Anulare act administrativ fiscal. Sentința 269/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 269
Ședința publică din 19.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
Grefier: ---
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta ASOCIAȚIA FAMILIALĂ " " în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Cauza a fost reținută în pronunțare la termenul din 12.01.2010, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 19.01.2010.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 21.04.2009, reclamanta Asociația Familială a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 69 din 03.02.2009.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin petiția nr. 10904/18.08.2008 a sesizat CNCD asupra discriminării realizate de două societăți prestatoare de servicii - SC SRL și SC SRL, discriminare ce consta în refuzul acestora de a încheia cu reclamanta contracte de dispecerizare pentru activitatea de taximetrie.
Deși avea obligația legală ca în termen de 90 de zile să adopte o hotărâre, CNCD a adoptat hotărârea după 165 de zile și i-a comunicat-o după 43 de zile de la adoptare, aceste întârzieri constituind motive de nulitate absolută.
Reclamanta a criticat soluția CNCD de clasare a dosarului, arătând că fapta celor două societăți constituie discriminare și se circumscrie dispozițiilor art.2 alin.7 din OG 137/2000 republicată.
Apreciază reclamantul că este adevărat faptul că pârâtul nu poate exercita controlul legalității și temeiniciei unei sentințe civile, dar se poate sesiza din oficiu sau la cerere atunci când instanța încalcă dispozițiile art. 27 alin.2 și 6 din ordonanță, asigurând asistență juridică și reprezentare, în conformitate cu art.25 alin.6 și art.19 alin.1 lit. e în căile de atac.
Refuzul celor două societăți prestatoare de servicii de a încheia contracte cu reclamanta are ca motivație convingerile acestora personale și originale, privind dreptul reclamantei de a obiecta față de clauzele abuzive ale contractelor de stabilire și modificarea unilaterală a tarifelor sau de exercitare a dreptului constituțional la petiționare.
SC SRL susține că nu prestează un serviciu public, în timp ce art.3 alin.1 din Legea 265/2007 arată că "(1) Serviciile de transport public local în regim de taxi sau în regim de închiriere fac parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publică, se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale și se efectuează numai de către transportatori autorizați de către autoritatea de autorizare, astfel cum este definită în prezenta lege".
Acuzațiile potrivit cărora reclamanta ar fi încălcat clauzele contractului 405/2006 sunt infirmate chiar de contractul în cauză.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Reclamantul a fost citat pentru termenul din 12.01.2010 cu cerința precizării acțiunii în sensul de a arăta dacă înțelege să se judece și cu persoanele reclamate în sesizarea adresată CNCD, reclamantul menținându-și însă cadrul procesual stabilit prin acțiune.
Analizând actele depuse la dosar, Curtea reține următoarele:
Termenul de soluționare a sesizării reglementat de art. 20 alin. 7 din nr.OG 137/2000 "Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării" nu este unul imperativ, ci de recomandare, acesta putând fi depășit pentru motive justificate.
Nesoluționarea sesizării în termenul legal nu poate sta la baza nulității hotărârii. În cazul depășirii nerezonabile a termenului de soluționare, partea prejudiciată are dreptul la despăgubiri cauzate prin întârziere.
Curtea constată că sesizarea adresată de reclamantă CNCD este formulată împotriva următoarelor persoane: - judecător la Tribunalul Neamț, - administrator SC SRL, - administrator SC SRL, și - avocați în cadrul Baroului
Faptele de discriminare sesizate constau în refuzul de a permite reclamantei arondarea la cele două dispecerate taxi existente în P-N și sprijinirea acestui refuz prin pozițiile inadmisibile adoptate de judecători și avocați, ambele sub motivația convingerilor reclamantei "originale și proprii" în spiritul aplicării legii și exercitării frecvente a dreptului la petiționare.
Conform pct. 3 al sesizării, motivul susținut de reclamantă vizează discriminarea în raport cu ceilalți transportatori autorizați prin refuzul celor doi prestatori de servicii de a încheia contracte de dispecerizare cu, în condițiile în care lipsa acestui contract, potrivit legii, duce la anularea autorizației de taxi și la eliminarea de pe piață, pe de o parte, și consacrarea inadmisibilă printr-o hotărâre judecătorească a încălcării dreptului la nediscriminare chiar de cei meniți să-l apere: judecătorul și avocații.
Din motivarea sesizării rezultă că reclamanta s-a adresat instanței ( Tribunalul Neamț ) la 05.11.2007 cu cererea de obligare a celor două societăți comerciale SC SRL și SC SRL să încheie contracte cu reclamanta.
Reclamanta prezintă actele procesuale efectuate în cursul acestui proces de părți, avocați, și detaliază "inadvertențele" sentinței civile pronunțate de Tribunalul Neamț, referindu-se la probele administrate, aprecierea acestora și a apărărilor formulate de părți în cadrul litigiului soluționat.
Curtea constată că Decizia CNCD care a constatat că soluționarea faptelor sesizate de reclamant nu este de competența Consiliului este corectă.
Din motivele sesizării astfel cum au fost expuse mai sus rezultă căreclamanta supune CNCD stabilirea unor fapte de discriminare care au format obiectul acțiunii în justiție.
Astfel, prin acțiunea civilă formulată la 05.11.2007 (fila 38), critică refuzul celor două societăți comerciale de a încheia contracte cu reclamanta, solicitând constatarea obligației dispeceratelor de taxi de a încheia contracte de dispecerizare cu toți transportatorii autorizați în condiții egale și nediscriminatorii.
Arată reclamanta că "refuzul pârâtelor se bazează pe percepția greșită și subiectivă potrivit căreia nimeni nu le poate obliga să încheie contracte cu un transportator sau altul, altfel spus fără să realizeze că funcționarea lor se subordonează legii, care interzice discriminarea, practicile anticoncurențiale, atingerea dreptului la muncă sau blocarea accesului la profesie".
Pe de altă parte,reclamantul aduce critici de legalitate sentinței și modului de desfășurare a procesului civil.
Curtea constată, față de întreaga reglementare a OG137/2000, că aceste situații exced competenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, contestația împotriva deciziei nr. 69 din 03.02.2009 urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA FAMILIALĂ " " cu sediul în PN, -, -.C,.4,.71 în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în nr.1-3, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2010.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.
4 ex.
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu
