Anulare act administrativ fiscal. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 265/CA
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol judecata recursului introdus de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, cu sediul în I, str.-, nr.26, județul I, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței civile nr. 977/CA/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, și avocat, pentru intimata -" " SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Consilier juridic depune la dosar copia HG nr.109/18.02.2009 privind organizarea și funcționarea F și organigrama
Nemaifiind fiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri referitor la excepția vizând calitatea procesuală pasivă a Direcției Finanțelor Publice, având în vedere organul administrativ care încasează efectiv taxa și care are în atribuții și eventuala restituire a acesteia, și pe fond.
Consilier juridic pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, susținând că instanța de fond a obligat P la plată deoarece aceasta este singura care are personalitate juridică, chiar dacă plata s-a făcut la Administrația Finanțelor Publice.
Avocat, pentru intimată, pune concluzii de respingere a excepției și de respingere a recursului și depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.977/CA/6.11.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în I,- și respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - " " SRL, cu sediul în municipiul I,-, Bloc 618,. D,.2,.9, în contradictoriu cu acest pârât.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - " " SRL, cu sediul în municipiul I,-, Bloc 618,. D,.2,.9, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, cu sediul în I,-.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 9439 lei încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule și dobânda legală aferentă până în momentul despăgubirii efective.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut:
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, constată că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă cu consecința respingerii acțiunii reclamantului în contradictoriu cu Statul Român. Astfel din interpretarea dispozițiilor art. 52 al.1 din Constituție, art. 1 al. 1, 2, al.1 lit. b, e, k din Legea nr. 554/2004, art. 25 al. 1 din Decretul 31 /1954 rezultă că Statul Român, deși are calitatea de persoană juridică, în reglementarea actuală nu este inclus în sfera subiectelor raportului juridic căruia i se aplică Legea contenciosului administrativ. Acțiunea în contencios administrativ poate fi exercitată față de oricare organ al său care acționează în regim de putere publică.
Cazurile în care Statul Român, prin Ministerul Finanțelor poate fi chemat în judecată sunt expres și limitativ prevăzute de lege, între acestea nefiind menționate cererile de natura celei promovate de reclamant, decurgând din raporturi juridice la care Statul nu a participat nemijlocit.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanta - " " SRL a achiziționat 3 autovehicule din Germania în primăvara anului 2007 și a achitat taxă de primă înmatriculare astfel: pentru autoturismul Volkswagen a achitat taxa de primă înmatriculare de 5427 lei, conform chitanței seria - nr. -, pentru autoturismul marca Opel a achitat taxa de primă înmatriculare de 1035 lei, conform chitanței seria - nr. - și pentru autoutilitara marca Opel Cambo, a achitat taxa de primă înmatriculare de 2977 lei, conform chitanței seria - nr. -.
Această taxă, prin art. 214 - 214, a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, modificate prin nr.OUG 110/2006, dispoziții legale în vigoare la data nașterii litigiului și în raport de care instanța va analiza raportul juridic de drept fiscal dedus judecății.
Potrivit normelor comunitare, articolul 25 din tratatul CE prevede "Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal".
Articolul 28 CE prevede. "Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Art. 90 (1) din Tratatul CE prevede "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse."
Conform hotărârii in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, instanța reține că în România nu se percepea nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Instanța constată că, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național pentru următoarele argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Mai mult potrivit jurisprudenței Curții de Justiție Europene (Decizia în cauza Costa/Enel (1964), legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând însă prevederile art. 214 - 214 Cod fiscal, se observă că acestea impun obligativitatea taxei speciale auto numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale UE și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România.
Prin aceste dispoziții interne sunt încălcate dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 (1) din Tratatul CE, ceea ce face din 214 - 214 Cod fiscal niște prevederi discriminatorii și nelegale. Mai mult decât atât, taxa de primă înmatriculare se prezintă ca o taxă cu efect echivalent, în sensul art. 25 din Tratatul CE, interzisă de normele Comunitare. Prin urmare această taxă este nelegală, fiind contrară dispozițiilor comunitare și se impune restituirea ei. Instanța nu poate primi apărările pârâtei în sensul că temeiul stabilirii taxei este determinat de impactul poluării întrucât taxa plătită de reclamant este o taxă de primă înmatriculare și nu o taxa pe poluare, această taxă fiind introdusă ulterior nașterii prezentului raport juridic prin OUG 50/2008. Faptul că CJCE a statuat în două decizii că o taxă de înregistrare poate fi aplicată a doua oară atâta timp cât mașina își modifică proprietarul nu are relevanță în cauză atâta timp cât această taxă nu este cerută și în cazul vânzării unui autoturism românesc, ci doar celor aduse din alte state comunitare.
Instanța constată că însăși legiuitorul a dorit să înlăture această situație ce a generat încălcarea normelor comunitare menționate și a abrogat în prezent dispozițiile art. 214 - 214 Cod fiscal prin OUG 50/2008 instituind și o procedură de restituirea diferenței între taxele de primă înmatriculare încasate în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare instituită de noua lege. Instanța reține că prezentul litigiu s-a născut sub imperiul vechilor dispoziții, în vigoare la data plății taxei de către reclamant și nu i se poate aplica în prezent o nouă taxă de poluare, conform principiului constituțional al neretroactivității legii. Prin urmare instanța consideră că reclamantul nu este îndreptățit doar la plata unei eventuale diferențe între cele două taxe, ci la plata în întregime a unei taxe percepută cu încălcarea dreptului comunitar. De asemenea instanța reține că nici ulterior modificării legislației deși HG 686/2008 stipulează că și cererile depuse înainte de intrarea in vigoare a legii se vor soluționa potrivit noilor dispoziții termenul de soluționare începând să curgă de la 1.07.2008, nemaifiind necesar inițierea unei noi proceduri prealabile, pârâta și-a menținut refuzul de restituire a întregii taxe percepute.
Pentru motivele invocate, văzând în drept dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 (1) din Tratatul CE și art.148 din Constituție instanța va admite acțiunea formulată de Reclamanta - " " SRL și va obliga Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I să-i restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare achitată pentru autoturismul Volkswagen a achitat taxa de primă înmatriculare de 5427 lei, conform chitanței seria - nr. - pentru autoturismul marca Opel a achitat taxa de primă înmatriculare de 1035 lei, conform chitanței seria - nr. - și pentru autoutilitara marca Opel Cambo, a achitat taxa de primă înmatriculare de 2977 lei, conform chitanței seria - nr. -.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta I, care critică hotărârea primei in stanțe pe motiv că nu s-a ținut cont de faptul că, până la data intrării în vigoare a OUG nr.50/2008, nu a existat temei legal pentru restituirea taxei încasate în baza dispozițiilor art.2141-2142din Codul fiscal și că, în conformitate cu prevederile celui dintâi act normativ invocat, reclamantul este îndreptățit a primi doar diferența dintre taxa specială achitată și taxa pe poluare pentru autovehicule, ca urmare a unei compensări legale, considerând inaplicabile dispozițiile OG nr.9/2000.
Intimatul prin întâmpinare consideră sentința de fond ca fiind legală și temeinică.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Este necontestat faptul că, în temeiul art.2141-2142din Codul fiscal, reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ-fiscal, în sensul dat acestui termen de art.41 Cod procedură fiscală (documentul prevăzut de nr.418/2007 fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică), și că reclamantul nu a înțeles să urmeze procedura prevăzută de nr.OUG50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ-fiscal, prin care obligația să fi fost stabilită în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamant să solicite restituirea sumei achitate, în temeiul art.117 lit. a) și d) din Codul d e procedură fiscală, fără să mai fie nevoit să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că însuși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, inițiată de Comisia Europeană, a decis abrogarea, prin OUG nr.50/2008, a prevederilor art.2141-2143din Codul fiscal și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale să elimine aplicarea normei din legislația națională prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și să oblige autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare, considerente pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins, problema dobânzilor urmând a fi rezolvată conform prevederilor art.124 Cod procedură fiscală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței nr.977/CA/06.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
26.2009/2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan
