Anulare act administrativ fiscal. Decizia 312/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 312/CA
Ședința publică de la 09 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier:
S-a luat în examinare contestația în anulare introdusă de reclamantul - recurent, împotriva deciziei nr.193/CA din 28 mai 2007, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, constatând pricina în stare de judecată și având în vedere că intimatul Prefectul Județului Ias olicitat ca judecata să se facă și în lipsa sa, a rămas în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia nr.193/CA/ din 28 mai 2007, Curtea de APEL IAȘIa respins cererea de îndreptare, lămurire și completare a încheierii din data de 8 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, respingând totodată recursul introdus de reclamantul împotriva încheierilor din 3 martie 2006 și din 7 septembrie 2006, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr.11858/2005, precum și recursul introdus de împotriva sentinței civile nr.131/E din 10 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care a menținut-
Pentru sa se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că reclamantul s-a adresat, la data de 16 iulie 2004, Instituției Prefectului Județului I, solicitându-i atacarea în contencios administrativ a I nr.197/2000 și nr.368/2000, pe motive de nelegalitate și neconstituționalitate, că acest control a fost exercitat, fără a se constata că respectivele acte administrative ar fi fost emise cu încălcarea legii și că, în prezent, un atare demers nu mai este posibil, datorită împlinirii termenului în care se putea solicita efectuarea controlului de legalitate, în condițiile în care, la data introducerii acțiunii, art.130-155 din Legea nr.215/2001 au fost abrogate prin art.34 din Legea nr.340/2004.
În ceea ce privește art.124 din Constituția României, instanța de control a constatat că acestea se referă la puterea judecătorească și nu la instituția prefectului, că intimatul nu a emis vreun act administrativ și că recurentul-reclamant nu se află în fața unui refuz nejustificat din partea autorității publice intimate, de natură a-i provoca o vătămare a drepturilor sale recunoscute prin lege, în condițiile în care nimic nu l-a împiedicat pe recurent să solicite el însuși Consiliului Local I revocarea hotărârilor în cauză, mai ales că la acea dată Prefectul Județului I și-a exercitat dreptul de tutelă administrativă, în condițiile art.111 din Legea nt.69/1991, în vigoare atunci.
S-a mai apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că nici Legea nr.215/2001 și nici Legea nr.340/2004 nu conferă prefecților atribuții de control de natura celor pe care reclamantul-recurent le solicită prin acțiune și că, sub acest aspect, sentința recurată se vădește a fi temeinică și legală.
În ceea ce privește cererea de lămurire, îndreptare și completare a încheierii din 8 ianuarie 2007, Curtea, raportându-se la dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, a apreciat că aceasta este nejustificată, în recurs fiind interzisă administrarea altor probe, în afara înscrisurilor, pe care părțile pot să le depună până la încheierea dezbaterilor și care să se refere la cadrul procesual creat prin cererea de chemare în judecată și care să poată face obiectul controlului de legalitate exercitat de Curtea de Apel.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul-recurent a introdus contestație în anulare, la data de 8 octombrie 2007, pe temeiul dispozițiilor art.317 și art.318 Cod procedură civilă.
Contestatorul susține că au fost încălcate normele de competență stabilite prin art.14 și 15 din Legea nr.29/1990, considerând că Înalta Curte de Casație și Justiție era competentă să soluționeze recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Iași, că la pronunțarea deciziei atacate nu au fost avute în vedere toate motivele de recurs ce a invocat, că hotărârea nu a fost motivată și că adoptarea soluției de respingere a cererii de recurs este rezultatul mai multor greșeli materiale, întrucât acreditează ideea că Instituția Prefectului Județului I nu ar avea atribuții în domeniul respectării drepturilor sale la un trai decent și la o remunerație echitabilă și nici cu privire la obligația acestuia de a ataca în contencios administrativ actele administrative emise cu încălcarea legii, solicitând trimiterea dosarului Curții Constituționale, pentru ca "să nu mai poată fi ocolite și eludate anumite aspecte legale de către autoritățile publice, precum Prefectul și Consiliul Local I, sau chiar instanța de judecată", socotind că i s-a încălcat dreptul la apărare prin refuzarea probelor solicitate.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației în anulare, considerând că au fost respectate normele de drept material și de drept procesual aplicabile.
În cursul soluționării contestației, reclamantul-contestator a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.26 din Legea nr.340/2004 și ale art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr.435 din 15 aprilie 2008, respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.26 din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului și ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, excepții ridicate de către contestatorul.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, constată că cererea reclamantului-recurent este nefondată, sens în care reține următoarele:
Faptul că, prin Legea nr.59/1993, nu au fost corelate dispozițiile art.15 din Legea nr.29/1990 cu prevederile Codului d e procedură civilă nu are nici o semnificație ori urmări juridice întrucât, în materie de competență, prevalează dispozițiile art.14 din Legea nr.29/1990, care stabilesc că sentința instanței prin care s-a soluționat acțiunea de contencios administrativ poate fi atacată cu recurs, înlăturându-se sintagma " la Curtea Supremă de Justiție", precum și dispozițiile art.4 pct.1 din Codul d e procedură civilă, care prevăd că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă doar recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, condiție ce nu este îndeplinită în cauza de față, având în vedere că în fond s-a pronunțat Tribunalul Iași.
Soluția de a menține hotărârea instanței de fond nu este rezultatul unor greșeli materiale, în sensul dat acestui termen de art.318 Cod procedură civilă, și nici consecința necercetării motivelor de recurs, ci urmarea constatării faptului că deși instituția prefectului este o instituție publică, ea nu lucrează la comanda cetățeanului, funcție de viziunea acestuia asupra rolului și funcțiilor instituțiilor statului de drept și de interesele sale particulare.
Faptul că pârâtului i s-a recunoscut dreptul de tutelă administrativă nu înseamnă că, ori de câte ori un cetățean este nemulțumit de nivelul său de trai sau de activitatea autorităților administrației publice locale, acesta să aibă dreptul de a obliga pe prefect "să facă anchete sociale repetate, cel puțin trimestrial, prin care să constate starea socială a populației județului pe categorii socio-profesionale și să informeze despre această stare Guvernul, Parlamentul, Curtea Constituțională, cu scopul de a limita sarcinile administrative, impozitele și taxele, astfel încât acestea însumate să nu afecteze coșul de consum lunar stabilit de nr.OG217/2000" și nici să verifice "constituționalitatea hotărârilor Consiliului Local I și să le atace" în contencios administrativ, astfel cum se cere prin acțiune.
În cadrul exercitării atribuțiilor ce-i sunt conferite, Instituția Prefectului este în drept să facă propria sa evaluare și să ia măsurile pe care le consideră a fi necesare, aceasta neputându-se nici substitui instituțiilor specializate ale statului, precum este Direcția de Statistică, și nici să treacă peste principiul separației puterilor în stat, intrând în raporturi directe cu Parlamentul sau Curtea Constituțională, astfel precum preconizează reclamantul-contestator.
În ceea ce privește chestiunea probatoriului, Curtea apreciază că în mod justificat s-a ținut cont de rigorile dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă, care limitează intervenția instanței de control judiciar, în recurs, în ceea ce privește probele ce pot fi administrate doar la primirea înscrisurilor pe care părțile le pot depune, cu atât mai mult cu cât demersurile vizate de recurentul-contestator nu erau necesare și nici utile cauzei, din moment ce cererea reclamantului, de a se obliga instituția prefectului să lucreze după voința și propria viziune a petiționarului, nu-și află suport legal, în cauză nefiind vorba nici de ocolirea și nici de eludarea legii de către autoritățile administrației de stat ori de către instanțele judecătorești, ci de așezare a raporturilor dintre cetățean și autorități în făgașul lor normal, care nu presupune și nu recunoaște cetățeanului dreptul de a ordona autorităților să lucreze de o anumită manieră, funcție de capacitatea de înțelegere și interesele de ordin general și particular ale fiecărui individ în parte, în condițiile în care, astfel cum s-a și reținut, reclamantul ar fi avut posibilitatea de a ataca el însuși actele administrative vizate, în cazul în care prin acestea i s-ar fi adus o vătămare a drepturilor și intereselor legitime recunoscute prin lege.
Ca atare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile admisibilității în principiu a cererii, Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată de reclamantul-recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare introdusă de reclamantul-recurent împotriva deciziei nr.193/CA/ din 28 mai 2007, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
18.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc, Violeta
