Anulare act administrativ fiscal. Decizia 301/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 301
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
Pe rol, dezbaterile asupra recursului formulat de recurent pârât PRIMARUL COMUNEI - împotriva sentinței nr. 499 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cererii de recurs fost consemnate în încheierea de ședință din 28 ianuarie 2010 când instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 04.02.2009 și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 499 din 19 iunie 2009 Tribunalul Olta respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a tardivității invocate de pârât.
A admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, și a dispus anularea dispoziției nr. 1699/12.12.2007, reîncadrarea petentului în funcția deținută anterior cu plata drepturilor bănești ce urmează a fi reactualizate începând cu data eliberării din funcție și până la momentul încadrării efective.
În considerentele sentinței s-a reținut că organizarea juridică a vieții sociale implică în mod necesar asigurarea unei stabilități a raporturilor juridice instituite în baza normelor juridice.
În realizarea acestei stabilități, principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte juridice în alte domenii, ori a actelor administrative de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare formelor răspunderii din dreptul administrativ, ieșind astfel din sfera de reglementare exclusivă a dreptului administrativ, este un principiu de aplicabilitate generală.
Prin consacrarea acestui principiu, s-a limitat posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis putându-le revoca, fie pentru ilegalitate, fie pentru inoportunitate, numai până în momentul în care actele administrative nu și-au produs efectele.
Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive, iar organul administrativ constată această situație, dar actul și-a produs efectele prin executare, prin trecerea lor în sfera altor ramuri de drept, calea legală de desființare a actului administrativ ilegal nu mai poate fi revocarea actului, ci constatarea nulității ori anularea lui numai de către instanța judecătorească competentă, la cererea organului administrativ.
Dacă s-ar acredita ideea susținută de către pârât cu privire la faptul că organul emitent poate să revoce actul administrativ, ar însemna că, după ce actul administrativ a fost executat ori a intrat în sfera altor raporturi juridice, inclusiv în circuitul civil producând alte efecte juridice, organul administrativ emitent să-și poată revoca actul, desființând situațiile juridice nou create, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar principiului stabilității raporturilor juridice și ordinii de drept.
Anularea unui act juridic este definită, în general, ca fiind operațiunea juridică ce constă într-o manifestare de voință în scopul de a determina, în mod direct, desființarea actului și, deci, încetarea definitivă a efectelor juridice produse de acesta.
Revocarea este o operațiune juridică prin care organul emitent al unui act administrativ sau organul ierarhic superior desființează acest act. Revocarea apare, așadar, ca un caz particular al nulității, constituind o specie a nulității, dar în același timp și o regulă, un principiu al regimului juridic al actelor administrative.
Indiferent cum înțelegem nulitatea ori revocarea actelor administrative, ea trebuie să fie constată și pronunțată de organele competente, iar față de noul sistem constituțional, față de noile raporturi între autoritățile publice, competența de a constata nulitatea unui act administrativ care a produs efecte ori a actelor administrative de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare formelor răspunderii din dreptul administrativ, ori de dreptul muncii nu mai poate reveni decât instanțelor judecătorești, în principal instanțelor de contencios administrativ, care își întemeiază dreptul de anulare pe dispozițiile exprese ale art. 21 și art. 52, coroborate cu dispozițiile art. 123 alin. (5), art. 124 și art. 126 alin. (6) din Constituția României Republicată, precum și pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun, care prin art.1 alin. (6) pentru prima dată într-o lege a contenciosului administrativ se prevede expres posibilitatea autorității publice emitente a unui act administrativ nelegal, de a solicita instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
În speța de față, prin dispoziția nr.589/31.08.2007 în temeiul art. 99 alin l lit. din legea l88/l999 și art. 71 din legea 215/2001, Primarul comunei a dispus începând cu data de 1.10.2007 încetarea activității reclamantului din funcție de consilier superior. Prin dispoziția 1069/8.10.2007 Primarul comunei a modificat dispoziția nr. 589/31.08.2007, cu privire la temeiul juridic privind încetarea activității reclamantului, în sensul modificării art. 7l cu art. 68 alin. din Legea 2l5/200l.
Ulterior, la data de 15.10.2007, Primarul comunei a emis dispoziția nr. 1083, prin care a revocat dispoziția nr. 589/31.08.2007 cu privire la încetarea activității reclamantului, precum și dispoziția nr. 1084 privind revocarea dispoziției nr. 1069/8.10.2007, după care la data de 12.12.2007 primarul a emis dispoziția nr. l699 prin care a dispus revocarea dispoziției nr. 1083 din 15.10.2007, act administrativ prin care a fost revocată dispoziția 589/3l.08.2007, astfel că dispoziția de eliberare din funcție a rămas valabilă.
Ori, în speță, dispoziția nr.1699/12.12.2007 emisă de primarul comunei, jud. O, privind revocarea dispoziției nr. 1083/15.10.2007 prin care a fost revocată dispoziția nr. 589/31.08.2007 privind eliberarea din funcție de consilier I superior a reclamantului, a fost emisă cu toate că dispoziția 1083/15.10.2007 a dat naștere la raporturi de muncă, dat fiind că reclamantul a fost reîncadrat în funcția publică de consilier superior, ca urmare a revocării dispoziției de încetare a activității, deci după producerea efectelor juridice care au început să curgă din momentul emiterii dispoziției.
Una din excepțiile de la principiul revocabilității actelor administrative individuale îl constituie actele administrative pe baza cărora s-au născut raporturi juridice civile de muncă, ori care au generat drepturi subiective garantate de legi prin stabilitate.
Susținerile pârâtului prin întâmpinarea depusă la dosar cu privire la faptul petentul nu s-a mai prezentat la serviciu o perioadă lungă de timp, nu au relevanță, în speța de față, având în vedere temeiul juridic privind eliberarea din funcție, respectiv art.99 alin. lit. pentru incompetență profesională ca urmare a obținerii calificativului " nesatisfăcător " pentru săvârșirea abaterii disciplinare invocate, pârâtul avea posibilitatea să emită o nouă dispoziție cu privire la destituirea din funcție a petentului, având un alt temei juridic respectiv art. 77 alin 2 lit. coroborat cu art. 97 lit. c și art.101 alin. 1 din legea 215/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt, s-a susținut că soluția primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, și că deși a respins excepția tardivității invocată de pârâți nu a expus motivele care au condus la respingerea acesteia.
La data de 17.12.2009 intimatul reclamant a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a susținut că recursul este nefondat și a solicitat respingerea acestuia și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței atacate.
La data de 28.01.2010, recurentul pârât a depus la dosar următoarele înscrisuri:borderou cu documentele depuse în ședința din 28.02.2010, decizia nr. 3889/2007 a Curții de APEL CRAIOVA, decizia nr. 975/2008 a Curții de APEL CRAIOVA, adresa NR. 145/2010 A Primăriei com., cererea d-lui, cu numărul. de înregistrare 1171/20.03.2007, adresa nr. 1218/23.03.2007 emisă de Primăria, adresa nr. 1299/3.04.2007, adresa nr. 2383/8.08.2007, adresa nr. 2643/14.09.2007, adresa nr.2640/23.12.2009, HCL, organigrama Consiliului Local, anexa II la HCL nr.05.22.02.2007, HCL, stat de funcții pentru personalul din cadrul Primăriei și organigrama Consiliului Local.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 3041Cod pr. Civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea dispozițiilor nr. 5891/31.08.2007, 1061/8.10.2007 și 1699/12.12.2007 emise de pârâtul Primarul com..
Prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea dispoziției nr. 1699/12.12.2007, cu consecința reîncadrării reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești cuvenite, fără să se pronunțe cu privire la legalitatea dispozițiilor nr. 589 și 1061/2007.
Curtea mai reține că judecătorul fondului nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra actelor aflate la dosarul cauzei, așa încât nu se poate exercita controlul judiciar.
Deoarece "cercetarea fondului" în sensul art.312 Cod pr. Civilă, presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului cauzei, iar unele dintre aceste elemente sunt chiar actele care au stat la baza emiterii dispozițiilor a căror anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, fondul cauzei a fost soluționat doar aparent, iar acest mod de rezolvare impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, instanța va avea în vedere și actele ce au fost depuse la dosarul de recurs de către recurentul pârât precum și celelalte apărări invocate în motivele de recurs.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod pr. Civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI - împotriva sentinței nr. 499 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. MF
Ex.2//15.02.2010
Jud. fond S
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Lavinia Barbu, Magdalena Fănuță
