Anulare act administrativ fiscal. Decizia 3021/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3021/2008
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 1188 din 20.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C-, având ca obiect anulare act administrative.
În data de 12 decembrie 2008 s-au depus la dosarul cauzeiconcluzii scrisedin partea recurenților prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 decembrie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.1188, pronunțată la data de 20 iunie 2008 de către Tribunalul Cluja fost admisă excepția de tardivitate invocată de pârâta Direcția de sănătate a județului C și s-a respins acțiunea reclamanților Circa, Circa și Circa pentru anularea avizului sanitar nr.1077/2003. Totodată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului C-N, s-a luat act de renunțarea la judecata excepției de nelegalitate a autorizației de construire nr.1041/2003 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile, s-a admis excepția de tardivitate invocată de pârâții și pentru anularea autorizației de construire nr.1041/2003 și s-a respins excepția de nulitate absolută a autorizației de construire nr.1499/2000.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că cererea privind anularea avizului sanitar este tardivă întrucât după cum chiar reclamanții recunosc, ei au luat la cunoștință de existența avizului sanitar încă din data de 29 mai 2003 când li s-a comunicat prin adresa nr. 8870 faptul emiterii acelui aviz și întrucât nici vechea lege, nici actuala lege a contenciosului administrativ nu prevede obligația comunicării actului administrativ către terți, pentru ei termenul de contestare curge de la data luării la cunoștință.
S-a reținut, de asemenea, că la data emiterii avizului sanitar era în vigoare fosta lege a contenciosului administrativ nr. 29/1990, iar potrivit art. 5 din această lege, cel vătămat de un act administrativ, trebuia mai întâi să-l conteste chiar la autoritatea emitentă în termen de 30 de zile, sau la autoritatea administrativ ierarhic superioară a acestuia, în același termen de 30 de zile. După epuizarea recursului grațios sau a recursului ierarhic, cel vătămat avea obligația de a respecta termenul de 30 de zile de la comunicarea răspunsului sau de la data când acesta ar fi trebuit comunicat (30 zile de la data petiției) pentru a formula acțiune înaintea instanței de judecată.
Or, în speță, reclamanții nu au respectat termenul de a contesta actul administrativ în fata instanței. Astfel, este adevărat că la data de 29 mai 2003 au luat la cunoștință de existenta avizului sanitar, neavând importanță faptul că nu cunoșteau încă data si numărul acestuia. Chiar a doua zi, pe 30 mai 2003, reclamanții au formulat cerere de revocare a acestui aviz de către emitent. Insă acțiunea au promovat-o tocmai pe data de 04.11.2003 cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de lege, motiv pentru care acțiunea va fi respinsă ca fiind tardivă.
Faptul că reclamanții au purtat o corespondență cu Prefectura Județului C căreia i-au adus la cunoștință încălcarea legii în emiterea avizului de către DSP nu poate fi avut în vedere întrucât prefectura nu este o autoritate administrativă ierarhic superioară care face parte din rețeaua Ministerului Sănătății potrivit Ordinului nr. 1042/2003.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului C-N în raport cu petitul vizând anularea autorizației de construire 1041/2003, această excepție a fost admisă reținând că potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 50/1991 emitentul autorizațiilor de construire sunt primarii municipiilor si nu primăria, care de altfel potrivit art. 91 din Legea 215/2001 a administrației publice locale este o structură funcțională cu activitate permanentă, alcătuită din primari, viceprimari, secretarul municipiului si aparatul propriu de specialitate al consiliului local.
Cât privește cererea de anulare a autorizației de construire nr. 1041/10.07.2003, tribunalul a respins-o ca tardivă.
Astfel, s-a reținut că această autorizație a fost emisă în beneficiul pârâților, iar reclamanți sunt terți în raport cu aceasta. Ea a fost adusă la cunoștința reclamanților chiar in cursul procesului declanșat de aceștia in urmă pentru anularea avizului sanitar, aducere la cunoștință care s-a produs la data de 12.01.2004 prin întâmpinarea depusă de pârâți și la care au anexat autorizația. Or, regimul acțiunii in contencios administrativ pentru anularea acestui act este supus prevederilor din Legea 29/1990 în vigoare la data emiterii actului si a formulării acțiunii de anulare a sa. Acest lucru este constatat si de către Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 1786/2007, care a stat la baza prezentei rejudecări. Aceasta face că obligația de contestare a autorizației din 2003 să existe începând cu 12.01.2004, data luării la cunoștință de către reclamanți a existentei actului administrativ presupus vătămător.
In legătură cu aceasta instanța a ridicat din oficiu excepția lipsei procedurii prealabile. După dezbaterea in contradictoriu cu părțile, instanța a respins această excepție pentru că la data când reclamanții au aflat de existenta autorizației de construire, imobilul ridicat in baza acestuia fusese deja luat in folosință în decembrie 2003. Aceasta presupune că actul administrativ intrase deja in circuitul civil, producându-și efectele. Or, plângerea prealabilă are ca scop revocarea unui act administrativ chiar de către emitentul acestuia; de altfel, revocarea unui act administrativ este un principiu de bază în activitatea organelor in administrația publică. Sunt insă nerevocabile actele administrative jurisdicționale, cele prin care s-au creat drepturi subiective in favoarea unor persoane, precum si cele realizate material. Acest din urmă caz este aplicabil in speța de față: autorizația din 2003 si-a produs în întregime efectele, locuința fiind integral executată, astfel că organul emitent nu mai poate revoca autorizația.
Insă reclamanții vor fi sancționați pentru nerespectarea termenului imperativ prevăzut de lege pentru contestarea actului administrativ în fata instanței. Acest termen este cel de 30 de zile, arătată în art. 5 din Legea 29/1990 care curge, din moment ce nu mai este necesară plângerea prealabilă, de la data când au luat la cunoștință de existenta actului administrativ, însă în speță reclamanții au lăsat să treacă 6 luni până când au solicitat anularea actului administrativ.
In privința petitului de cerere intitulat "exceptia de nulitate absolută a autorizatiei de construire nr. 1499/2000" (autorizație aflată la fila 81 primul dosar) aceasta a fost respinsă.
In primul rând, excepția este un mijloc de apărare într-un proces pe care îl poate invoca doar pârâtul. Reclamantul poate invoca excepția doar ca răspuns la o pretenție a pârâtului, situație în care el însuși devine pârât față de această pretenție. Or, în situația de față, reclamanții înșiși au solicitat nu excepția de nelegalitate a acestei autorizații cum în mod expres au arătat în cadrul concluziilor orale si scrise din prezenta fază procesuală ci excepția de nulitate, din dreptul comun a autorizației.
In al doilea rând, tribunalul constată că în realitate reclamanții ar fi avut interes să invoce pe cale principală anularea autorizației de construire din 2000 însă au ales prezenta cale, inacceptabilă cum s-a arătat mai sus, însă, pentru că nu mai sunt in termen, pentru a formula cerere de anulare a acesteia.
Împotriva hotărârii amintite anterior au declarat recurs în termenul legal reclamanții Circa, Circa și Circa solicitând instanței, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii precizate și extinse, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu a sesizat că într-un alt ciclu procesual s-a respins excepția de tardivitate a acțiunii pentru anularea avizului sanitar nr.1077/2003 iar hotărârea nu a fost recurată decât de către reclamanți iar recursul a fost admis astfel că în rejudecare după casare nu se putea înrăutăți reclamantului situația în propria cale de atac. Se susține, de asemenea, că întrucât fondul pricinii nu a fost cercetat cu privire la trei capete de cerere din care două au fost respinse ca tardive se poate observa că instanța a avut în vedere excepția inadmisibilității cererii iar soluția este de casare cu trimitere spre rejudecare.
Analizând recursul declarat de către reclamanții Circa, Circa și Circa prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.1786, pronunțată la data de 12 octombrie 2007 de către Curtea de Apel Clujs -a admis recursul declarat de către reclamanții Circa, Circa și Circa, s-a casat sentința civilă nr.711/2007 a Tribunalului Cluj și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel Curtea a reținut împrejurarea că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală atunci când a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a avizului sanitar întrucât a apreciat greșit că acesta nu este un act administrativ și nu produce efecte juridice. De asemenea, a statuat că instanța de fond a apreciat greșit ca fiind tardiv formulat petitul privind anularea autorizației de construire, fără a face cercetări și fără a stabili momentul în care reclamanții au luat efectiv la cunoștință despre autorizația de construire, aplicând nelegal prevederile Legii nr.554/2004 deși actul administrativ contestat a fost emis și contestat sub imperiul Legii nr.29/1990.
Se poate observa, așadar, că ne aflăm în prezența unei decizii de casare cu trimitere în care instanța de control judiciar nu a făcut dezlegări în drept care să aibă autoritate de lucru judecat cu privire la tardivitatea acțiunii reclamanților, decizia de casare cuprinzând îndrumări privind modul de soluționare a excepției de tardivitate respectiv efectuarea de cercetări și stabilirea momentului la care reclamanții au luat efectiv la cunoștință despre autorizația de construire raportat la prevederile Legii nr.29/1990, aplicabilă în speță.
Se constată, așadar, că prin modul de soluționare a excepției de tardivitate a acțiunii de către instanța de fond, prin sentința recurată nu s-a realizat o înrăutățire a situației reclamanților în propria cale de atac întrucât ne aflăm în prezența unei noi soluții pronunțată cu prilejul rejudecării pricinii după casare cu trimitere, susținerile contrare ale reclamanților fiind nefondate.
Cât privește modalitatea efectivă de soluționare a acțiunii reclamanților se poate constata că instanța de fond în mod corect a reținut împrejurarea că petitul reclamanților privind anularea avizului sanitar nr.1077/2003 respectiv a autorizației de construire nr.1499/2000 întrucât reclamanții au luat la cunoștință de existența avizului sanitar încă din data de 29 mai 2003, când, prin adresa nr.8870 li s-a comunicat faptul emiterii avizului sanitar. Prin urmare, întrucât erau incidente prevederile Legii nr.29/1990, potrivit art. 5 din acest act normativ, reclamanții aveau obligația de a sesiza instanța de contencios administrativ în termenul prevăzut de lege respectiv în termen de 30 de zile de la data la care termenul pentru comunicarea răspunsului de către autoritățile ierarhic superioare a expirat. Nerespectarea acestor termene atrage decăderea iar sancțiunea este respingerea cererii ca fiind tardivă.
În mod corect a reținut instanța de fond împrejurarea că formularea recursului grațios la data de 30 mai 2003 sau derularea unei corespondențe cu o altă autoritate a statului poate constitui motiv întemeiat pentru respingerea excepției de tardivitate, susținerile contrare ale reclamanților nefiind fondate.
Nefondate sunt și apărările reclamanților referitoare la modul de soluționare a capătului de cerere privind anularea autorizației de construire. Astfel, acest act administrativ unilateral a fost emis în beneficiul pârâților și a fost adusă la cunoștința reclamanților în cursul procesului, la data de 12 ianuarie 2004, prin întâmpinarea depusă de pârâți unde în anexă se afla copia autorizației de construire în litigiu; anularea acestui act administrativ s-a solicitat doar la data de 09 iulie 2004 cu nesocotirea termenului prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990, în vigoare la acel moment, astfel că cererea formulată apare ca fiind tardivă.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție Curtea înlătură liberul acces al reclamanților la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act administrativ care pretinde că le vatămă drepturile.
Curtea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituția României și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuiesă fie efectivdeoarece Convenția apărădrepturi concrete și efectivenu drepturi teoretice și iluzorii.
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripție, de decădere, etc. (cauza Golder Marea Britanie, cauza Stubbings Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile Legii privind contenciosul administrativ referitoare la termenele de exercitare a acțiunii în contencios administrativ.
Prin urmare, reclamanții puteau să prevadă în mod rezonabil că dacă nu acționează în termenul prevăzut de legiuitor, calculat de la data la care a luat cunoștință de actul pretins vătămător acțiunea acestora va fi respinsă ca tardiv introdusă întrucât termenul legal a fost depășit.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de reclamanții Circa, Circa și Circa ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 1188 din 20.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pa care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./dact.MS/MS
2ex.-18.12.2008
jud.fond
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
