Anulare act administrativ fiscal. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 321
Ședința publică de la 15 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare a deciziei nr. 446/R din data de 29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, formulată de contestatoarea G, cu sediul în-, -. 17, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru contestatoarea G, avocat conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, pentru intimata Primăria Municipiului G, consilier juridic în baza delegației depuse la dosar și pentru intimata intervenient în numele altei persoane - ASOCIAȚIA " 2005", avocat, lipsă fiind intimatul Consiliul Local
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul intervenientei Asociația "-" 2005 invocă excepția tardivității contestației, potrivit art. 319 al. 2.proc.civ. "contestația se poate face oricând.în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre". Arată că nu mai are alte cereri și excepții de invocat, consideră cauza în stare de judecată.
Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea recepții ca nefondată, având în vedere actele și lucrările dosarului precum și disp. art. 319 al. 2.proic.civ, care spune că " se poate face contestație . dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă", iar de la data rămânerii irevocabile a hotărârii nu a trecut mai mult de un an. Consideră cauza în stare de judecată nu mai are alte excepții și cereri de formulat.
Reprezentantul Primarului mun. - prin reprezentant primar, nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea unește excepția cu fondul cauzei și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul contestatoarei - SRL G susține oral motivele contestației în anularea deciziei civile nr. 446/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul -, invocând motivele prev. de art. 318.proc.civ. respectiv că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale.
Instanța a avut în vedere atunci când a admis recursul două considerente, ambele constituind greșeli materiale. Primul considerent al instanței este acela că din cuprinsul contractului de închiriere rezultă caracterul provizoriu al acestei construcții, contractul încetându-și efectele printre altele, în cazul restructurării urbane. Solicită a se verifica contractul de închiriere nr. 1604/1997, și a se observa că nu conține o asemenea clauză, la art. 2 din contract se prevede obligația notificării încetării contractului cu un preaviz de 30 zile.
Arată că al doilea considerent al instanței ce constituie greșeală materială este acela că prin hotărârea 452/01.09.2005 a Consiliului Local G s-a aprobat Planul urbanistic de detaliu pentru amplasamentul situat în Tiglina I, în vederea reabilitării urbanistice a zonei, acest plan încadrându-se în Planul Urbanistic General al Mun. Arată că greșeala materială a instanței constă în aceea că aceasta se limitează doar la art. 1 din hot. 452/2005, fără a analiza actul în întregime, respectiv art. 2 care dispune că ".se vor aplica în concordanță cu prevederile prezentului plan urbanistic, cu prevederile. 50/1991 ". Depune la dosar practică judiciară.
În concluzie solicită a se constata că instanța de judecată a admis recursul în baza a 2 greșeli materiale solicitând admiterea contestației și în rejudecare respingerea recursului ca neîntemeiat.
Reprezentantul intervenientei Asociația "-" 2005 solicită respingerea contestației în anulare ca nefondat. Solicită a se observa că față de succesiunea lucrurilor, acțiunea a fost admisă de instanța de fond, instanța de recurs a admis în parte recursurile declarate de pârâte, cei îndreptățiți să formuleze contestație în anulare invocând ca temei disp. art. 318.proc. civ. erau pârâtele și nicidecum reclamanta. Consideră că decizia pronunțată este temeinică și legală motiv pentru care solicită a fi respinsă.
Reprezentantul Primăriei municipiului G solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, achiesând la concluziile reprezentantului intervenientei, menținerea ca legală și temeinică a deciziei 446/R din data de 29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr.- reclamanta "" Gac hemat în judecată pe pârâta CONSILIUL LOCAL G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea hotărârii nr.254/4.07.2006 emisă de Consiliul Local
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a închiriat de la pârâtă spațiul situat în G, str. -, parcela AF Complex Comercial, în suprafață de 18. din anul 1994, respectând cu rigoare toate obligațiile asumate, plătind chiria până la finele anului 2006.
precizat că nu face parte din Asociația lucrativă 2005 căreia s-a concesionat prin hotărârea nr.254/04.07.2006 terenul în suprafață de 461.1 mp situat în G, str. -, teren pe care se află amplasat și modulul în care se desfășoară activitatea comercială a reclamantei.
Reaua credință a compartimentului concesionari și vânzări terenuri este evidentă deoarece prezintă situația de fapt ca făcând și aceasta parte din asociație. A învederat când susține aceasta memoriul justificativ întocmit de care la nr.crt. C8 prezintă spațiul său ca făcând parte din Asociație, schița întocmită de aceeași persoană, raportul de specialitate nr.30458/04.04.2006 în care se precizează "Societățile comerciale mai sus enumerate dețin în proprietate 9 module având suprafața totală de 170,97 mp", precizare în parte falsă pentru că între cele 9 module "proprietate" este trecut și modulul proprietatea reclamantei.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei copie hotărâre nr.254/7.04.2006 copie de pe plângerea prealabilă înregistrată sub nr.46765/8.08.2006 interogatoriu luat pârâtei, solicitând totodată și efectuarea expertizei tehnice.
La termenul din 13 octombrie 2006 Asociația lucrativă - 2005 formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei.
În motivare intervenienta arată că reclamanta a indicat că "" a ridicat în anul 1995 o construcție modul tip B, cu o suprafață de 18 mp, în baza autorizației de construire nr.15929/12.10.1994.
Autorizația permitea reclamantei "" ridicarea unei construcții provizorii, construcție care, așa cum rezultă din conținutul autorizației, urma să fie ridicată în mod necondiționat de pe teren în caz de restructurare urbană.
În cauza de față, restructurarea urbană s-a dispus prin hotărârea nr.135/06.04.2006, hotărâre prin care s-a aprobat planul urbanistic de detaliu, plan urbanistic care includea pentru Complexul I modernizarea spațiului comercial proprietatea - SA și ridicarea unei construcții de către Asociația - 2005.
Hotărârea nr.135/06.04.2006 prin care s-a aprobat -ul, este legală și nu a fost contestată de nimeni. Ca urmare a stabilirii -lui, prin hotărârea nr.135/06.04.2006, în luna iulie 2006, s-a aprobat concesionarea către Asociația - 2005 terenului în suprafață de 461,1 mp, în vederea construirii unui complex comercial.
De subliniat faptul că reclamanta "" la momentul la care s-a aprobat prin hotărârea Consiliului Local nr.135/04.04.2006 -ul, nu mai avea nici contract de închiriere valabil încheiat cu Consiliul Local G pe terenul aferent construcției modul tip B, contractul fiind expirat din data de 31.12.1999.
În apărare pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii motivând că HCL nr.254/2006 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale pertinente în materie și a fost validată de către Prefectura județului
Astfel, așa cum rezultă din adresa nr.68224/19.07.2006 emisă de către instituția Prefectului Județului G, în urma controlului efectuat în temeiul art.24 alin.1 lit.f din Legea nr.340/2004 privind instituția prefectului, modificată și completată de OUG nr.179/2005, s-a constatat că cele verificate (HCL nr.254/04.07.2006 alin.3) întrunesc condițiile de legalitate.
În conformitate cu dispozițiile art.24 alin.1 lit.f din Legea nr.340/2004 privind instituția Prefectului modificată și completată de OUG nr.179/2005, HCL nr.254/2006 a fost verificată din punct de vedere al legalității și, ca drept consecință, ca urmare a întrunirii condițiilor de legalitate, fost validată de către instituția abilitată de lege în acest sens.
Potrivit HCL nr.254/04.07.2006, art.1 "se aprobă concesionara unui teren situat în G, cartier I, str. -, în suprafață de 461,1 mp, în vederea construirii unui complex comercial, cu regim de înălțime, pe o durată de 40 ani Asociației "- 2005".
În dovedire pârâta a depus la dosarul cauzei copii de pe certificatul de urbanism nr.1716/16.03.1993; înscrisuri fila 27-63 și filele 71-122.
Reclamanta a mai depus la dosarul cauzei copii de pe adresa emisă de Primăria G nr.35539/28.08.2006, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2455/1.10.1996, certificat de urbanism 15929/12.10.1994, autorizație de construcție nr.15929/12.10.1994.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reținut în fapt următoarele:
Reclamanta a închiriat de la pârâtă în anul 1994 spațiul situat în G, str. - parcela AF Complex Comercial în suprafață de 18 mp iar prin hotărârea nr.254/2006 terenul în suprafață de 461,1 mp situat în G, str. - pe care se afla și modulul în care desfășoară activitatea reclamanta a fost concesionat Asociației lucrative - 2005, reclamanta nefăcând parte din această asociație.
În ce privește nulitatea relativă ce lovește hotărârea nr.254/4.07.2006 aceasta rezultă din manoperele dolosive atât ale pârâtei cât și a intervenientei.
Astfel intervenienta în memoriu justificativ cât și în schița anexă la acest memoriu prezintă spațiul închiriat de reclamantă și pe care are amplasat modulul cu nr.C8, ca făcând parte din Asociația - 2006.
Mai mult, această situație este confirmată și de către Primărie prin Compartimentul și terenuri, prin raportul de specialitate nr.30458/04.04.2006 întocmit de în care se precizează "Societățile comerciale mai sus enumerate dețin în proprietate 9 module având suprafața totală de 170,97 mp. Se impune precizarea că între aceste 9 module se regăsește și modulul subscrisei și care nu este proprietatea intervenientei.
Deși schița anexă la memoriu justificativ prezintă modulul proprietatea subscrisei și terenul pe care se află situat acesta ca aparținând - SRL (societate ce face parte din Asociația lucrativă) în urma efectuării expertizei s-a dovedit că în realitate acest modul precum și terenul pe care este amplasat aparține reclamantei(modulul în proprietate iar terenul închiriat).
Este evident că prin depunerea acestor documente de către intervenientă, consimțământul consilierilor a fost surprins prin dol, fapt confirmat și de răspunsul la plângerea prealabilă a "" care se află în aceeași situație cu reclamanta răspuns care poartă nr.69768/21.08.2006 și care a fost depus la ultimul termen.
În acest răspuns Primarul face precizarea că"inducerea în eroare de către aceeași Asociație constituie de fapt cauza acestor situații deosebit de grave atât pentru instituția noastră" și că " considerăm că răspunderea aparține acelor persoane care au pus la dispoziția compartimentului de concesionări și vânzări terenuri documente care nu corespund cu realitatea din teren și cu prevederile legale în vigoare".
Concluzia care se desprinde în mod evident din cele susținute anterior dar mai ales din întregul conținut al răspunsului primarului, este aceea că hotărârea atacată a fost obținută prin dol, fapt ce atrage nulitatea relativă a acesteia.
Astfel, hotărârea nr.254/04.07.2006 a fost adoptată și în baza art.15 lit.c din Legea nr.50/1991, respectiv concesionarea fără licitație publică a terenului către intervenientă în vederea construirii unui complex comercial.
Prin art.13 din Legea nr.50/1991, legiuitorul a dispus ca terenurile aparținând domeniului privat al statului pot fi vândute sau concesionate prin licitație publică, iar în mod excepțional a stabilit prin art.15 ca terenurile se pot concesiona fără licitație publică în 6 situații prevăzut în mod imperativ la lit.a-
Intervenienta nu se afla în niciuna din situațiile prevăzute limitativ în art.15. Mai mult decât atât, situația prevăzută la lit.e, care a stat la baza adoptării hotărârii și care prevede că se pot acorda fără licitație publică terenuri, pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia. Ori, așa cum rezultă din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului cât și din concluziile raportului de expertiză rezultă indubitabil că intervenienta nu are nici o construcție proprietatea sa pe terenurile alăturate deoarece "Intervenienta este asociație lucrativă și nu are patrimoniu, în vecinătatea suprafeței concesionate determinate de punctele 1,2,5 și 6 (anexa1), nu are construcții.
Față de cele precizate anterior este evidentă cauza ilicită a hotărârii 254/04.07.2006 având în vedere disp.art.13 și15 din Legea nr.50/1991 coroborate cu art.966, 968 Cod civil, art.5 cod civil și art.2,3 (2) din Decretul 31/1954, deoarece legiuitorul în mod imperativ a stabilit că sunt recunoscute și ocrotite drepturile civile numai potrivit cu scopul lor (cauza) economic și social.
Situațiile prevăzute la art.15 din Legea nr.50/1991 sunt situații sociale excepționale.
Funcție de aceste considerente instanța a admis acțiunea, și a anulat hotărârea nr.254/4.07.206 a Consiliului Local G ca netemeinică și nelegală, cu respingerea cererii de intervenție ca nefondată și cu obligarea pârâtei și intervenientei la plata sumei de 305,85 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinței nr.897/2007 a Tribunalului Galați, în termen legal au declarat recurs pârâtul și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat Consiliul local G, Municipiul G și Primăria Municipiului G, prin reprezentant legal au arătat că nu a fost respectată procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, acțiunea reclamantei fiind lipsită de interes datorită inexistenței cererii sale de inițiativă de elaborare a documentației de amenajare a teritoriului respectiv, a planului de urbanism de detaliu pentru amplasamentul în discuție, plan ce a fost întocmit și elaborat la inițiativa intervenientei, cu respectarea prevederilor art.48 alin.1 și art.50 din Legea nr.350/2001.
nr.254/2006 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fiind validată de către Prefectura Județului G în urma controlului efectuat în temeiul art.24 alin.1 lit.f din Legea nr.340/2004, modificată și completată prin nr.OUG179/2005.
Arată recurenta că nu a existat cerere de concesionare a terenului aferent clădirii "" societate care, potrivit contractului de închiriere, avea obligația de a preda terenul în starea inițială, pe cheltuiala sa, în cazul restructurării urbane, construcția sa având caracter provizoriu.
De asemenea, potrivit art.3 Cap.VII, contractul de închiriere își încetează efectele în cazul restructurării urbane, aspect obligațional care rezultă în cazul de față prin existența -ului legal aprobat.
În motivarea recursului declarat intervenienta a arătat că a solicitat instanței de judecată să dea dovadă de rol activ și să pună în vedere reclamantei, până la prima zi de înfățișare, ce fel de nulitate invocă și care este temeiul de drept material al acțiunii.
Hotărârea atacată este nelegală, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, deoarece dispozițiile Legii nr.554/2004 se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă, judecătorii hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Instanța s-a subrogat în drepturile reclamantei, acordând mai mult decât s-a cerut.
Până la prima zi de înfățișare reclamanta era îndreptățită să stabilească ce fel de nulitate invocă, respectiv relativă sau absolută și care este temeiul de drept al cererii, aspecte în raport de care pârâta și intervenienta își puteau formula apărări.
Reclamanta a considerat că se află în prezența unei nulități absolute, temeiul de drept nefiind indicat în nici un mod până la prima zi de înfățișare.
Cu ocazia dezbaterilor, reclamanta a solicitat să se constate atât nulitatea absolută, cât și cea relativă iar instanța de judecată, cu încălcarea dreptului la apărare, constată în dezvoltarea motivării atât nulitatea relativă cât și absolută a hotărârii Consiliului Local G, pe care o anulează.
Instanța de judecată trebuie să se limiteze doar la elementele de fapt și de drept indicate până la prima zi de înfățișare, obiectul cererii neputând fi modificat cu ocazia dezbaterilor în fond.
În acest fond instanța a încălcat principiile contradictorialității, disponibilității, precum și dreptul la apărare.
Instanța de judecată a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
Instanța avea obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale hotărârii atacate, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr.215/2001.
În speță, aceste condiții au fost îndeplinite în sensul că proiectul de hotărâre a fost avizat de comisiile de specialitate din cadrul Consiliului Local G, la momentul adoptării hotărârii a participat majoritatea consilierilor, hotărârea fiind validată ulterior de Prefectul Județului
Instanța de judecată a confundat condițiile de fond și de formă ale unei hotărâri a Consiliului local, prevăzute de Legea nr.215/2001, cu condițiile esențiale pentru validitatea unui act juridic, prevăzute de art.948 Cod civil.
În mod nelegal instanța a motivat că hotărârea a fost obținută prin dol, motivarea instanței fiind lipsită de temei legal, întrucât instituția dolului este inaplicabilă în această materie.
Pe fondul cauzei, intervenienta a arătat că reclamanta a avut încheiat cu Consiliul Local G, un contract de închiriere pentru o suprafață de 18. pe care era amplasat un modul tip
Potrivit acestui contract, autorizația de construire avea caracter provizoriu, putând produce efecte doar până la momentul realizării unei noi restructurări urbane, care s-a realizat pentru terenul respectiv prin hotărârea nr. 452/2005, când a fost adoptat -ul pentru amplasamentul pe care se afla modulul reclamantei.
În aceste condiții, reclamanta avea obligația de a ridica modulul amplasat în mod provizoriu.
Având în vedere aceste aspecte, la data de 4 iulie 2006 s-a adoptat hotărârea Consiliului Local nr.254, prin care s-a concesionat suprafața menționată către Asociația - 2005, în vederea edificării unei construcții P +4 nivele.
În consecință, hotărârea este legală, scopul acesteia fiind punerea în aplicare a hotărârii prin care s-a stabilit -ul pentru acea zonă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinicie, a cărei reformare se impune.
Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța nu a dat o corectă dezlegare pricinii.
Curtea a apreciat că recursul este fondat pentru aspectele ce se vor arăta.
Prin hotărârea nr.254/7.04.2006 a Consiliului Local G s-a aprobat concesionarea fără licitație publică a unui teren situat în G, cartier I, str. - în suprafață de 461, 1 mp. în vederea construirii unui complex comercial cu regim de înălțime E, pe o durată de 40 ani, conform documentației anexate, Asociații lucrative " - 2005".
Această hotărâre a fost adoptată având în vedere prevederile art.15 lit.e din Legea nr.50/1991 republicată, coroborat cu prevederile nr.118/2004, precum și prevederile art.38 alin.2 lit.f și art.46 alin.2 din legea nr.215/2001, în baza raportului de specialitate nr.30458/2006 și cu avizele comisiei de buget finanțe, administrarea domeniului public și privat al municipiului, precum și al comisiei de urbanism, amenajarea teritoriului, lucrări publice, ecologie și protecția mediului.
În conformitate cu dispozițiile art.24 lit f din Legea nr.340/2004 modificată și completată prin nr.OUG179/2005, această hotărâre a fost verificată din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor de legalitate, fiind validată de către instituția Prefectului.
Reclamanta a închiriat de la pârât în anul 1994, spațiul situat în G, str. -, parcela AF Complex Comercial, în suprafață de 18. Ulterior această închiriere a fost prelungită, ultima dată prin contractul de închiriere.
Pe acest teren, reclamanta a ridicat în anul 1995 o construcție modul tip B, în baza autorizației de construire nr. 15929/12.10.1994.
Din cuprinsul contractului de închiriere rezultă caracterul provizoriu al acestei construcții, contractul încetându-și efectele, printre altele, în cazul restructurării urbane, situație în care chiriașul era obligat să predea terenul în starea inițială, pe cheltuiala sa.
Prin hotărârea nr.452/1.09.2005 a consiliului Local G, s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu pentru amplasamentul situat în Cartier I, adiacent str. -, între str. - și str. -, în vederea reabilitării urbanistice a zonei, acest plan încadrându-se în Planul urbanistic General al Municipiului
Față de cele expuse, având în vedere, că restructurarea urbană pentru terenul respectiv pe care se află amplasat modulul reclamantei s-a realizat prin hotărârea nr.452/2005, aceasta avea obligația de a ridica modulul edificat în mod provizoriu, în temeiul Cap.VI, art.5 și Cap.VII, art.3 lit.e din contractul de închiriere. În acest context, având în vedere temeiul de drept invocat, respectiv art.1 din Legea nr.554/2004, Curtea constată că reclamanta nu poate invoca vătămarea dreptului său de folosință a terenului, clauzele contractului de închiriere nefiind susceptibile de alte interpretări.
Toate aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanța de fond care, în temeiul art.1 din Legea nr.554/2004 coroborat cu disp.art.18 din aceeași lege, avea obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale hotărârii atacate, prin prisma prevederilor art.40 și următoarele din Legea nr.215/2001, Curtea constatând îndeplinite aceste condiții în sensul că proiectul de hotărâre a fost avizat de comisiile de specialitate din cadrul Consiliului local G, hotărârea a fost adoptată cu majoritatea legală și a fost validată ulterior de către Prefectul Județului
Față de hotărârea privind restructurarea urbană a terenului în discuție, Curtea a apreciat ca fiind lipsită de relevanță juridică în sensul precizat de reclamantă, respectiv dolul, împrejurarea că în memoriul justificativ întocmit de se precizează în mod fals că între cele nouă module proprietatea intervenientei este trecut și modulul proprietatea pârâtei.
Având în vedere prevederile contractului de închiriere, hotărârea de restructurare urbană produce aceleași efecte, respectiv readucerea terenului în starea inițială, indiferent de această mențiune din memoriu justificativ.
Pentru aceste considerente, motivarea instanței de fond cu privire la dol este lipsită de temei legal.
Soluția este criticabilă și în ceea ce privește nulitatea absolută reținută de către instanță.
Curtea a constat că reclamanta nu a precizat până la prima zi de înfățișare care este obiectul cererii, respectiv felul nulității ( relative sau absolute), obiect în funcție de care celelalte părți erau îndreptățite să-și facă apărările în cauză.
Sunt nefondate susținerile reclamantei în sensul că nulitatea absolută nu a rezultat decât în urma administrării probelor și de aceea nu a fost invocată în acțiune, prevederile art.129 alin.6 Cod proc.civilă, stabilind expres că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, obiect ce trebuia precizat până la prima zi de înfățișare.
Curtea a înlăturat susținerile instanței de fond în sensul că intervenienta nu are construcții în vecinătatea suprafeței concesionate, motivat de faptul că aceasta, fiind o asociație lucrativă, este lipsită de patrimoniu, în schimb, societățile comerciale reunite în cadrul său dețin în proprietate mai multe construcții în vecinătatea terenului concesionat, fiind deci aplicabile prevederile art.15 lit.e din Legea nr.50/1991.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a putea fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea a admis recursurile și în consecință a modificat sentința atacată în sensul că a admis cererea de intervenție și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.
Împotriva deciziei numărul 446/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați reclamanta - SRL a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 318.proc.civ.
În motivare contestatoarea a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței să constate nulitatea hotărârii Consiliului Local nr. 254/04.07.1007 arătând că a închiriat de la pârâta intimată Consiliul Local G suprafața de 18. teren pe care a amplasat un modul pentru a desfășura activitatea comercială. Închirierea a început în anul 1994 în baza contractului nr. 2997 prelungit pe durată nedeterminată, plătind chiria la zi.
Prin hotărârea Consiliului Local ce face obiectul dosarului a fost concesionată suprafața de 461,1 mp. în aceasta fiind inclusă și suprafața închiriată de reclamantă direct Asociației - 2005 ce a formulat cerere de intervenție în cauză.
Acest fapt a fost posibil prin manopere dolosive ale intervenientei cât și a funcționarului din Primărie, care prin documentele ce a însoțit cererea de concesionare, au susținut că modulul C 2 este proprietatea Asociației, deși acest modul este proprietatea reclamantei așa cum s-a dovedit cu actele de proprietate.
Această situație s-a mai dovedit și prin expertiza efectuată la fond.
Totodată pe cale de excepție a invocat în fața instanței de fond și nulitatea absolută, respectiv cauza ilicită a hotărârii Consiliului Local având în vedere disp. art. 13 și 15 din. 50/1991, coroborate cu art. 966 și 968 Cod civ. art. 5.civ. și art. 2 și 3 alin. 2 din. 31/1954.
Funcție de aceste motive, instanța de fond a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii nr. 254/2006 a Consiliului Local.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Local și intervenienta Asociația - 2005, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 447/R/29.11.2007.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație în anulare, în temeiul disp. art. 318 C:proc.civ. respectiv pe motiv că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel instanța a avut în vedere atunci când a admis recursul următoarele 2 considerente, ambele constituind greșeală materială în sensul disp. art. 318.proc.civ. - primul considerent al instanței este acela că "din cuprinsul contractului de închiriere rezultă caracterul provizoriu al acestei construcții, contractul încetându-și efectele printre altele, în cazul restructurării urbane". Reclamanta a avut un contract de închiriere care s-a prelungit în baza tacitei relocații iar potrivit disp. art. 1437 și urm. civ. pentru încetarea acestuia era obligatorie o notificare, pe care nu a primit-o nici până în ziua de azi.
Al doilea considerent al instanței ce constituie greșeală materială este acela că "prin hotărârea 452/01.09.2005 a Consiliului Local G s-a aprobat Planul de Urbanism de Detaliu pentru amplasamentul situat în cartier Tiglina I, adiacent străzii -, între str. - și str. -, în vederea reabilitării urbanistice a zonei acest plan încadrându-se în Planul Urbanistic General al municipiului G".
Greșeala materială a instanței constă în aceea cp aceasta se limitează doar la art. 1 din Hot. 452/2005, fără a analiza actul în întregime, respectiv art. 2 care dispune ca "se vor aplica în concordanță cu prevederile prezentului Plan Urbanistic de Detaliu, cu prevederile legii 50/1991, cu modificările și completările ulterioare, a HG525/1996".
Greșeala materială consta în faptul că instanța reține doar disp. art. 1 fără a face și aplicarea art. 2 astfel încât s-a ajuns la situația bizară că o hotărâre de Consiliu Local trece peste mai multe legi,m încălcându-se principiul puterii actelor normative.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 318.proc. civ. constată că cererea nu este fondată.
Potrivit disp. art. 318.proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Curtea constată că prin cererea de față reclamanta reiterează aceleași motive care au fost avute în vedere și asupra cărora instanțele s-au pronunțat, care nu mai pot face obiectul analizei în cauza de față nefiind
. condițiile de admisibilitate prevăzute de textul de lege invocat.
Instanța de recurs a analizat sentința atacată nu numai prin prisma motivelor invocate de recurentă ci sub toate aspectele, conform art. 3041.proc.civ. pronunțând soluția cu aprecierea corectă a tuturor probelor administrate și cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie.
Aspectele invocate de contestatoare nu constituie greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318.proc.civ. ci aspectele de fond, decizia pronunțată fiind temeinică și legală, motiv pentru care va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Având în vedere disp. art. 319.proc.civ. care stabilesc termenul de introducere a contestației, cât și data înregistrării acesteia, Curtea urmează să respingă excepția tardivității invocată de intimată, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității contestației, invocată de intimata - intervenientă Asociația " 2005" prin reprezentant Cabinetul Individual de Avocatură " ";
Respinge ca nefondată contestația în anulare a deciziei 446/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, formulată de contestatoarea - SRL G, - Poporului, nr. 16, - 4,. 17, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința nepublică de la 15 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /12.06.2008
Dact. 2 ex./16.06.2008
Președinte:Angelica CiobotaruJudecători:Angelica Ciobotaru, Dorina Vasile, Vasile Susanu
