulație a autovehiculului, eliberată de organele de poliție competente;
c) documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru, respectiv factura/contractul de vânzare-cumpărare sau declarația vamală de export, după caz;
d) certificatul de distrugere a vehiculului, după caz".
Deși reține aceste dispoziții legale, instanța de fond apreciază fără fundament juridic faptul că mențiunea "export" din cartea de identitate a vehiculului și contractul de vânzare cumpărare nu fac dovada că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru.
Recurentul a îndeplinit cerința legală prevăzută de art. 7 alin. 5 lit. c, sus menționat: a prezentat "documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru, respectiv factura/contractul de vânzare-cumpărare".
Contractul cuprinde toate mențiunile necesare pentru a reține concluzia transferării autoturismului în Germania. Chiar dacă nu a fost indicată în mod expres țara de domiciliu a cumpărătorului, aceasta poate fi aflată cu ușurință verificând locația orașului "" și a codului, indicate la rubrica "domiciliul cumpărătorului".
Faptul că nu se precizează natura actului de identitate al cumpărătorului și se indică "numai un număr care nu se știe ce reprezintă" nu pot fi reținute în fundamentarea soluției de respingere a acțiunii.
În recurs s-a depus copia actului de identitate al cumpărătorului (cardul de identitate), care poartă numărul menționat în contract.
Din actul de vânzare cumpărare rezulta fără echivoc faptul că numărul indicat reprezintă numărul actului de identitate.
Având în vedere aceste considerente, reținând dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 3.civ.Cod Penal, va modifica sentința recurată în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la restituirea sumei reprezentând valoarea reziduală a taxei de poluare și la plata dobânzii aferente începând cu data de 28 februarie 2009 până la data restituirii efective.
În ce privește cererea de stabilire în concret a cuantumului, Curtea constată că suma de restituit va fi determinată după derularea procedurii legale reglementate de art. 6 din OUG 50/2008, care presupune verificarea debitelor și efectuarea compensării.
Văzând și dispozițiile art. 274.civ.Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 2108 din data de 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B SECTOR 3.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la restituirea sumei reprezentând valoarea reziduală a taxei de poluare și la plata dobânzii aferente, începând cu data de 28 februarie 2009 până la data restituirii efective.
Obligă intimata la plata sumei de 1070 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.
2 ex.
18.01.2010
Jud. fond Tribunalul București:
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu, Alina Șuțu, Diana Magdalena
