Anulare act administrativ fiscal. Decizia 288/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 288/
Ședința publică din 26 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B--6 sector 5 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în P-N- județul N, împotriva Încheierii de ședință din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile reprezentantei intimatului-reclamant au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.02.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 26.02.2010.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul și s-a dispus suspendarea dispoziției nr.730/05.12.2008, a dispoziției nr.754/24.12.2008 emise de IPJ N și a dispoziției nr.2744/23.12.2008 emisă de IGPR, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anulare acte administrative.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în cauză reclamantul a atacat actele administrative a căror suspendare o solicită.
S-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.15 din Legea nr.554/2004, existând urgența determinată de starea de sănătate a reclamantului și iminența prejudiciului este dată de lipsa veniturilor, arătând că reclamantul a contractat un împrumut pentru a se putea trata.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
Motivele invocate de Inspectoratul de Poliție al Județului N au vizat faptul că Tribunalul Mureș ar fi fost necompetent în soluționarea cererii și că există autoritate de lucru judecat.
În acest sens s-a arătat că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, iar Curtea de Apel Bacăus -a pronunțat deja în baza art.14 din lege pe o cerere de suspendare.
Un alt motiv a fost acela că la termenul de judecată din 25.06.2009 instanța a procedat la judecarea cererii fără să comunice pârâtului înscrisurile noi depuse de reclamant.
În ce privește existența de pagubă iminentă s-a arătat că nu se dovedește și că instanța reține motive pentru un prejudiciu în care reclamantul își invocă propria culpă.
În motivarea recursului formulat de Inspectoratul General al Poliției Române se arată că s-a încălcat competența altei instanțe și că nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la cazul justificat și paguba iminentă.
S-a arătat că neîncasarea drepturilor salariale este o consecință firească a aplicării actului administrativ atacat, însă nu este o situație care să nu poată fi remediată, la sfârșitul ciclului procesual, altfel decât prin dispunerea măsurii suspendării sancțiunii disciplinare. După dezbaterile în dosarul de fond, de către instanțele competente, dacă se constată nelegalitatea actului administrativ atacat, reclamantul va fi repus în toate drepturile avute anterior emiterii actului administrativ în cauză.
Reclamantul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor.
Cu privire la. s-a arătat că acesta nu mai are calitate procesuală activă deoarece la termenul din 06.11.2009, conform declarației notariale autentificată sub nr.2053/12.10.2009, în temeiul art.247 pr.civ. reclamantul a renunțat la drept în ceea ce privește anularea dispoziției accesorii nr.2774/24.12.2009, iar instanța de judecată, prin încheierea de ședință din data de 06.11.2009, a luat act de renunțare.
Cu privire la.J N s-a arătat că acesta nu are interes în formularea recursului deoarece reclamantul a fost transferat la Instituția Prefectului Județului N-Serviciul Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor N pe funcția de Agent III la Biroul Regim Permise de Conducere și Examinare a persoanelor.
Pe fond a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr.554/2004, paguba iminentă raportată la starea de sănătate a contestatorului care prin pierderea dreptului de asigurat medical nu își poate continua procedurile medicale iar dispozițiile art.211 din Legea nr.95/2006 nu pot fi aplicabile în speța de față întrucât aceste dispoziții legale se referă la obligația oricărei persoane care acumulează venituri, să-și încheie contract de asigurare medicală, obligație care nu privește și persoanele care nu au nici un fel de venituri, cum este cazul reclamantului ca urmare a destituirii și a încetării raporturilor de muncă.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat s-a arătat că cererile de suspendare comparate au fost întemeiate pe temeiuri și motive diferite.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În ce privește excepția necompetenței primei instanțe menționăm că aceasta nu s-a invocat la instanța de fond.
Cauza fiind strămutată la Tribunalul Mureș, orice cerere accesorie în legătură cu fondul cauzei se soluționează de instanța la care a fost strămutată plângerea.
Cererea reclamantului este o cerere accesorie și în mod corect prima instanță a soluționat-
În ce privește autoritatea de lucru judecat instanța s-a pronunțat asupra excepției la termenul din 25 iunie 2009 în sensul respingerii acesteia.
Prima instanță a reținut că reclamantul a formulat anterior o cerere de suspendare în baza art.14 din lege și pentru alte motive.
În mod corect instanța a respins excepția.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă menționăm că într-adevăr reclamantul a mai formulat o cerere de suspendare însă aceea a fost întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, iar cererea din prezentul dosar este întemeiată pe dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul face referire la ambele articole deoarece însuși legiuitorul în textul art.15 face trimitere la condițiile de la art.14 din Legea nr.554/2004.
de specialitate ( Codul d e procedură civilă comentat și adnotat, ED,B 1995,pg.252) prevede ca și condiție pentru existența autorității de lucru judecat ca cele două cereri să fie fundamentate pe același temei juridic, condiție neîndeplinită în cauză.
Câtă vreme însuși legiuitorul prevede posibilitatea introducerii cererii de suspendare în ambele faze, adică anterior introducerii acțiunii și ulterior introducerii acțiuni sau simultan cu introducerea acțiunii de anulare a actului administrativ, este evident că instanța trebuie să recunoască părții acest drept.
De asemenea motivele invocate în cele două cereri sunt diferite. În consecință, neexistând una dintre condițiile necesare pentru a exista autoritate de lucru judecat, și anume același temei juridic, instanța în mod corect a respins excepția.
În ce privește faptul că la termenul de judecată din 25.06.2009 instanța a procedat la judecarea cererii fără să comunice pârâtului înscrisurile noi depuse de reclamant menționăm că pârâții au fost legal citați dar cu toate acestea nu au fost prezenți, prima instanță apreciind că se impune soluționarea cauzei dat fiind caracterul de urgență al pricinii și dispozițiile art.242 alin.2 pr.civ.
Recurenții nu au invocat nici un prejudiciu cauzat prin necomunicarea înscrisurilor, ei argumentându-și pozițiile din recurs cu referire la acele înscrisuri, ceea ce înseamnă că au luat cunoștință de ele.
În ce privește calitatea procesuală a, câtă vreme încheierea atacată a fost dată cu referire și la această parte ea dobândește automat calitate procesuală și în recurs.
Cu privire la interesul N de a formula recurs, acesta are interes câtă vreme se solicită suspendarea unui act propriu, indiferent dacă persoana vizată mai are sau nu calitatea de angajat.
În ce privește fondul cauzei menționăm următoarele:
Art.15 din Legea nr.554/2004 prevede că "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. "
Art. 14 din Legea nr.554/2004 reglementează suspendarea executării actului la alin.1 stabilind condițiile necesare:"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ"
Art.2 lit.t din lege definește noțiunea de "cazuri bine justificate" în contextul Legii nr.554/2004 astfel:"împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar art.2 lit.ș din lege definește noțiunea de "pagubă iminentă" ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În această cauză este necesar să verificăm dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.
Una dintre condiții vizează împrejurări care sunt de natură să creeze îndoieli serioase de legalitatea actului. Această condiție este îndeplinită deoarece în cuprinsul acțiunii se invocă argumente care dau aparență de legalitate, însă o analiză a acestora se poate face numai de către instanța de fond.
În ce privește existența prejudiciului material și această condiție este îndeplinită deoarece reclamantul făcut dovada
că are un contract de credit în derulare (filele 113 dosar fond-act neatacat).
De asemenea, un alt prejudiciu evident este acela al lipsei unei protecții jurisdicționale, în condițiile în care au trecut mai mult de 2 ani de la data emiterii actelor administrative atacate,fără ca instanțele să se fi pronunțat definitiv și irevocabil cu privire la aceste acte.
De asemenea, potrivit art.15 alin.4 din Legea nr.554/2004, "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".
La data pronunțării prezentei hotărâri instanța de fond a soluționat cauza prin sentința nr.200/15.02.2010, în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
Constatăm că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.15 din Legea nr.554/2004.
În consecință, în baza art.312 alin.1 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Inspectoratul de Poliție al Județului N cu sediul în P-N,-, județul N și Inspectoratul General al Poliției Române cu sediul în B,--6, sector 5, împotriva încheierii din 25 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică la 26 februarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
ptr.-
fiind în concediu, semnează
Președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 exp./31.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
