Anulare act administrativ fiscal. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR. 30/CA
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.838/CA din 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurenta reclamantă personal, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual, după care:
Recurenta reclamantă precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, recurenta învederează instanței că autorul său a abandonat o proprietate în Bulgaria, imobil pentru care solicită acordarea de despăgubiri conform legii. Susține că în conformitate cu prevederile art.5 al.1 din Legea nr.9/1998 și a art.6 din Normele Metodologice pentru aplicarea, a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului cu înscrisuri doveditoare. Prin hotărârea nr.2708/2006 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, cererea a fost respinsă cu motivarea că autorul recurentei nu figurează cu proprietăți abandonate în evidențele Comisiei Româno - de la Ministerul Afacerilor Externe.
Prin decizia nr.613/2009 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a validat hotărârea. Contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin sentința recurată. Consideră hotărârea primei instanțe nelegală; nu este indicat articolul de lege care să arate că nu este în drept să fie despăgubită. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul obligării pârâtei la plata compensațiilor bănești către reclamantă. Depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
1.Obiectul și părțile dosarului
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților anularea Deciziei nr.613/03.03.2009.
În motivare se arată de reclamantă că a formulat cerere pentru despăgubiri
conform Legii nr.9/1998 făcând dovada dreptului de proprietate a autorului conform art.5 alin.1 din Legea nr.9/1998 și art.6 din normele metodologice asupra imobilului situat în str.-. - nr.14, județul.
Prin Hotărârea 2708/2006 Comisia Județeană C respins cererea cu motivarea că autorul nu figurează cu proprietăți abandonate în evidența Comisiei Mixte Româno- de la Ministerul Afacerilor de Externe.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație conform art.7 alin.2 din Legea nr.9/1998 la care a atașat Decizia nr.613/2009, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a dispus validarea Hotărârii 2708/2006.
Reclamanta consideră că pârâta în mod greșit a dispus validarea Hotărârii 2708/2006 întrucât a depus multe înscrisuri doveditoare atât la dosarul cererii, cât și în completare, ulterior fomulării cererii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată.
2. Hotărârea tribunalului.
Prin sentința civilă nr.838/1.10.2009 Tribunalul Constanța - secția contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea formulată de C în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru a dispune astfel a reținut în esență prima instanță că reclamanta C deși avea opțiunea de a dispune de bun în condițiile art.IV alin.5 din Tratat, nu a făcut-o, devenind aplicabile dispozițiile Decretului 513/1953 potrivit cu care bunurile urbane situate pe teritoriul României în D de
Nord proprietăți ale persoanelor fizice sau juridice bulgare trec în patrimoniul României, același lucru urmând să se întâmple și cu cele ale persoanelor fizice sau juridice numai cu condiția să fi făcut obiectul lucrărilor Comisiei Mixte Româno - instituită în mai 1949.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o sub aspectele:
- greșit a apreciat prima instanță că reclamanta nu a făcut dovada că autorul figurează în tabelele întocmite de Ministerul Afacerilor Externe, în condițiile în care înscrisurile doveditoare depuse răspund cerințelor legale impuse de art.5 alin.1 din Legea nr.9/1998;
- greșit a interpretat instanța probatoriile administrate reținând că reclamanta deținea în 1940-1941 un imobil în, înscrisurile depuse dovedind faptul că prin efectul Tratatului autorul reclamantei a fost obligat să abandoneze proprietatea sa, ceea ce îl face eligibil la despăgubirile acordate de Legea nr.9/1998;
- instanța de fond a încălcat dispozițiile art.261 pct.5 Cod pr.civilă în sensul că nu a arătat în motivarea hotărârii de ce sunt înlăturate susținerile din contestație și nu a făcut referire la cele 3 înscrisuri ce fac dovada că proprietatea autorului reclamantului face obiect de aplicare a legii.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise.
4. Curtea
Analizând hotărârea pronunțată prin prisma criticilor aduse cu ocazia exercitării căii de atac a recursului, Curtea va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
dispozițiilor art.304 din Cod pr.civilă, din care reies cele 9 motive pentru care se poate exercita calea de atac a recursului, accentuează caracterul de cale extraordinară de atac a acestuia a caracterului său nondevolutiv precum și scopul esențialmente de control a legalității hotărârii pronunțate prin exercitarea recursului, erorile de fapt urmând a fi analizate pe calea revizuirii(art.322pct.5 Cod pr.civilă).
Criticile formulate de către recurentă împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță pot fi subsumate doar motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă - lipsa motivelor, contradictorialitatea sau nepertinența acestora.
Acesta, deoarece din conținutul primelor două critici ale recurentei reiese că ea se plânge de necercetarea unor apărări și a unor dovezi cu înscrisuri,
administrate în cauză precum și de aprecierea eronată a probelor administrate și a apărărilor invocate.
Ori, dispozițiile art.304 pct.10 și 11 din Cod pr.civilă ce se refereau la nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii precum și la întemeierea hotărârii pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, au fost abrogate.
Însă ipoteza aprecierii eronate a probelor poate fi cuprinsă în motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civil ce vizează lipsa motivelor, contradictorialitatea sau nepertinența acestora.
Analizând hotărârea pronunțată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate instanța de recurs reține că în cauză nu se poate vorbi despre o nemotivare a soluției de către prima instanță.
Prima instanță a expus considerentele de fapt dar și de drept pe care și-a bazat silogismul juridic.
Din acestea, rezultă că, judicios a reținut prima instanță, în raport de dispozițiile art.IV alin.5 din Tratatul din 1940 încheiat între România și Bulgaria caracterul nefondat al contestației.
Tabelul privind situația populației și gospodăriilor din anul 1940 nu constituie act doveditor cu privire la acordarea despăgubirilor pentru populațiile din mediul, întrucât autorul a beneficiat de prevederile art.5 din Tratatul încheiat în anul 1940, fiind liber să dispună neîngrădit de proprietățile sale, o perioadă de 18 luni, ulterior acesta prelungindu-se până la data apariției Decretului nr.513/1953 prin care s-a definitivat situația juridică a imobilelor din mediul, care nu fuseseră înstrăinate de proprietarii lor și care au făcut dovada existenței acestora cu acte autentice.
În acest context nu poate fi primită critica referitoare la nemotivarea hotărârii întrucât nu s-ar fi arătat de ce s-au înlăturat susținerile reclamantei și nu s-ar fi a făcut referire la înscrisurile invocate, întrucât, deși de regulă motivarea unei hotărâri este "expresă", este posibilă și motivarea "implicită", atunci când admiterea mijloacele de apărare ale intimatei justifică respingerea unora dintre cele invocate de contestatoare, mijlocul de apărare respins neputând coexista cu cel admis.
Din perspectiva expusă mai sus nu se poate vorbi deci despre existența unei contradictorialități a argumentelor instanței sau despre reținerea unor elemente de fapt sau de drept nepertinente cauzei.
De aceea, întrucât criticile aduse nu conduc la reformarea hotărârii, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.838/CA din 01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.jud.-/03.03.1010
Tehnored. 2 ex./04.03.1010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
