Anulare act administrativ fiscal. Decizia 284/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 284/
Ședința publică de la 26 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de --DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgu M,--3 jud. M, împotriva sentinței nr. 501/A/01.07.2009 pronunțată de Tribunalului Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
dezbaterilor și susținerile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 9 februarie 2010, dată la care s-a amânat pronunțarea, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Prin sentința nr.501 din 1 iulie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepțiile de nulitate și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -" Com"SRL împotriva pârâtei DGFP M și a anulat parțial decizia nr.25/31.03.2008 și nr.819/27.12.2007, exonerând reclamanta de plata sumei reprezentând obligații fiscale suplimentare stabilite prin aceste acte, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut cu privire la excepțiile de nulitate referitoare la modalitatea de îndeplinire a actelor atacate că intimata a efectuat controlul în termenul de prescripție legal, că raportul preliminar și decizia de impunere au fost emise în condiții legale, respectându-se succesiunea prevăzută de lege.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta a înregistrat incorect valoarea unui avans încasat pentru un contract de vânzare-cumpărare, dar că această eroare nu determină niciun efect fiscal.
S-a arătat că petenta nu a facturat avansul încasat dar calculat și colectat TVA.
Cu privire la al doilea contract verificat care a avut ca obiect vânzarea unui pod-rulant s-a reținut că deși acesta nu a fost achitat de către cumpărător, la data de 25.04.2008 reclamanta a adjudecat un pod-rulant la o parte din valoarea creanței pe care o avea de recuperat de la debitoarea cumpărătoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M, solicitând admiterea acestuia modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că în ce privește primul contract analizat societatea reclamantă a înregistrat suma de 48.000 lei încasată cu titlu de avans pentru bunul înstrăinat în luna iulie 2004.
S-a arătat că din evidența contabilă rezultă că pentru livrările efectuate de reclamantă în luna august 2004 către cumpărătoare, societatea nu înregistrat veniturile în cauză în luna august și nu a calculat impozitul pe profit aferent datorat pentru trimestrul III 2004.
Cu privire la impozitul pe profit s-a arătat că potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991 orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.
Potrivit art.155 alin.2 din Legea nr.571/2003 "pentru livrări de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri".
S-a arătat că reclamanta avea obligația de a emite factura fiscală în luna august 2004 când au fost livrate echipamentele și de a lua în calcul la determinarea profitului impozabil aferent trimestrului III 2004 veniturile respective.
S-a arătat că în data de 1 septembrie 2007 reclamanta a emis către partenerul contractant factura fiscală nr.- în valoare de 48.000 lei, deși avea obligația ca la momentul livrării bunurilor, respectiv în august 2004, să consemneze operațiunea economico-financiară într-un document în baza căruia să înregistreze venitul obținut, venit care să fie luat în calcul la stabilirea profitului impozabil realizat de societate în trimestrul III 2004.
Cu privire la al doilea contract ce a făcut obiectul verificării s-a reținut că reclamanta a vândut în luna septembrie 2006 o instalație de ridicare tip "pod-rulant" și a emis la 14.12.2006 o factură care ulterior a fost anulată.
Având în vedere faptul că unitatea nu a înregistrat venituri și implicit nu a calculat impozitul pe profit aferent, datorat pentru trimestrul III 2006, s-au stabilit obligațiile fiscale suplimentare datorate.
S-a arătat că livrarea s-a efectuat în luna septembrie 2006 dar că beneficiarul a refuzat să semneze procesul-verbal de recepție, conform susținerilor reclamantei.
Recurenta a arătat însă că reclamanta avea obligația de a emite factura fiscală și de a înregistra veniturile aferente în luna septembrie 2006.
Cu privire la același contract s-a reținut că prin neîntocmirea facturii fiscale, societatea nu a înregistrat nici TVA, deși avea obligația potrivit art.134 alin.3 din Legea nr.571/2003.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Prin cererea de recurs nu s-au contestat dispozițiile primei instanțe cu privire la soluționarea excepțiilor de nulitate.
Prin decizia nr.25/31.03.2008 emisă de DGFP M s-a respins contestația formulată de -" Com"SRL cu privire la suma de 47.853 lei reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere aferente, precum și TVA și majorări de întârziere aferente.
Prin decizia de impunere nr.819/27.12.2007, au fost stabilite în sarcina petentei obligații fiscale suplimentare de plată, în baza încheiat la 27 decembrie 2007.
Obligațiile fiscale au fost stabilite ca urmare a verificării modului în care s-au efectuat înscrieri în evidențele contabile cu privire la două contracte încheiate de către reclamantă.
Primul contract cu nr.29/2004 a fost încheiat între -" Com"SRL și -""SRL (aceasta și-a schimbat ulterior denumire în -" Tip "SRL). Contractul nu are dată certă.
În baza acestui contract reclamanta a vândut către -""SRL o hală de producție la prețul de 480.000.000 lei ROL, cu TVA inclus (filele 147-149, vol.I, dosar fond).
Deși prețul total al contractului era de 48.000 lei, reclamanta a încasat de la -""SRL suma reprezentând valoarea totală a bunurilor la data de 27.04.2004 în baza unui ordin de plată fără număr, înregistrând această sumă în contabilitate ca și avans, incluzând TVA colectată.
unor componente din hala de producție ce face obiectul contractului s-au efectuat în luna august 2004, aspect necontestat de către reclamantă.
În această situație, în mod corect organele de control au constatat că s-a efectuat o operațiune de livrare de bunuri în luna august 2004, pentru care nu s-a emis factura fiscală conform art.155 alin.2 Cod fiscal.
La data de 1 septembrie 2007 reclamanta a emis către cumpărătoare factura fiscală nr.- în valoare de 48.000 lei conform contractului nr.29/2004. Deoarece pentru această factură nu a încasat nicio sumă, nu a declarat venituri și în consecință nu s-a calculat impozitul aferent.
La data încasării avansului societatea a înregistrat suma de 40.336 lei în contul nr.4191 "avansuri de la clienți interni", operațiunea efectuată în luna iulie 2004 fiind aceea de înregistrare a avansului încasat și a TVA.
Suma de 40.336 lei nu se regăsește în venitul brut al unității aferent trimestrului III 2004, nefiind nici unul dintre elementele componente ale bazei de impozitare.
Conturile utilizate pentru înregistrarea veniturilor sunt cele din clasa 7 "conturi de venituri".
Deși a încasat întreaga sumă reprezentând prețul contractului, reclamanta a înregistrat-o doar ca și avans, nu în contul de venituri ca și valoare încasată, necalculând astfel impozitul pentru un venit obținut din vânzarea unui bun.
Acest aspect este confirmat și de către expert în raportul de expertiză contabilă judiciară de la filele 333-369 din vol.II dosar fond.
O altă operațiune verificată de către organele fiscale a fost aceea aferentă înregistrărilor în contabilitate efectuate în baza contractului de vânzare-cumpărare mărfuri nr.60 din 15.07.2006 încheiat între reclamantă și -""SA (filele 245-253 vol.I dosar fond).
În baza acestui contract reclamanta a livrat în luna septembrie 2006 o instalație de ridicare tip "pod-rulant" în valoare de 105.787, 54 lei.
În data de 14.12.2006 reclamanta a emis către -""SA factura fiscală Seria - nr.-, factură care ulterior a fost anulată, reclamanta susținând că nu a fost achitată.
Expertul reține în raportul de expertiză că stingerea creanței s-a efectuat nu prin încasarea vreunei sume de la -""SA ci prin recuperarea bunului în litigiu prin licitația de executare din 25.04.2008.
În 25 aprilie 2008, la sediul -" "SRL a avut loc o licitație organizată de executorul judecătoresc BEJ, licitație la care -" Com"SRL a adjudecat un bun identic cu cel care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.60/2006 la suma de 80.000 lei plus TVA.
Susținerea expertului că astfel s-a stins o parte din creanța -""SA către reclamantă este în neconcordanță cu principiile de drept.
Trebuie să facem distincție între cele două raporturi juridice: Astfel avem o vânzare-cumpărare între -" Com"SRL și -""SA în baza căreia -" Com"SRL a înstrăinat un bun fără a încasa contravaloarea acestuia și o altă vânzare-cumpărare între -" "SRL, prin intermediul executorului judecătoresc, și -" Com"SRL, vânzare în cadrul căreia din patrimoniul -" Com"SRL a ieșit o sumă de 80.000 lei și a intrat un bun.
Cele două raporturi juridice nu au nicio legătură și singurul aspect care interesează în cauză este acela că din patrimoniul reclamantei a ieșit un bun fără să intre contravaloarea acestuia și fără să fie efectuate calculele cu privire la impozitul aferent veniturilor ce trebuiau obținute la momentul efectuării operațiunii.
Se recunoaște de către reprezentantul reclamantei că livrarea materialelor și a componentelor ce făceau obiectul contractului s-a efectuat în luna septembrie 2006.
Potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991 factura ar fi trebuit să fie emisă în luna septembrie 2006.
Și în raportul de expertiză s-a reținut la fila 354, că veniturile realizate din derularea acestui contract s-au efectuat doar în luna decembrie 2007, astfel că prejudiciul adus bugetului de stat constă în necalcularea și nevirarea impozitului pe profit la termenul de 25.10.2006, față de decembrie 2007.
Prin neîntocmirea facturii fiscale pentru același contract, societatea reclamantă nu a înregistrat nici TVA, deși aceasta trebuia colectată potrivit art.134 alin.3 Cod fiscal, în luna septembrie 2006.
Cu privire la obligațiile principale reținute a fi datorate în cauză s-au calculat și accesoriile aferente.
În consecință, în baza art.312 alin.1- 3.pr.civ. instanța va admite recursul, va modifica hotărârea atacată și va respinge acțiunea reclamantei -" Com"SRL.
În recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de M, cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței nr.501/01.07.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de -" Com"SRL, cu sediul în Tg-M,-, județul
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
04.03.2010
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
