Anulare act administrativ fiscal. Sentința 316/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 316
Ședința publică de la 20 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, prin consilier juridic, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că reclamantul a depus la data de 20.01.2010, prin serviciul "registratură", note de ședință.
Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității acțiunii, ( pentru lipsa procedurii prealabile), invocată de pârât, prin întâmpinare.
Pârâtul, prin consilier juridic, susține excepția invocată solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii (pentru lipsa procedurii prealabile).
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata:
La data de 29.06.2009 sub nr. 5975/2 s-a inregistrat cererea reclamantului prin care a chemat in judecata pe paratul MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea ordinului nr. 377/30.04.2009 emis de parat si reincadrarea sa in functia publica de consilier superior, treapta a 2-a de salarizare la Compartimentul de audit, control si monitorizare IT din cadrul Direcției generale pentru societatea informațională, din care în mod abuziv și neîntemeiat am fost eliberat;
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, salariale și de altă natură de care a fost privat începând cu data de 21.04.2009 până la executarea hotărârii pe care o veți pronunța, precum și daune interese.
In final, a solicitat plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamantul a aratat ca a primit si a semnat ordinul de eliberare din functie in data de 27.05.2009, cand i-a fost inmanat un exemplar al acestuia.
In continuare, a aratat ca printr-un raport care a fost transformat în sesizarea nr. 863/26.02.2009, înregistrată la Comisia de disciplină a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, al cărei conținut ar putea fi asimilat mai degrabă cu un slab mecanism de monitorizare socialistă vizând ordinea și disciplina la locul de muncă, i-au fost imputate în mod mincinos o serie de abateri în legătură cu îndatoririle profesionale, în sensul că ar fi lipsit de la serviciu 3-4 zile, absențe care ar rezulta din nesemnarea condicii de prezență, ori neaccesarea cartelei de intrare in instituție.
Este de menționat faptul că, într-o manieră incorectă și vădit abuzivă, cu mult anterior convocări sale în fața Comisiei de disciplină pentru ziua de 10.04.2009, a primit un preaviz de 30 de zile care a fost emis pe data de 11.03.2009, preaviz care făcea referire la o falsă și inexistentă reducere a funcției publice de consilier superior, ca urmare a modificării cu peste 50% a condițiilor specifice de ocupare a sus-numitei funcții.
A solicitat sa se observe flagrantul contrast între, pe de o parte, imputarea în sarcina sa a unor abateri disciplinare minore, și pe de altă parte, invocarea unei false realități cu privire la o anumită reducere de personal, reducere fictivă, a carei nerealitate este trădată în fapt, între altele, printr-o scoatere la concurs a unor locuri de muncă, printre care și cel de consilier superior, din care cu a fost eliberat, și care, impunea aceleași condiții pe care și el le-a îndeplinit.
În contextul acestor înscenări, a fost chemat în fața Comisiei de disciplină, pentru a da lămuririle și explicațiile necesare cu privire la așa-zisele încălcări ale atribuțiilor de serviciu, abateri pe care, nu numai că nu le-a săvârșit, dar nici nu au antrenat vreo atenționare prealabilă din partea superiorilor, astfel încât, și sub aspectul fondului acuzațiilor care i-au fost aduse, ordinul de eliberare din funcție, este eminamente nefondat.
Este de subliniat faptul că, niciodată nu a adus vreun prejudiciu material sau de altă natură instituției în care a activat în calitatea de consilier superior, în schimb, aceeași instituție, căreia i-a acordat întreaga sa disponibilitate profesională și morală, i-a adus grave și iremediabile atingeri statutului în care am funcționat, și în care a fost un real model de referință.
In plus, a aratat ca in cazul analizarii într-un mod obiectiv a tuturor demersurilor instituționale care au condus la trecerea sa in corpul de rezervă al funcționarilor publici, se observa cu ușurință, că toate acuzațiile care i-au fost aduse, nu sunt întemeiate pe vreun element de probă pertinent, și, mai mult decât atât, prezintă o vădită discriminare ca angajat, toate acestea realizându-se cu încălcarea repetată a dispozițiilor art. 5. prin care este reglementat principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Cu toate că a solicitat, în mod consecvent, primirea unor răspunsuri oneste și a unui temei legal din partea instituției, cu privire la cauzele reale în raport cu care s-a apreciat că nu mai îndeplineste cerințele specifice ocupării unui post de execuție, după 20 de ani de muncă productivă, efectivă și neîntreruptă în domeniul IT, instituția nu a binevoit să facă nici un demers în lămurirea situației sale profesionale.
Ultimul aspect al nelegalității ordinului a cărui anulare o solicita, este de nulitate absolută. În cuprinsul acestuia nu sunt mentionate aspectele prevazute de lege, respectiv calea de atac de care beneficia și termenul in competentă care aceasta poate fi exercitată,
In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile legii nr. 554/2004, 188/1999, Codul Muncii si art. 113 din codul d e procedura civila.
La 13.11.2009 paratul a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei plangerii prealabile si a solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca inadmisibila.
Pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neitemeiata.
Totodata paratul a depus si actele care au stat la baza emiterii ordinului contestat.
La termenul din 18.11.2009 i s-a pus in vedere reclamantului sa depuna dovada indeplinirii procedurii prealabile prevazuta de art. 7 din legea nr. 554/2004.
La 20.01.2010 reclamantul a depus note de sedinta referitoare la intampinare.
La termenul din 20.01.2010 instanta a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantului pentru lipsa procedurii prealabile, invocata de parat prin intampinare in conformitate cu dispozitiile art. 137 Cod procedura civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului curtea retine, cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantului pentru lipsa procedurii prealabile, ca aceasta exceptie este intemeiata pentru urmatoarele considerente.
Conform art. 7 din legea nr. 554/2004 persoana care se considera vatamata printr-un act administrativ, trebuie sa se adreseze autoritatii publice cu o solicitare privind revocarea in tot sau in parte a actului inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ.
Prin urmare reclamantul trebuia ca inainte de a se adresa instantei sa se adreseze paratului cu o cerere prin care sa solicite revocarea ordinului contestat nr. 377/30.04.2009.
Potrivit art. 106 din legea nr. 188/1999 republicata in cazul in care raportul de serviciu a incetat din cauze pe care functionarul le considera netemeinice sau nelegale, poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ in conditiile si termenele prevazute de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Asadar nu se poate retine sutinerea reclamantului din notele de sedinta din 20.01.2010 in sensul ca in legea nr. 188/1999 nu exista text care sa oblige la urmarea unei proceduri prealabile.
Textul din Constitutia Romaniei la care face referire reclamantul, respectiv art. 21 al. 4, prevede ca " urisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", ori in cauza nu este vorba despre jurisdictii speciale administrative, ci despre plangerea prealabila, care este o conditie prealabila si obligatorie in cazul formularii unor actiuni ce au ca obiect anularea unui act administrativ.
Potrivit art. 12 din legea nr. 554/2004 reclamantul avea obligatia sa anexeze la cerere orice inscris care dovadeste indeplinirea procedurii prealabile.
Desi instanta a acordat un termen reclamantului pentru a depune dovezi ale procedurii prealabile acesta nu a depus nici un inscris in sustinerea actiunii sau a celor invocate in notele de sedinta.
Din actele dosarului nu reiese ca aceasta a solicitat anularea ordinului contestat.
Asa fiind se constata ca reclamantul nu a respectat procedura adminstrativa prealabila prevazuta de legea nr. 554/2004 si prin urmare va respinge aceasta actiune ca inadmisibila, pentru lipsa procedurii prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARESTE
Admite exceptia inadmisibilitatii.
Respinge acțiunea reclamantului cu domiciliul ales la ", si Asociatii" cu sediul in B,-, -. 1, sector 3 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE cu sediul in B,-, sector 5, ca inadmisibilă (pentru lipsa procedurii prealabile).
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 20.01.2010.
PRESEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED. JUD. CP
Dact. IT (4 EX).
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
