Anulare act administrativ fiscal. Decizia 287/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 287/CA/2009
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva Încheierilor 30.05.2007 și 08.10.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. în calitate de reprezentant al - ACTIVE SRL, lipsind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul - ACTIVE SRL solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierilor atacate ca fiind legale și temeinice.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin Încheierea din 30.05.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr- a fost suspendată judecarea cauzei conform dispozițiilor art.243 pct.5 Cod pr.civilă.
Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că subzistă cauzele suspendării, iar poziția reclamantei a fost de opunere față de excepția de perimare, întrucât nu se cunoaște în ce modalitate se va închide procedura în dosarul de faliment împotriva debitoarei, în cazul în care aceasta își va achita creditele, dat fiind faptul că cea mai mare parte din totalul creanțelor în dosarul de faliment a fost achitată.
Prin încheierea de ședință din data de 08.10.2008 pronunțată în același dosar, în baza art.243 pct.5 Cod pr.civilă coroborat cu art.36 din Legea nr.85/2006, s-a apreciat că nu au fost modificate condițiile de la termenul din data de 30.05.2007, astfel că din nou s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- privind pe reclamanta - " COM"SRL (aflată în procedura falimentului) și pe pârâta Sibiu.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Sibiu solicitându-se admiterea recursului, modificarea încheierilor atacate, în sensul continuării soluționării cauzei în contencios administrativ.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că se impune admiterea recursului și modificarea încheierilor atacate având în vedere că art.36 din Legea nr.85/2006 prevede expres că se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau asupra bunurilor sale.
Ori acțiunea formulată de reclamantă nu este dintre cele care privesc realizarea creanțelor asupra debitorului ci chiar debitorul este cel interesat în clarificarea datoriei sale față de creditorul bugetar.
În al doilea râns, se impune admiterea recursului și modificarea încheierii, cât timp art.66 din Legea nr.85/2006 prevede că nu sunt supuse verificării creanțele bugetare necontestate și ele sunt prezumate a fi valabile.
Dar, cât timp creanța bugetară a creditorului Sibiu a fost contestată potrivit dispoziției speciale și instanța a dispus suspendarea soluționării cauzei de contencios administrativ nu mai sunt respectate dispozițiile imperative ale legii speciale care reglementează procedura insolvenței și astfel este împiedicată desfășurarea procedurii insolvenței.
Se impune de asemenea admiterea recursului, având în vedere și practica constantă a și a Curții de APEL ALBA IULIA care soluționează în prima instanță cauzele de contencios administrativ în care reclamanta este în procedura insolvenței.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este fondat din considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Intimata reclamantă a fost supusă controlului fiscal de fond, ocazia cu care s-a constatat că a stabilit greșit cuantumul impozitului pe profit și a TVA, astfel că s-au stabilit sumele suplimentare datorate bugetului general consolidat al statului.
Împotriva actului de impunere intimata reclamantă a formulat contestație și față de actul administrativ emis în soluționarea căii de atac administrative a formulat acțiune în contencios administrativ care a format obiectul dosarului nr.3149/2004 al Tribunalului Sibiu.
Instanța investită a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat actul de impunere pentru suma de 7.262 lei și a menținut-o pentru suma de 5.641 lei, iar recursul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis, s-a modificat hotărârea pentru sumele de 340 lei, 6.922 lei și dobânzi și penalități aferente acestor sume reprezentând TVA și a fost respins recursul declarat de Sibiu.
Împotriva hotărârii irevocabile reclamanta a formulat contestație în anulare în dosar nr.9103/2004 și prin decizia civilă nr.122/02.02.2005 a fost admisă contestația reclamantei, a anulat decizia atacată, a admis recursul reclamantei, a casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre o nouă judecare aceleiași instanțe.
În al doilea ciclu procesual, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr.1470/R/2005 și pentru că reclamanta a intrat în procedura insolvenței, în dosar nr.1241/2005 al Tribunalului Sibiu prin sentința civilă nr.349/06.04.2005, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art.243 pct.5 Cod pr.civilă, suspendarea soluționării cauzei, prin încheierea din 30.05.2007.
Ulterior, s-a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea soluționării cauzei, dar prin încheierea din 08.10.2008 instanța de fond a menținut soluția suspendării.
În soluționarea recursului, Curtea a luat în considerare Decizia nr.1221/21.03.2008 a - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, care a adoptat următoarea soluție de principiu.
Conform art.218 alin.2 Cod pr.fiscală și art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, este de competența instanței de contencios administrativ acțiunea având ca obiect decizia emisă de în temeiul art.205 cu referire la 209 alin.1 Cod pr.fiscală, în soluționarea contestației împotriva actului administrativ fiscal (decizie de impunere) prin care se stabilesc obligații fiscale în sarcina unei societăți comerciale, aflată în procedura de reorganizare judiciară reglementată de Legea nr.64/1995. O asemenea cerere de chemare în judecată nu este de competența judecătorului sindic, nici în raport cu dispozițiile legii nr.64/1995 și nici cu cele ale Legii nr.85/2006.
Față de starea de fapt și de drept mai sus reținută, în baza art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se vor casa încheierile atacate și se va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea continuării judecății cu citarea administratorului judiciar, care va preciza dacă solicită repunerea cauzei pe rol și judecarea cauzei conform prevederilor art.245 pct.2 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva Încheierilor 30.05.2007 și 08.10.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr- (număr format vechi 1470/R/2005) și în consecință:
Casează încheierile atacate și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./21.04.2009
Jud.fond -
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
