Anulare act administrativ fiscal. Sentința 3226/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3226
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 29.09.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 06.10.2009 și la 13.10.2009.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2009 reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili solicitând obligarea pârâtei să răspundă la contestația reclamantei înregistrată sub nr.-/16.12.2008, în sensul anulării refuzului nejustificat comunicat prin Decizia nr.-/24.11.2008 emisă de pârâtă, acordării dobânzilor de întârziere în sumă de 1.283.825 Ron generate de nerespectarea termenului de soluționare a deconturilor de TVA nr.34557/25.01.2006; 101.072/27.02.2006; 159.948/27.03.2006; 205.613/20.04.2006; 254.527/ 25.05.2006; 332.865/26.06.2006, obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzată reclamantei prin acordarea de dobânzi calculate la nivelul dobânzii legale a BNR în temeiul OG 9/2000 de la 16.12.2008 până la 14.04.2009 și în continuare, până la data restituirii efective a sumelor; obligarea organului fiscal competent la restituirea majorărilor de întârziere de 420.906 Ron reținute în mod nelegal pentru neplata în termen a impozitului pe profit cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Decizia nr.-/24.11.2008, pârâta a refuzat nejustificat să dispună acordarea dobânzilor în sumă de 1.283.825 Ron pentru nesoluționarea în termen a cererilor de rambursare și restituirea majorărilor de întârziere în sumă de 420.906 Ron, aferente impozitului pe profit.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, înregistrată sub nr.-/16.12.2008 la care pârâta nu a răspuns în termen de 45 de zile.
Reclamanta a solicitat prin decontul nr.34557/25.01.2006 rambursarea TVA în sumă de 1.434.831 Ron din care suma de 791.453 Ron a fost compensată la data de 25.01.2007, iar suma de 643.378 Ron a fost efectiv rambursată la data de 25.01.2008.
Prin depunerea decontului nr.101.072/27.02.2006 reclamanta a solicitat rambursarea TVA în sumă de 168.037 Ron din care suma de 38.294 Ron a fost compensată la 25.01.2007, iar suma de 129.743 Ron a fost efectiv rambursată la 25.01.2008.
Prin depunerea decontului nr.158.948/27.03.2006, reclamanta a solicitat rambursarea TVA în sumă de 49.016 Ron din care suma de 3.138 Ron a fost compensată la 25.01.2007, iar suma de 45.878 Ron a fost efectiv rambursată la 25.01.2008.
Reclamanta a mai arătat că prin depunerea decontului nr.205.613/20.04.2006 a solicitat rambursarea TVA în sumă de 614.954 Ron din care suma de 35.186 Ron a fost compensată la 25.01.2007, iar suma de 579.768 Ron a fost efectiv rambursată la 25.01.2008.
Reclamanta a solicitat prin decontul nr.254.527/25.05.2006 rambursarea TVA în sumă de 23.448 Ron din care suma de 7.038 Ron a fost compensată la 25.01.2007, iar suma de 16.410 Ron a fost efectiv rambursată la 25.01.2008.
Suma de 188.538 Ron reprezentând TVA, solicitată la rambursare prin decontul nr.332.865/26.06.2006 a fost efectiv rambursată la 25.01.2008.
Din cauza nesoluționării în termen a deconturilor de TVA și ulterior, din cauza neachitării sumelor admise la rambursare, reclamantei i s-au reținut, în mod nejustificat, majorări de întârziere în sumă de 420.906 Ron pentru neplata la termen a impozitului pe profit.
Referitor la dobânzile de întârziere, reclamanta a invocat disp. art.70 alin.1 Cod pr. fiscală, susținând că în lipsa indicării de către organul fiscal a perioadelor de suspendare a procedurii de soluționare a cererilor de rambursare TVA, este îndreptățită la plata dobânzii de întârziere potrivit legii, respectiv din a 46 zi de la înregistrarea cererilor și până la soluționarea efectivă.
Susținerea pârâtei că reclamanta nu poate beneficia de dobânzi de întârziere pentru că nu au fost solicitate prin contestațiile depuse împotriva deciziilor de soluționare în parte a deconturilor de TVA este, în opinia reclamantei, în contradicție cu prevederile legale. Prin această interpretare, pârâta stabilește termene de decădere din dreptul de a solicita dobânzi de întârziere, deși nici Codul d e procedură fiscală și nici nr.1899/2004 nu le distinge.
Cu privire la motivarea organului fiscal în sensul că se află în imposibilitatea de a verifica depășirea termenului de soluționare a cererilor reclamantei sau a perioadelor de suspendare intervenite în soluționare, datorită lipsei contestării duratei soluționării, reclamanta a apreciat că aceasta adaugă la lege.
Legea nu prevede contestarea duratei de soluționare, ci formularea unei cereri de acordare de dobânzi pentru nesoluționarea în termen, iar cererea de dobânzi este o chestiune de fapt ce nu privește legalitatea ori temeinicia deciziei de impunere, neputând face obiectul unei contestații în sensul art.205 Cod pr.fiscală.
Reclamanta a mai precizat că legiuitorul a prevăzut posibilitatea formulării cererii de dobânzi ca o sancțiune pentru nerespectarea de către organele fiscale a disp. legale și o despăgubire pentru contribuabilul prejudiciat prin lipsa de folosință a sumelor de bani nerestituite/ nerambursate în termen.
Reclamanta a mai apreciat că susținerea pârâtei că pentru sumele compensate legislația prevede că nu se datorează dobânzi de către organul fiscal, încalcă legea, sens în care a invocat disp. pct.2 Cap.II din nr.1899/2004.
În ceea ce privește majorările de întârziere, reclamanta a făcut referire la disp. art.205 alin.3 Cod pr. fiscală, arătând că nu a contestat debitul principal întrucât acesta a fost corect calculat, reclamanta achitând cea mai mare parte a debitului și compensând suma rămasă cu sumele admise la rambursare. Nu avea posibilitatea legală de a contesta calculul accesoriilor atâta timp cât a recunoscut exigibilitatea debitului principal.
Calcularea accesoriilor la impozitul pe profit în sumă de 420.096 Ron se datorează exclusiv culpei organului fiscal întrucât acesta a depășit cu un an termenul de soluționare a cererilor de rambursare, timp în care a rezultat această sumă. Nerespectarea de către organul fiscal a obligațiilor legale a condus la întârzierea culpabilă în efectuarea procedurii de compensare a sumelor admise la rambursări cu sumele datorate de reclamantă, reprezentând impozit pe profit.
La termenul de judecată din 16.06.2009 reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că înțelege să conteste și adresa nr.-/ 14.04.2009 depusă la dosar la acest termen și care reprezintă răspunsul pârâtei la contestația înregistrată sub nr.-/16.12.2008.
La dosar au fost depuse copiile înscrisurilor menționate în cererea de chemare în judecată.
La termenul din 29.09.2009 ANAF a invocat excepția rămânerii fără obiect a pct.1 din acțiune față de împrejurarea că a răspuns la contestația administrativă nr.-/16.12.2008 formulată de reclamantă.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității pct.2 din acțiune prin care s-a solicitat acordarea de dobânzi calculate potrivit OG 9/2000, întrucât reglementările specifice la care se referă art.10 alin.1 din această ordonanță sunt art.124 din OG 92/2003 și nr.1899/2004.
A fost invocată și excepția inadmisibilității pct.3 din acțiune având în vedere că reclamanta nu a solicitat anularea actului administrativ prin care a s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 420.906 lei reprezentând majorări de întârziere, neputând solicita instanței, în mod direct restituirea acestei sume.
Curtea apreciază că este neîntemeiată excepția rămânerii fără obiect a pct.1 din acțiune și urmează să o respingă având în vedere că la acest punct reclamanta solicită obligarea ANAF să răspundă contestației înregistrate sub nr.-/16.12.2008 în sensul anulării refuzului nejustificat comunicat prin Decizia ANAF nr.-/24.11.2008 și acordării dobânzilor de întârziere în sumă de 1.283.825 Ron generate nerespectarea termenului de soluționare a deconturilor de TVA.
Se constată că reclamanta a formulat două solicitări distincte la acest capăt de cerere, acestea nefiind soluționate în mod favorabil prin adresa nr.-/14.04.2009 invocată în motivarea excepției.
Prin această adresă, ANAF a comunicat reclamantei că nu a îndeplinit condițiile legale de funcționare prev. de Legea nr.31/1990, neputând face dovada existenței sediului său social și a făcut referire la adresa nr.-/24.11.2008 prin care ANAF se pronunțase anterior asupra cererilor de restituire a penalităților de întârziere și de acordare a dobânzilor de întârziere.
Obiectul acțiunii civile constă în pretenția concretă a reclamantei, or, nu se poate considera că pct.1 din acțiune a rămas fără obiect în condițiile în care nu au fost satisfăcute pretențiile concrete ale reclamantei, acelea de anulare a refuzului pretins nejustificat comunicat prin Decizia nr.-/24.11.2008 și de acordare a dobânzilor de întârziere în sumă de 1.283.825 Ron.
Neîntemeiată este și excepția inadmisibilității pct.2 din acțiune prin care se solicită obligarea pârâtei la repararea pagubei cauzată reclamantei prin acordarea de dobânzi calculate conform OG 9/2000, întrucât acestea nu reprezintă dobânzile pe care contribuabilii au dreptul să le ceară în baza art.124 Cod proc. Fiscală.
Suma reprezentând dobânzi de întârziere generate de nerespectarea termenului de soluționare a deconturilor de TVA este de 1,283.825 Ron, este solicitată la pct.1 din acțiune și în privința acesteia sunt aplicabile disp. art.124 Cod proc. Fiscală și nr.1899/2004.
Suma de bani solicitată la pct.2 din acțiune reprezintă prejudiciul pe care reclamanta pretinde că l-a suferit prin refuzul pârâtei de a-i restitui dobânzile și majorările de întârziere și în privința acesteia reclamanta a invocat ca temei de drept disp. art.8 din Legea nr.554/2004 care se referă la sesizarea instanței de contencios administrativ de către persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau printr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral prin care solicită anularea, în tot sau în parte a actului și repararea pagubei cauzate.
Referitor la această pagubă, reclamanta a precizat că este vorba despre lipsa de folosință a sumelor de 1.283.825 Ron și 420.906 Ron care sunt producătoare de fructe civile.
Invocarea excepției inadmisibilității pct.2 din acțiune are la bază calificarea eronată de către ANAF a sumei solicitate ca reprezentând dobânzile la care se referă art.124 Cod proc. Fiscală.
Curtea apreciază că este întemeiată excepția inadmisibilității pct.3 din acțiune prin care se solicită restituirea majorărilor de întârziere de 420.906 Ron reținute pentru neplata în termen a impozitului pe profit, întrucât reclamanta nu a solicitat anularea actului administrativ prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a acestei sume, respectiv decizia de calcul accesorii.
Sub acest aspect, reclamanta a susținut că decizia nu putea fi atacată separat, soarta ei juridică urmând regula binecunoscută "accesorium sequitur principale", și a invocat disp. art.205 alin.3 Cod proc. Fiscală potrivit cărora baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
Acest text de lege nu face referire la faptul că accesoriile nu pot fi contestate decât împreună cu impozitul, taxa sau contribuția pentru care au fost calculate, în privința acestora fiind emis un act administrativ fiscal distinct de cel referitor la obligația principală (în speță, impozitul pe profit).
Baza de impunere reprezintă suma aflată în evidențele contribuabilului asupra căreia se aplică un impozit, o taxă sau o contribuție care constă într-o cotă procentuală din baza de impunere pe care contribuabilul trebuie să o achite la bugetul general consolidat.
Sumele la care se referă art.205 alin.3 Cod proc. Fiscală stabilite prin decizie de impunere care se pot contesta numai împreună, sunt distincte de majorările de întârziere stabilite prin decizie de calcul accesorii, acestea reprezentând sume calculate ca urmare a virării cu întârziere de către contribuabil a sumelor datorate bugetului general consolidat cu titlu de impozite, taxe sau contribuții.
În consecință, se impunea ca reclamanta să conteste decizia de calcul accesorii prin care s-a stabilit obligația de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 420.906 Ron, în lipsa contestării fiind inadmisibilă cererea adresată direct instanței de contencios administrativ de obligare a pârâtei la restituirea acestei sume.
Curtea va admite excepția inadmisibilității pct.3 din acțiune pe care îl va respinge ca inadmisibil.
Curtea reține că prin concluziile scrise depuse la dosar după ce instanța a rămas în pronunțare, ANAF a invocat excepția inadmisibilității pct.1 din acțiune pe care nu a înțeles să o invoce la termenul din 29.09.2009 când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei și când a invocat cele trei excepții anterior menționate.
După încheierea dezbaterilor, singurele înscrisuri ce mai pot fi depuse la dosar de către părți sunt, conform art.146 cpc. concluzii scrise sau prescurtări scrise ale susținerilor lor verbale.
Ulterior acestui moment nu pot fi invocate excepții, formulate noi cereri, depuse înscrisuri în probațiune, astfel încât în cauză nu va fi analizată excepția inadmisibilității pct.1 din acțiune.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că reclamanta a depus 6 deconturi privind TVA cu opțiune de rambursare.
Pentru soluționarea acestora, pârâta a făcut aplicarea disp. Cap.2 din Anexa 1 la nr.967/2005 în sensul că soluționarea deconturilor s-a realizat pe baza unui control anticipat.
Cu privire la deconturile nr.34557/25.01.2006; 101.072/27.02.2006; 158.948/27.03.2006; 205.613/20.04.2006 și 254.527/25.05.2006 au fost întocmite Rapoartele de inspecție fiscală nr.- - -/07.11.2006 prin care s-a stabilit dreptul reclamantei la TVA de rambursat în sumă totală de 875.109 lei, fiind respinsă la rambursare TVA în sumă totală de 1.415.177 lei.
Referitor la suma de 875.109 lei a fost întocmită documentația de rambursare, iar suma a fost compensată cu obligațiile reclamantei la bugetul general consolidat conform Notei de compensare nr.-/ 24.01.2007.
Curtea reține că în cele cinci rapoarte de inspecție fiscală se face mențiunea că reclamanta a fost înștiințată prin adresa nr.66159/14.06.2006 cu privire la prelungirea termenului de soluționare a deconturilor de TVA cu sold negativ și opțiune "Da", înregistrate la Sector 5, până la data primirii răspunsurilor de la organele fiscale teritoriale de la care s-au solicitat informații suplimentare conform art.199 alin.2 din OG 92/2003.
Cu privire la decontul nr.-/26.06.2006 prin care reclamanta a solicitat restituirea sumei de 188.538 lei, se constată că a fost soluționat tot cu control anticipat ca urmare a "Referatului privind analiza Decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare depus de marii contribuabili nr. 332.865/26.06.2006" prin care s-a propus transmiterea spre soluționare cu inspecție fiscală anticipată a decontului depus de reclamantă.
În consecință, a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr.-/21.12.2007, iar în baza acestuia a fost întocmită Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.339/21.12.2007, suma de 188.538 lei fiind rambursată reclamantei prin Decizia nr.40/15.01.2008.
Pentru neplata la termen a impozitului pe profit reclamantei i s-au reținut majorări de întârziere de 420.906 Ron.
Prin cererile înregistrate la ANAF sub nr.-/18.08.2008 și nr.-/07.10.2008, reclamanta a solicitat restituirea penalităților de întârziere și acordarea dobânzilor de întârziere generate de nerespectarea termenului de soluționare a decontului de TVA, în sumă de 1.283.825 Ron.
Prin adresa nr.-/24.11.2008, ANAF îi comunică reclamantei, în ceea ce privește dobânzile de întârziere, că pentru suma de 875.108 lei nu poate solicita dobânzi deoarece conform legislației în vigoare dobânda se calculează numai asupra sumei ce a fost aprobată a fi restituită, iar pentru suma de 1.415.177 lei nu pot fi solicitate dobânzi deoarece cererile de rambursare fuseseră soluționate și suma de rambursat nu ar mai fi trebuit să figureze, ca atare, în evidența contabilă a societății.
Totodată, această sumă a fost acceptată ca TVA de rambursat prin deciziile de nemodificare a bazei de impunere întocmite la 31.10.2007, care au avut ca bază rapoartele de inspecție fiscală întocmite ca rezultat al deciziilor de soluționare a contestațiilor și nu cereri de rambursare nesoluționate în termen.
Reclamanta formulează contestație împotriva refuzului comunicat prin această adresă, iar ANAF răspunde la contestație prin adresa nr.-/ 14.04.2009 în care se menționează că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că societatea reclamantă nu a îndeplinit condițiile legale de funcționare prev. de Legea nr.31/1990 întrucât pentru perioadele: 29.09.2007 - 15.08.2008 și 01.01.2009 - 26.02.2009 nu a putut face dovada existenței sediului său social, conform actelor de constituire înregistrate la în baza contractelor de închiriere, acestea fiind expirate în perioadele menționate.
De asemenea, pârâta face referire la adresa contestată prin care s-a comunicat reclamantei modul de soluționare a cererilor de dobânzi.
Curtea apreciază că adresa nr.-/24.11.2008 și adresa nr.-/14.04.2009 emise de ANAF nu exprimă un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei de acordare a dobânzilor de întârziere în sensul art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004 având în vedere următoarele considerente:
În condițiile în care pentru soluționarea deconturilor de TVA a fost necesară obținerea unor informații suplimentare relevante care au fost solicitate organelor fiscale teritoriale, devin aplicabile disp. art. 70 alin. 2 din OG 92/2003 potrivit cărora termenul de 45 de zile prev. la alin. 1 al aceluiași articol se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
De altfel, așa cum s-a reținut, reclamanta a fost înștiințată cu privire la prelungirea termenului de soluționare, față de împrejurarea că au fost solicitate informații suplimentare conform art.199 alin.2 din OG 92/2003.
Mai mult, potrivit pct.3 din Cap.2 al Anexei 1 la 1899/2004, dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate, conform pct.2 și cu nivelul dobânzii prev. la art.115 alin.5 din OG 92/2003.
Or, suma de 875.109 Ron a fost compensată de organul fiscal cu alte obligații datorate de societate, în baza titlurilor de creanță necontestate de reclamantă, astfel încât pentru aceasta, reclamanta nu poate beneficia de dobânzi.
Tot cu privire la această sumă se rețin disp. art.122 alin.1 lit.c din OG 92/2003 care prevăd că pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire, precum și disp. art.1473alin.6 din Legea nr.571/2003 conform cărora persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de TVA pot solicita rambursarea soldului sumei negative a TVA din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de TVA din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare.
În consecință, pentru suma de 875.109 lei stinsă prin compensare, data stingerii fiind data depunerii deconturilor de TVA la organul fiscal, reclamantul nu poate beneficia de dobânzi de întârziere.
Referitor la suma de 1.415.177 lei, Curtea constată că aceasta a fost respinsă la rambursare, fiind întocmite Deciziile de impunere nr.115 - 119/07.11.2006 care au fost desființate prin admiterea contestațiilor formulate de reclamantă, dispunându-se refacerea inspecției fiscale.
După refacerea acesteia au fost întocmite Deciziile privind nemodificarea bazei de impunere nr.237 - 241/31.10.2007, suma fiind rambursată prin Deciziile nr.34 - 38/15.01.2008.
În mod corect s-a reținut de către pârâtă că după respingerea sumei la rambursare reclamanta avea, conform art.105 alin.9 din OG 92/2003, obligația de aoî nregistra în evidența sa contabilă.
Astfel, suma respectivă nu putea figura în evidența reclamantei ca o creanță solicitată la rambursare, după cum nu putea figura nici în evidențele organului fiscal ca o sumă de rambursat.
Deciziile de nemodificare a bazei de impunere din 31.10.2007 în baza cărora a fost rambursată suma de 1.415.177 Ron au fost întocmite în temeiul raportului de inspecție fiscală dispus ca urmare a admiterii contestației reclamantei și nu în baza cererii de rambursare nesoluționată în termenul legal, astfel încât nici pentru această sumă nu pot fi acordate reclamantei dobânzi de întârziere.
Din probele administrate se constată că singurul decont de TVA soluționat cu întârziere a fost cel cu nr.332.865/26.06.2006 pentru suma de 188.538 lei, decizia de nemodificare a bazei de impunere nr.339/ 21.12.2007 fiind comunicată reclamantei la 04.01.2008, iar suma efectiv restituită la 24.01.2008.
Însă în această perioadă de întârziere: 04.01.2008 - 24.01.2008, reclamanta nu figura cu dovada valabilă a sediului social, astfel cum rezultă din adresele emise de ANAF - aflate în dosar la filele 284 și 321.
Se constată că adresa contestată de reclamantă a fost emisă în conformitate cu disp. pct.6 alin.2 din Cap.2 din Anexa 1 la 1899/2004, nefiind pentru reclamantă un act administrativ vătămător în sensul art.1 din Legea nr.554/2004, nefiind emisă cu încălcarea unor dispoziții legale.
Cu privire la pct.2 din acțiune, Curtea apreciază că nu poate fi angajată răspunderea pârâtei pentru paguba pe care reclamanta susține că a suferit-o, atâta timp cât nu se poate reține un refuz nejustificat de acordare a dobânzilor de întârziere, deci nu este îndeplinită condiția privind săvârșirea unei fapte ilicite de natură să atragă răspunderea pârâtei.
Față de aceste dispoziții, Curtea va respinge ca neîntemeiate pct.1 și 2 din acțiune, astfel cum a fost completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția rămânerii fără obiect a pct.1 din acțiune și excepția inadmisibilității pct.2 din acțiune.
Admite excepția inadmisibilității pct.3 din acțiune pe care îl respinge, în consecință, ca inadmisibil.
Respinge, ca neîntemeiate, pct.1 și 2 din acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta - SRL cu sediul în B,-, Bl.108A,.8.A8, sector 5, cu sediul ales la în B,-, sector 1 în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.CCM
Gh./4 ex.
06.11.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
