Anulare act administrativ fiscal. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 31/
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul -. i împotriva sentinței civile nr. 507/CA din 23.06.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 ianuarie 2010, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 507/CA din 23 iunie 2009, Tribunalul Iașia respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul-reclamant, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Vamală I, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul-revizuent solicită schimbarea în tot a sentinței nr. 4444/E din 29.09.2006, invocând două înscrisuri, pe care nu le-a putut înfățișa instanței de fond și de recurs, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Raportându-se la dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut că, pentru a putea fi considerată admisibilă o cerere de revizuire, formulată pe temeiul normei legale citate, trebuie demonstrat, de către revizuent, întrunirea cumulativă a cerințelor de admisibilitate, respectiv aceea ca înscrisul justificativ să fie nou, să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, ca înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii contestate, și să nu fi putut fi produs în procesul inițial, pentru că a fost reținut de partea adversă sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Tribunalul a considerat că în cauză nu este respectată condiția ca înscrisurile utilizate de către revizuent să nu fi putut fi prezentate în litigiul primar, din cauză că au fost reținute de partea potrivnică, sau a existenței unei situații de forță majoră, reținând că declarația de origine pentru vehiculele rulate, din 14.08.2008, și declarația furnizorului pentru marfă cu caracteristică de origine preferențială, din 14.06.2007, au fost remise direct revizuentului, de către furnizorul al autoturismului importat.
Apreciind că nu poate fi susținută teza culpei intimatelor în reținerea acestor înscrisuri, pe parcursul desfășurării procesului finalizat cu pronunțarea sentinței nr. 4444/E/29.09.2006, Tribunalul a constatat că, deși îi revenea sarcina probei, conform art. 1169 Cod civil, revizuentul nu a administrat dovezi pentru a demonstra că imposibilitatea procurării înscrisurilor a avut drept cauză o împrejurare de origine externă, cu caracter extraordinar, imprevizibilă și inevitabilă, și că acesta nici nu a probat că a întreprins vreo intervenție, pe lângă autoritățile e, în perioada desfășurării procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. 8327/2006, în scopul obținerii documentelor necesare și că demersurile sale nu au fost finalizate din cauza atitudinii refractare a autorităților străine, concluzionându-se că lipsa de diligență în administrarea probelor utile la fond nu poate fi completată prin exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii.
Împotriva acestei hotărâri a introdus recurs revizuentul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că, în vara anului 2006, în timp ce se judeca contestația formulată în fond, la Tribunalul Iași, "am solicitat printr-o scrisoare adresată exportatorului - Auto, să îmi trimită dovezile de origine ale autoturismului pe care l-am importat - certificatul de origine al autoturismului și declarația primului furnizor - ambele documente deținute de fabricantul Opel ", că la registratura Curții s-a depus declarația exportatorului nr. M- și catalogul de reechipare pentru autoturisme Opel, că "aceste înscrisuri nu au fost luate în considerare de către C, dintr-o împrejurare mai presus de voința mea" și că, în urma demersurilor făcute,a obținut de la fabricantul autoturismului-firma Opel două documente care atestă calitatea originii autoturismului, apreciind că, în acest fel, a demonstrat cerințele de admisibilitate ale revizuirii.
Intimata Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale I, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că documentele prezentate nu satisfac cerințele Protocolului 4, ratificat prin nr.OUG 192/2001, întrucât nu sunt emise de organele vamale străine, iar măsura luată a fost justificată de prevederile art. 107 din regulamentul de aplicare a Codului vamal al României.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține că, prin sentința nr. 4444/E din 29 septembrie 2006,a cărei revizuire s-a solicitat, Tribunalul Iașia respins acțiunea în anulare promovată de reclamantul, în considerarea faptului că autoritatea vamală ăac omunicat că exportatorul nu a dovedit originea comunitară a autoturismului că, într-o atare situație, statul român nu este obligat să acorde un regim vamal preferențial, independent de existența sau nu a unei culpe din partea importatorului, și că instanța de control judiciar, prin decizia nr. 89/CA din 2 aprilie 2007, menținut hotărârea primei instanțe, pe considerentul că numai în cazul în care autoritatea vamală ă ar infirma valabilitatea actului, în procedura aplicabilă pe teritoriul a iei, titularul operațiunii de import ar fi îndreptățit să solicite anularea actului contestator nr. 63 din 12.02.2006, emis de Vama
În cererea de revizuire de față, reclamantul-recurent nu produce însă dovezi de natura celor prevăzute de Protocolul privind definirea noțiunii de "produse - originare", anexă la Acordul european instituind o asociere între România și Comunitățile Europene, ci doar pune sub semnul îndoielii hotărârile pronunțate în dosarul nr. 8327/2006 al Tribunalului Iași și, respectiv, în dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI, pe motiv că instanța nu ar fi observat înscrisurile depuse la data de 30 martie 2007.
Acele înscrisuri, aflate la filele 23 - 27 dosar nr-, au fost însă examinate de instanța de control judiciar, ele fiind însă înlăturate, ca unele ce nu se înscriau în cerințele Acordului la care România a fost parte, respectiv pentru că nu erau de natură să anuleze constatările și concluziile autorității vamale e, comunicate Autorității Naționale a Vămilor din România la data de 02.01.2006, singurele pe care autoritatea vamală române le poate lua în considerare, astfel că recurentului nu-i mai este permis să readucă în discuție, pe o cale ocolită, chestiuni asupra cărora instanțele competente s-au pronunțat în mod irevocabil.
De altfel, din chiar declarația aflată la fila 11 dosar nr-, rezultă că emitentul acesteia (, ), transmițând certificatul de origine solicitat, precizează, fără echivoc, că: "Noi nu putem emite pentru autovehicul o declarație oficială a furnizorului, conform Ordonanței (CE) nr. 1207/2001", caz în care toată corespondența purtată cu firma care a vândut autoturismul, sau chiar cu producătorul acestuia, este lipsită de orice semnificație sau de finalitate, din moment ce ceea ce trebuia să se dovedească în prezenta cauză este că, la data achiziționării de către firma ăab unului, acesta avea statut de bun comunitar, nefiind suficient a se dovedi că cel care a revândut vehiculul folosit era de naționalitate ă, sau că marca OPEL se produce în spațiul european.
Ca atare, oricât de multe și amănunțite comunicări ar fi făcut firma vânzătoare, sau chiar firma producătoare, acestea nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluției din prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, nu fac altceva decât să reconfirme o situație de fapt și de drept ce a fost cunoscută și asupra căreia instanțele s-au pronunțat în mod irevocabil, iar pe de altă parte, pentru că, astfel precum s-a reținut anterior, doar infirmarea de către Autoritatea Centrală de Control din / a iei a actului său din 2 ianuarie 2006 ar fi putut conduce la anularea măsurilor dispuse de autoritatea vamală română, în baza și în vederea executării dispozițiilor art. 107 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, aprobat prin nr.HG 1114/2001.
Ca atare, constatând că în mod justificat prima instanță a reținut că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă și că în realitate revizuentul încearcă să obțină reformarea unei hotărâri irevocabile, invocând pretinse erori de judecată și readucând în discuție situații de fapt pe care instanțele le-au înlăturat, motivat, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, drept pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul de față urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantul-revizuent -. împotriva sentinței nr. 507/CA/23.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
G - --- - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
18.02.2010
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
