Anulare act administrativ fiscal. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 32/R-
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta ASOCIAȚIA FAMILIALĂ, cu sediul în comuna, sat, județul A, împotriva sentinței nr. 405/CA din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă COMUNA CORBI- PRIN PRIMAR și cu intimatul- intervenient CONSILIUL LOCAL CORBI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-pârâtă Asociația Familială, prin administrator asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimatul-intervenient Consiliul Local, prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind intimata- reclamantă Comuna.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr.-/2009, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare din partea intimatului- intervenient Consiliul Local.
Apărătorul recurentei - pârâte, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar cu borderou.
Reprezentantul intimatului - intervenient, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței admisibilitatea probei cu înscrisuri solicitată de recurentă și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de apărătorul recurentei-pârâte și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Av. având cuvântul pentru recurenta- pârâtă AF, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, arătând că recurenta a efectuat o serie de reparații la imobilul care a făcut obiectul concesiunii, reparații care potrivit legii erau în sarcina proprietarului. Factura și procesul verbal de manoperă au fost înregistrate la serviciul de contabilitate al intimarului, în vederea decontării. Prin expertiza efectuată în cauză, s-a stabilit că valoarea totală a reparațiilor, cumulată cu valoarea garanției este mai mare cu suma de 1119,86 USD, decât contravaloarea redevenței pe care o datorau pentru bunul concesionat, astfel că nu se mai poate reține că neplata redevenței a fost culpabilă.
Reprezentantul intimatului - intervenient Consiliul Local, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, arătând că recurenta nu și-a respectat obligația de plată, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aceasta nu și-a respectat obligațiile contractuale în sensul că nu a achitat un număr de 82 de rate. Factura și procesul verbal de manoperă au fost depuse la serviciul contabilitate, pentru a se avea în vedere plusurile valorice aduse și nu pentru a fi decontate, acest fapt nici nu a fost solicitat. Arată că, garanția depusă de câștigătorul licitației rămâne la dispoziția autorității concendente și nu se mai poate retrage decât după executarea și lichidarea definitivă a contractului încheiat. Apreciază că între părți a intervenit compensația și contractul este reziliat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 12.10.2006, reclamanta Comuna a chemat în judecată pe pârâta AF, solicitând rezilierea contractului de concesiune nr. 1799 din 25.09.1996.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, conform pct.7 din contract, obligarea la plata daunelor cauzate de neplata de către pârâtă a contravalorii concesiunii lunare, începând cu data de 01.09.2000, precum și reactualizarea acestor sume de bani, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 25.09.1996, a fost înregistrat contractul de concesiune nr.1799.
A mai arătat că, pe perioada de până la data de 01.09.2000, pârâtul și-a achitat obligațiile asumate prin contract, dar ulterior a refuzat cu rea - credință să mai plătească ratele.
Prin sentința civilă nr. 1113 din 7.12.2006, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, excepție invocată de pârâtă.
Pe cale de consecință, în conformitate cu disp.art.158 și art.2 pct.1 lit.d din pr.civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Argeș, completul specializat de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată la această din urmă instanță, la data de 19.12.2006.
Instanța, prin încheierea de ședință din 12.03.2007, a pus în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea cu privire la pârâții cu care înțelege să se judece.
Ulterior, aceasta și-a precizat acțiunea, în sensul că a arătat instanței că înțelege să se judece numai cu AF.
La data de 4.06.2007, Consiliul local al comunei a formulat cerere de intervenție în interes propriu, motivat de faptul că a fost parte contractantă și, deci, poate solicita rezilierea contractului încheiat de părți și obligarea pârâtei la plata de daune.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Sub aspect reconvențional, a arătat că a achitat valoarea concesiunii, respectiv a efectuat reparații la imobilul concesionat, reclamanta și intervenientul datorând contravaloarea acestora.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 421/CA/02.07.2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și cererea de intervenție.
Pe cale de consecință, a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 1799/25.09.1996.
A respins capătul de cerere privitor la daune și penalități ca nedovedit, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Împotriva sentinței, în termen, a declarat recurs pârâta, criticând-o de nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
- prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a Comunei, excepție invocată de pârâtă;
- instanța de fond a pronunțat o soluție după o analiză subiectivă a probelor administrate în cauză; în acest sens, instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate de pârâtă și nici nu a motivat respingerea lor.
În mod nelegal a apreciat instanța de judecată că cererea reconvențională este neîntemeiată ( deși în considerentele hotărârii o apreciază ca fiind nedovedită), întrucât probele administrate în cauză converg către contrariul.
Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, prin decizia nr.1199/RC/30.11.2007, a admis recursul formulat de pârâtă.
Pe cale de consecință, a casat sentința susmenționată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
A reținut în considerente că prima instanță nu a rezolvat corect litigiul dintre părți, pronunțând o soluție fără a intra, practic, în cercetarea fondului. Astfel, se impune lămurirea calității procesuale a reclamantei și a intervenientului, în raport de cererile lor de reziliere a contractului de concesiune.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 11.12.2007.
Prin sentința nr. 405/CA din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, a fost respinsă excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către Tribunalul Argeș - Completul Contencios administrativ și fiscal, excepție invocată de pârâta -reclamantă AF.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Comuna.
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul Local al comunei și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă AF, așa cum a fost precizată.
S-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 1799/25.09.1996.
S-a dispus compensarea parțială a datoriilor reciproce a părților și a fost obligat intervenientul Consiliul Local să plătească pârâtei-reclamante suma de 1119,86 dolari, sumă rezultată după compensare.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Comuna, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost obligat intervenientul să plătească pârâtei-reclamante suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de concesionare înregistrat sub nr. 1799/25.09.1996, între Consiliul Local, pe de o parte, în calitate de concedent și SC și SRL, pe de altă parte, în calitate de concesionar, părțile au predat, respectiv preluat, în concesiune construcția și terenul situat în punctul " - ", în suprafață de 200, construcție din cărămidă, învelită cu tablă, având în componența 5 camere cu destinație de.
Prețul concesiunii a fost de 18.805.000 lei, conform caietului de sarcini, în rate lunare a câte 97.943 lei.
Prin adresa nr. 3419/26.10.1005, Primăria a comunicat administratorului societății, faptul că de la data de 01.09.2000, nu a mai fost achitată nici o sumă de bani în contul ratelor datorate până la data de 2.03.2005.
In consecință, suma totală de plată este de 104.134.351 lei, din care 36.577.771 lei, contract și 67.556.580 lei, majorări de întârziere.
Consiliul Local al Comunei a formulat cerere de intervenție în nume propriu, solicitând instanței să constate că această autoritate are calitate procesuală.
In acest sens, solicită rezilierea contractului de concesiune pentru neexecutarea culpabilă a obligației asumate de pârâtă, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, așa cum reies din punctul 7 din contract, obligarea pârâtului la plata daunelor suferite de intervenient, ca urmare că societatea pârâtă nu și-a mai achitat ratele lunare, începând cu 01.09.2000, actualizarea acestor sume și plata cheltuielilor de judecată.
La data de 30.05.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să se judece cu AF.
Prin încheierea din 4.06.2007, instanța, față de cererile formulate de părți, a luat act de renunțarea la judecata față de SC și SRL, în baza disp.art.246 pr.civ.
Aceasta precizare a reclamantei a avut la bază informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului A, în sensul că această din urmă societate a intrat în dizolvare judiciară, în conformitate cu disp.art.237 din Legea nr.31/1990, administratori fiind și.
In cauză, au fost administrate probe cu înscrisuri și cu expertiza contabilă, cu următoarele obiective.
- să stabilească cuantumul debitului restant, care sunt daunele suferite ca urmare neachitării ratelor lunare, începând cu luna septembrie 2000, cuantumul penalităților de întârziere și să actualizeze aceste sume.
- să actualizeze garanția de 10% din prețul concesiunii, să aibă în vedere și să actualizeze contravaloarea reparațiilor efectuate de pârât și să stabilească dacă s-au depus chitanțele la contabilitate, să aibă în vedere plata ratelor conform chitanțelor de la dosar,
- să verifice dacă au fost respectate obligațiile contractuale de către părți( sumele contractuale cu titlu de redevență),
- să stabilească dacă pârâta concesionară și-a respectat obligațiile cu titlu de întreținere a imobilului și dacă a efectuat cheltuieli suplimentare ce nu intrau în sarcina sa.
Ca urmare a obiectivelor stabilite de instanță, expertul desemnat a conchis ( luându-se în calcul și compensarea cu sumele existente în conturile Primăriei, reprezentând garanția depusă în valoare de 1800,32 dolari și cheltuieli cu reparațiile acoperișului în valoare de 1716,98 dolari) că pârâta - reclamantă a plătit în plus suma de 1119,86 dolari, adică 38 rate plătite în plus.
Daunele suferire de intervenient constau în penalizările ce trebuiau plătite conform contractului, însă ca urmare a faptului că în anexa la contract nu s-au prevăzut aceste penalizări, pârâta nu le datorează.
Suma de 1.915.000 lei vechi, reprezentând garanția depusă de către concesionar cu chitanța nr.1393/03.09.1996, actualizată la indicii de inflație, este în valoare de 42.341.099 lei vechi ( 4234 lei RON), iar în dolari este în valoare de 1800,32.
Expertul mai precizează, în baza actelor depuse de părți, că suma de 23.000.000 lei vechi, reprezentând reparații la imobilul ce face obiectul concesionării, actualizată cu indicii de inflație, este în valoare de 4038 lei RON, iar în dolari este de 1716,98.
Referitor la respectarea obligațiilor contractuale, s-a menționat faptul că pârâta nu și-a respectat aceste obligații, în sensul că nu a achitat un număr de 82 de rate.
Cu privire la acest aspect, art.1021 din Codul civil, prevede " Intr-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintarea justiției, care după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate".
La data de 4.06.2008, pârâta a formulat cerere de majorare a pretențiilor la suma de 82.719.799 lei, respectiv diferența de 52.719.799 lei, conform întocmit de expert, pe care intervenientul o datorează pentru reparația capitală efectuată bunului concesionat și contravaloarea sumei de 10% plătită din suma ce reprezenta contravaloarea concesiunii, cu titlul de avans anterior contractului de concesiune.
Totodată, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.1143 Cod civil, în sensul compensării debitului ce reprezintă c/val. ratelor scadente.
Potrivit disp.art.1143 din Codul civil," Când două persoane sunt datoare una alteia, se operează între dânsele o compensație care stinge amândouă datoriile".
La termenul de judecată din data de 25.06.2008, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș.
Tribunalul, în conformitate cu disp.art.158 din pr.civilă, raportat la disp.art.2 pct.1 lit.d din pr.civilă, a respins această excepție, având în vedere obiectul contractului, cât și părțile contractante, reținând că litigiul este de natură civilă.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Comuna, Tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, luând în considerare faptul că între intervenientul Consiliul Local și pârât - reclamantă a fost încheiat contractul de concesiune nr.1799/25.09.1996.
Pe fondul cauzei, prim instanță a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu, formulată de Consiliul Local și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă, așa cum a fost precizată, având în vedere materialul probator administrat, precum și disp.artr.1021 din Codul civil.
Pe cale de consecință, a dispus rezilierea contractului de concesiune nr.1799/25.09.1996.
Totodată, a dispus compensarea parțială a datoriilor reciproce ale părților și a obligat pe intervenientul Consiliul Local să plătească pârâtei - reclamante suma de 1119,86 dolari, sumă rezultată după compensare, conform raportului de expertiză întocmit de expert.
A respins acțiunea formulată de reclamanta Comuna, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Văzând disp.art.274 și art.276 pr.civilă, tribunalul a obligat pe intervenient și la plata cheltuielilor de judecată, către pârâta - reclamantă.
Împotriva sentinței tribunalul, în termen legal, a declarat recurs pârâta - reclamantă Asociația Familială, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul a fost motivat în drept pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a disp.art.1020 și 1021 Cod civil, ce reglementează rezoluțiunea și rezilierea contractelor sinalagmatice.
Recurenta susține că, în mod greșit, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art.1021 Cod civil, deși lipsește un element esențial pentru atragerea răspunderii contractuale și anume, culpa debitorului pentru neexecutare.
Mai arată că i-a opus reclamantei compensația redevenței restante, cu valoarea creanței pe care o avea împotriva concedentului, rezultată din costurile reparațiilor efectuate bunului concesionat, compensație care operează de drept, potrivit art.1144 Cod civil. condiții în care nu se poate reține că nu și-a executat în mod culpabil obligația de a plăti redevența, obligația respectivă fiind stinsă prin compensație.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii pentru rezilierea contractului de concesiune.
Recursul formulat de pârâtă nu este fondat.
În mod legal, prin sentința atacată, prima instanță a dispus rezilierea contractului de concesiune nr.1799/25.09.1996, reținând că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, în sensul că nu a achitat un număr de 82 rate, reprezentând redevența din contractul de concesiune, fiind astfel întrunite cerințele art.1021 Cod civil.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei-recurente, în sensul că în speță lipsește un element esențial pentru atragerea răspunderii contractuale, respectiv culpa debitorului pentru neexecutare; recurenta susține că neplata redevenței nu este culpabilă, deoarece i-ar fi opus reclamantei compensația redevenței restante, cu valoarea creanței pe care o avea împotriva concedentului, rezultată din costurile reparațiilor efectuate bunului concesionat, cumulată cu valoarea garanției reținută în conturile reclamantei, compensație care operează de drept, potrivit art.1144 Cod civil.
În speță, compensația nu operează de drept conform art.1144 Cod civil, care prevede că "cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective".
Referitor la reparațiile efectuate imobilului, se reține că, potrivit art.6 din contractul de concesiune nr.1799/1996, "concedentul se obligă să predea concesiunea la data începerii acesteia, liberă de orice sarcină și să răscumpere toate plusurile valorice care apar, la data încetării concesiunii".
De asemenea, cu privire la garanția de 10% depusă de concesionar, se reține că aceasta rămâne la dispoziția autorității concedente și nu se mai poate retrage decât după executarea și lichidarea definitivă a contractului încheiat.
Astfel, compensația nu a operat de drept, cele două datorii neexistând deodată.
Instanța de fond a dispus, însă, compensarea datoriilor reciproce, obligând Consiliul Local să plătească pârâtei - recurente suma de 1119,86 dolari, rezultată după compensare, sumă cu care intimatul este de acord să o restituie recurentei.
Reținând că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, în sensul că nu a achitat un număr de 82 rate redevență din contractul de concesiune, în mod legal, prin sentința recurată, a dispus rezilierea contractului de concesiune nr.1799/25.09.1996.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta ASOCIAȚIA FAMILIALĂ, cu sediul în comuna, sat, județul A, împotriva sentinței nr. 405/CA din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
04.02.2009
Jud fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
