Anulare act administrativ fiscal. Decizia 265/2008. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR.265/CA

Ședința publică de la 12 mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -

JUDECĂTOR 2: Tăbâltoc Dan Mircea

JUDECĂTOR 3: Pinte

Grefier -

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe

contestator SC " " V, cu sediul în V, str.-, bloc 278,.A,.20, județul V, în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, având ca obiect-anulare act administrativ, contestație în anulare împotriva deciziei numărul 164 din 10.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru intimata P V, lipsă fiind celelalte părți din proces.

Procedura este legal îndeplinită.

Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.

Instanța constată că nu s-au depus motivele contestației în anulare.

Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.

Consilier juridic, pentru intimata P V, susține că nu s-a motivat contestația în anulare și solicită anularea acesteia pentru nemotivare.

Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

După deliberare

CURTEA DE APEL,

Asupra contestației în anulare de față.

Prin decizia nr.164/CA/10.03.2008 a Curții de APEL IAȘI au fost respinse atât excepția de nelegalitate, cât și recursul promovat de reclamanta C" "L V, contra sentinței civile nr.319/CA/08.10.2007 a Tribunalului Vaslui, care a fost menținută.

A reținut instanța de recurs că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea următoarelor acte administrative: nr. 12.389 din 01.07.2004 și a facturilor fiscale nr. -/04.08.2004, nr. -/02/13.09.2004,

-2-

nr. -/02/30.11.2004, iar actele administrative față de care se invocă nelegalitatea pe cale de excepție sunt acestea.

Prin încheierea din data de 14.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui

s-a dispus, în aceeași cauză, respingerea excepției invocate de reclamanta " ", cu sediul în V privind nelegalitatea adresei nr. 12.389/01.07.2004 și a facturilor fiscale nr.: -/04.08.2004,nr.-/02/13.09.2004,nr.-/02/30.11.2004. Reclamanta formulat recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești, iar în data de 02.07.2007 Curtea de APEL IAȘIa constatat recursul reclamantei ca fiind nul. Astfel, nelegalitatea întocmirii actelor administrative, invocată pe cale de excepție, a fost în mod irevocabil dezlegată în această cauză, în sensul respingerii excepției de nelegalitate.

Cu privire la recursul promovat, Curtea a reținut că potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 128/1998, în cazul bunurilor ridicate cu ocazia constatării și sancționării contravențiilor pe bază de proces-verbal, titlul de proprietate îl constituie însuși procesul-verbal de contravenție. Reclamanta a susținut că Vap rocedat la valorificarea bunurilor confiscate în condițiile în care avea cunoștință că procesul-verbal de contravenție era contestat. S-a observat că V nu a fost parte în litigiul în care procesul-verbal de contravenție a foste contestat, deoarece autoritatea publică emitentă a acelui act era Garda Financiară V și nu V, iar agentul constatator nu a solicitat niciodată comisiei de valorificare din cadrul V să procedeze la suspendarea procedurii de valorificare a bunurilor confiscate, pe motiv că au înregistrată plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, ci din contră s-a insistat prin mai multe adrese în valorificarea cu celeritate a mărfii confiscate.

Reclamantul nu a făcut dovada încălcării vreunei dispoziții legale în procedura de valorificare a mărfii confiscate.

Așa cum a arătat și recurenta în cererea de completare a acțiunii principale, agentul constatator a insistat prin mai multe adrese pentru valorificarea cu celeritate a bunurilor confiscate, motivat pe de o parte de faptul că, depozitarea acestor bunuri genera cheltuieli în sarcina acestuia mai mari decât valoarea bunurilor confiscate, iar pe de altă parte urgența a fost dată la acel moment și de faptul că, marfa confiscată era pe cale de a suferi un proces de degradare care ar fi făcut-o de nevalorificat ulterior.

Comisia de valorificare a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 6 din nr.OG 128/1998, astfel: "Bunurile menționate la art. 1 vor fi predate de către deținători organelor de valorificare, care sunt obligate să le preia pe bază de proces-verbal de predare-preluare în termen de 10 zile de la data primirii de către deținător a documentului care constituie titlul de proprietate al statului asupra acestora.

După preluarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului o comisie de evaluare va proceda la evaluarea acestora în maximum 21 de zile de la preluare.

-3-

Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) bunurile de consum alimentar, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate sau din valoare, inclusiv animalele și păsările vii, care se vând de către organele de valorificare de îndată și numai după obținerea avizului de calitate persoanelor juridice specializate sau persoanelor fizice autorizate în comercializarea acestor bunuri către populație la prețuri cu ridicata, practicate în zonă, fără efectuarea procedurilor de evaluare.

Prin exceptare de la prevederile art. 3 alin. (2), la solicitarea deținătorului, același termen și aceeași procedură de valorificare prevăzute la alin. (3) se aplică și bunurilor al căror termen de garanție expiră înainte de data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în litigiu, al cărui obiect îl constituie legalitatea procesului-verbal de confiscare.

În cazul în care prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă se dispune restituirea bunurilor prevăzute la alin. (3) și (4), sumele obținute din valorificarea acestora se achită persoanei de la care au fost preluate bunurile respective, la nivelul actualizat al prețurilor".

Prin art. 6 din nr.OG 128/1998 legiuitorul a reglementat o situație de excepție de la dispozițiile art. 2, care să permită valorificarea anumitor bunuri și înainte de clarificarea situației juridice a titlului de proprietate, urmând ca în situația în care acesta urma să fie anulat, proprietarul mărfii confiscate să fie despăgubit, situație de fapt care se regăsește și în prezenta speță, V restituind reclamantului contravaloarea mărfii confiscate și valorificate, la nivelul actualizat al prețurilor, respectiv s-a restituit reclamantei suma de 498.836,85 lei, deși valorificarea s-a realizat la un preț inferior.

Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, a fost respins recursul și a fost menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.

Împotriva acestei soluții, la 04.04.2008, a formulat contestație în anulare reclamanta C" "L V, în temeiul art.317 și art.318 Cod procedură civilă, cu mențiunea că va motiva calea de atac extraordinară de față, după luarea la cunoștință a motivării deciziei atacate.

Deși la primul termen de judecată, din 21.04.2008, contestatorului i s-a acordat un termen pentru motivarea contestației în anulare, ( decizia contestată fiind redactată la 16.04.2008), acesta nu a înțeles să individualizeze concret care din situațiile avute în vedere în textele art.317 și art.318 Cod procedură civilă se regăsesc în cauză, raportat la considerentele deciziei nr.164/10.03.2008 a Curții de APEL IAȘI, așa încât curtea va proceda la respingerea contestației în anulare de față, cu menținerea deciziei de recurs atacate.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE.

Respinge contestația în anulare introdusă de C " " LVî mpotriva deciziei nr.164/CA/10.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.

-4-

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12.05.2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

G - - - - --

Grefier,

red. jud. A/15.05.2008

tehnored.-gref. TN/2 ex,/15.05.2008

Președinte:Gheorghe Aurelia
Judecători:Gheorghe Aurelia, Tăbâltoc Dan Mircea, Pinte

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 265/2008. Curtea de Apel Iasi