Anulare act administrativ fiscal. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 290/CA
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I, str.-, nr.26, județul I, în contradictoriu cu intimații:, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 939/24.10.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă reprezentanții părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților de a depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 11 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 939/CA/ din 24 octombrie 2008, Tribunalul Iașia admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând pe pârâții - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și Statul Român să restituie reclamantului suma de 9.838,07 lei, achitată de acesta cu titlu de taxă de primă înmatriculare, și să plătească dobânda legală aplicabilă în raporturile civile, aferentă sumei achitate, de la data introducerii acțiunii (28 iulie 2008) și până la data restituirii sumei achitate, precum și suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat, la data de 18.10.2007, un autoturism marca BMW, dintr-un stat membru al Uniunii Europene și că, cu ocazia înmatriculării acestuia în România, el a achitat taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141-2143din Codul fiscal, în cuantum de 9.838,07 lei, în condițiile în care vehiculul fusese anterior înmatriculat de autoritățile germane, la data de 3 mai 2001, pârâta refuzând să dea curs contribuabilului de a i se restitui taxa percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
S-a mai reținut că Statul Român, recunoscând caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare, a abrogat dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal, dar că adoptarea OUG nr. 50/2008 nu înlătură obligația de restituire integrală a sumei încasate, reclamantul fiind îndreptățit să pretindă și dobânda legală aplicabilă în raporturile civile, conform art. 3 din OUG9/2000.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s-a reținut că Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice au calitate procesuală în prezenta cauză, ignorând faptul că raportul juridic din prezenta cauză s-a născut între persoana vătămată și emitentul actului administrativ contestat, în speță I, care poate sta în proces în calitate de pârâtă și faptul că, raportat la dispozițiile nr.OUG 50/2008, nu există temei legal pentru restituirea integrală a sumei achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, susținându-se totodată că în mod greșit s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor nr.OG 9/2000, în cauză nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pe motiv că în mod justificat instanța națională a constatat încălcarea dreptului comunitar și a dispus restituirea integrală a sumei achitate, solicitându-se totodată respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține ca fiind dovedit faptul că, în temeiul art. 2141-2142din Codul fiscal, reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ -fiscal, în înțelesul dat acestui termen de art. 41 Cod procedură fiscală (documentul prevăzut de nr.418/2007 fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică) și că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de nr.OUG 50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ -fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamant să solicite restituirea sumei achitate, în condițiile prevăzute de art. 117 lit. a) și d) din Codul d e procedură fiscală, fără ca el să mai fie obligat să parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că însuși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, inițiată de Comisia Europeană, a decis abrogarea, prin nr.OUG 50/2008, a prevederilor art. 2141-2143din Codul fiscal și restituirea sumelor încasate de la contribuabili.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale să elimine aplicarea normei din legislația națională prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și să oblige autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar reprezentând, în practica Curții Europene de Justiție, o consecință și o completare adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul normelor comunitare, considerente pentru care dispoziția de a se obliga pârâta -recurentă la restituirea integrală a sumei de 9.838,07 lei va fi menținută.
Curtea constată însă că prima instanță în mod greșit a calificat litigiul de față ca fiind civil și a făcut aplicațiunea prevederilor nr.OG 9/2000, atâta timp cât raportul dedus judecății, născut de plata unei taxe prevăzută de Codul fiscal, intră în sfera de reglementare a Codului d e procedură fiscală și cât timp acest act normativ reglementează, pe de o parte restituirea sumelor plătite fără existența unui drept de creanță și prin încălcarea dreptului comunitar, drept ce primează în raport cu legislația națională, iar pe de altă parte pentru că dreptul contribuabililor la dobândă este prevăzut în mod expres de art. 124 Cod procedură fiscală.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul promovat de pârâta I, în sensul că va modifica în parte hotărârea atacată și, în fond, va obliga pârâta să plătească reclamantului dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală, aferentă sumei de restituit, în condițiile prevăzute de dispozitivul hotărârii atacate, având în vedere că această parte a sentinței nu a fost atacată.
Curtea constată de asemenea ca fiind întemeiată critica recurentei în ceea ce privește admiterea acțiunii în contradictoriu cu Statul Român și I, având în vedere că nici una dintre aceste persoane juridice nu a fost implicată în operațiunea de încasare a taxei speciale prevăzută de art. 2141Cod fiscal, și că ele nu au competențe în materia restituirii sumei încasate cu încălcarea normelor comunitare, nr.HG 686/2008 prevăzând în mod explicit că rezolvarea cererilor de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule revine organului fiscal competent în administrarea contribuabilului, respectiv, în cauza de față, recurentei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, considerente pentru care se va modifica sentința atacată în această parte și se va respinge acțiunea intentată de reclamant pârâților Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și Direcția Generală a Finanțelor Publice I, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 939/CA din 24 octombrie 2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, obligă pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I să plătească reclamantului dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală, aferentă sumei de restituit.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.05.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan
