Anulare act administrativ fiscal. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 276
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul domiciliat în NEHOIU, -, nr. 13, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 1383 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL NEHOIU cu sediul în NEHOIU, Cod poștal -, Județ
Recurs timbru cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei conform chitanței nr. -/209 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât CONSILIUL LOCAL NEHOIU reprezentat de secretar, lipsind recurentul reclamant -.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii de către recurent motivele de recurs la data de 2.02.2009, cu copie pentru comunicare.
Curtea, comunică reprezentantului intimatul pârât CONSILIUL LOCAL NEHOIU copie de pe motivele de recurs.
ntimatul pârât CONSILIUL LOCAL NEHOIU prin secretar, învederează că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de motivele de recurs, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul pârât CONSILIUL LOCAL NEHOIU prin secretar având cuvântul arată că Hotărârea Consiliului Local al Orașului Nehoiu nr. 16/2003 este temeinică și legală și din probele administrate de reclamant la instanța de fond nu rezultă că i s-ar fi emis un titlu de proprietate pentru terenul de 1600
Solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1383 din 28 noiembrie 2008 - Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL NEHOIU, JUDEȚUL
In motivarea sentinței, tribunalul a reținut faptul că reclamantul - a solicitat constatarea nulității parțiale a Hotărârii nr.16 din 24.04.2003, privind apartenența la domeniul privat al orașului Nehoiu a unor imobile - terenuri și construcții, respectiv pentru suprafața de 1600 teren cuprinsă în suprafața de 2900 precizată la punctul 42 din anexa nr.1 la hotărârea menționată, susținând permanent că este proprietarul suprafeței de 1600 teren situat în punctul M, dobândit prin moștenire de la autorii săi care au înscris acest teren în fosta cooperativă agricolă de producție, fiind înregistrat în registrul agricol.
Se reține prin sentință că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul și tatăl său au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor reparatorii privind fondul funciar, terenul în discuție nefiind însă cuprins în titlul de proprietate emis pe numele acestora și din cuprinsul expertizei tehnice judiciare efectuată în cauză care a avut ca obiective identificarea terenului în litigiu și stabilirea posesiei acestuia rezultă, prin comparare cu concluziile expertizei tehnice judiciare întocmită de expertul într-o altă cauză (filele 43-47) la care reclamantul a făcut permanent referire, că suprafața de teren cuprinsă în hotărârea consiliului local atacată și care se pretinde a fi proprietatea reclamantului, nu se suprapune cu cea cuprinsă în titlul de proprietate al acestuia, și cum reclamantul nu a făcut dovada că este proprietarul suprafeței de teren de 1600, prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Impotriva sentinței nr. 1383 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a declarat recurs reclamantul - care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă și dovezi administrate conform art. 1169 cod civil și care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și care certificau posesia recurentului și autorilor săi asupra terenului în litigiu.
Astfel, arată recurentul, instanța nu a ținut cont de Cartea de . nr. 194 din anul 1872 ce consfințește clar limita vestică a proprietății recurentului ca fiind râul B și nu drumul și totodată instanța de fond nu a ținut cont de testamentul nr. 420/211/14 iulie 1959, unde la punctul 1 lit. a, se precizează aceeași limită vestică a proprietății bunicului matern ca fiind râul B, nu a ținut cont de adeverințele de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 393/30 septembrie 1991 și nr. 89/26 septembrie 1991, de raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 1859/2001 de expertul, care relevă cu exactitate proveniența, circulația și posesia actuală a terenului în litigiu, nu a ținut cont de decizia civilă nr. 556/5.07.2002 a Tribunalului Buzău, ce conferă autoritate de lucru judecat.
Arată recurentul că instanța de fond deși a atestat existența acestor acte autentice mai sus menționate, concluzionează în final că ceea ce recurentul a solicitat prin acțiunea formulată tinde la reconstituirea dreptului de proprietate,ceea ce nu este real, acest fapt a avut deja loc încă din toamna anului 1991 și deși el a solicitat prin acțiune proba cu înscrisuri și martori, instanța fără nicio solicitare din partea recurentului invocă necesitatea efectuării unei expertize și deși a solicitat suplimentarea probelor cu un raport de expertiză cu două obiective noi, instanța a respins această probă, că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină și că este întemeiată pe o greșeală de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor și dovezilor administrate, refuzul punerii în posesie și eliberării titlului fiind culpa Primăriei Nehoiu, că nr. 16/24.02.2003, nu are nici un fundament legal fiind dată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, că sentința pronunțată și recurată nu poartă nicio semnătură contrar prevederilor art. 261 pct.8 pr.civilă.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de fond.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Critica recurentului că prima instanță nu s-a pronunțat și nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței recurate o serie de mijloace de probă și dovezi administrate constând în cartea de împroprietărire, testamentul nr-, adeverințele de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 393/1991 și 98/1991, raportul de expertiză întocmit de într-o altă cauză și decizia nr. 556/2002, este nefondat.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topo. efectuat în cauză de expertul, lucrare aflată la filele 91-93 dosar fond, mijloacele de probă și dovezile administrate de recurent în dovedirea terenului moștenit de la autorii săi, sunt menționate în cuprinsul raportului de expertiză tehnică topo, însă expertul topo. arată că identificând terenul pretins de reclamant și înscris la punctul 42 din Nehoiu nr. 16/24.04.2003, rezultă că terenul înscris în Hotărârea Consiliului Local Nehoiu, este situat în intravilanul satului (Cartier M), orașul Nehoiu, str. -, având dimensiunile și vecinătățile precizate în schița anexă la raportul de expertiză și delimitat de punctele de contur A, B,C, D, E, F, G, A și are suprafața totală de 1810.
Prin urmare, din raportul de expertiză tehnică topo. efectuat la instanța de fond, a rezultat că terenul în suprafață de circa 1600 și pentru care recurentul a administrat dovezile menționate mai sus, nu se suprapune și nu este același cu terenul cuprins la punctul 42 din Nehoiu nr. 16/24.04.2003, a cărei anulare a solicitat-o reclamantul prin acțiune, recurentul nefăcând dovada că este proprietarul suprafeței de 1600, cuprinsă în suprafața de 2900, menționată la punctul 42 din Anexa nr. I la nr. 16/24.04.2003.
In ce privește posesia terenului cuprins la punctul 42 al nr. 16/24.04.2003, tot din raportul de expertiză tehnică topo. rezultă că întreaga suprafață de teren se află în proprietatea privată a orașului Nehoiu fiind administrat de Consiliul Local al orașului Nehoiu și nu în posesia recurentului reclamant ca fiind terenul moștenit de reclamant de la autorii săi, pentru terenul de 1600 ce a făcut obiectul acțiunii cu care a fost investită prima instanță și pentru care recurentul a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului Local, recurentul nu a făcut dovada că este proprietarul suprafeței de teren, nefiind-i reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică topo. efectuat la instanța de fond și prin comparare cu concluziile expertizei tehnice întocmită de expertul într-o altă cauză, expertiză menționată de către recurent în motivele de recurs invocată și la instanța de fond, rezultă că suprafața de teren cuprinsă în Hotărârea Consiliului Local Nehoiu la punctul 42 Anexa I nu se suprapune cu cea cuprinsă în titlul de proprietate al reclamantului, terenul de 1600 invocat de reclamantul recurent în acțiunea formulată nu este cuprins în titlul său de proprietate, astfel că, criticile aduse de recurent în acest sens, sunt nefondate.
Critica adusă sentinței că, hotărârea primei instanțe este motivată contradictoriu, în sensul că deși se menționează existența cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate și adeverințelor de punere în posesie, concluzionează că prin acțiunea formulată a tins la reconstituirea dreptului de proprietate, este nefondat.
In cuprinsul sentinței recurate se arată înscrisurile depuse de recurent în dovedirea acțiunii formulate, în considerentele sentinței arătându-se care sunt probele avute în vedere de către instanță la pronunțarea sentinței, reținându-se că din înscrisurile depuse la dosar și proba științifică efectuată de către expertul tehnic, prin raportul de expertiză tehnică topo. nu rezultă că terenul ce a făcut obiectul acțiunii este proprietatea recurentului și nici că acest teren se suprapune cu terenul din Anexa I, punctul 42 de la nr. 16/24.04.2003, a cărei constatare a nulității absolute a solicitat-o recurentul prin acțiune, aceasta nu înseamnă că sentința primei instanțe este motivată contradictoriu cu probele administrate în cauză.
Critica adusă de recurent sentinței că deși a solicitat prin acțiune proba cu martori și înscrisuri, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice topo. fără ca el să fie de acord, este nefondată.
Proba cu înscrisuri, a fost încuviințată de către instanță, recurentul depunând la dosar înscrisurile cu care a înțeles să-și dovedească acțiunea, proba cu martori a fost solicitată doar prin acțiune, ulterior recurentul nu a reiterat această probă, așa cum rezultă din încheierile de ședință, iar în ceea ce privește proba cu expertiză tehnică topo. prima instanță a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize topo cadastrale, față de înscrisurile depuse de părți la dosar, probă cu care recurentul a fost de acord, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 21 iulie 2008, probă care era necesară și se impunea a fi administrată pentru identificarea terenului din Anexa I, pct. 42 de la nr. 16/2003, a Consiliului Local Nehoiu, a cărei constatare a nulității absolute a solicitat-o recurentul prin acțiune și pentru stabilirea posesiei terenului.
Și critica adusă sentinței de către recurent, că instanța de fond a respins greșit proba cu o nouă expertiză tehnică topo. solicitată de către recurent, este nefondată, deoarece expertiza tehnică topo. dispusă a fi administrată în cauză de către prima instanță a răspuns obiectivelor stabilite cu privire la identificarea terenului și a posesiei, expertiză cu care recurentul a fost de acord să fie administrată în cauză.
Critica adusă sentinței de recurent că sentința recurată nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină, este nefondată, prima instanță prin sentința recurată a analizat probele administrate în cauză în raport de cele solicitate de recurent prin acțiunea formulată și a considerat că acțiunea este neîntemeiată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de reclamant în acțiunea de contencios administrativ formulată de recurent în temeiul Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Și criticile invocate de recurent că hotărârea primei instanței de fond este bazată pe o greșeală gravă de fapt ce decurge din aprecierea eronată a probelor și dovezilor administrate în cauză și că nr. 16/2003 este dată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, sunt nefondate, sentința pronunțată de prima instanță este dată pe baza probelor și dovezilor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză tehnică topo. probe din care a rezultat că nr. 16/2003 este dată în baza dispozițiilor legale și nu încalcă dreptul de proprietate al recurentului deoarece terenul ce face obiectul punctul 42 din Anexa I din nr. 16/2003 nu este proprietatea recurentului și nu se suprapune cu terenul cu prins în titlul de proprietate al acestuia dimpotrivă terenul de la punctul 42 Anexa Ia H. nr. 16/2003, reprezintă proprietatea privată a orașului Nehoiu, fiind administrată de Consiliul Local Nehoiu.
Critica recurentului că sentința recurată nu poartă nicio semnătură contrar prevederilor art.261 pct.8 pr.civilă, nu este fondată.
Sentința recurată poartă semnătura judecătorului care a pronunțat-o, pe exemplarul aflat în dosarul de fond și pe exemplarul aflat la mapa de hotărâri, celelalte exemplare ale sentinței care se comunică părților din proces nu trebuie să poarte semnătura judecătorului, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 261 pct.8 pr.civilă.
Pentru toate aceste considerente, criticile aduse primei instanțe de recurent sunt nefondate și recursul declarat de acesta se privește ca nefondat astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se niciun motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în Nehoiu, -, nr. 13, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 1383 din 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL NEHOIU cu sediul în Nehoiu, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. CE
Tehnored.CMF
2.ex/19.02.2009
.fond -- - Tribunal B
Jud.fond -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
