Anulare act administrativ fiscal. Decizia 323/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 323
Ședința publică de la 23 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile introduse de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr.3925/CA din 14 decembrie 2007 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ - fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 3925/CA/14 decembrie 2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta " " I în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin I, și Direcția Regională Vamală T - Biroul Vamal T, dispunând anularea deciziei nr. 156/08.09.2006 emisă de - I, și a actului constatator nr. 792/08.06.2006, emis de T, exonerând petenta de plata sumei de 3.414 lei reprezentând diferențe taxe vamale și obligând pârâtele la plata sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în baza declarației vamale I 11165 din 18 februarie 2002, " " Iai mportat o serie de bunuri din a Germaniei, că dovada originii comunitare a acestora a făcut-o cu factura nr. 1/14.02.2002, că această dovadă a fost infirmată cu ocazia controlului a posteriori efectuat de autoritatea vamală și că, urmare acestui fapt, s-a emis actul constatator nr. 792/08 iunie 2006, prin care s-a stabilit, în sarcina importatorului, o obligație fiscală în sumă de 3.414 lei, reprezentând diferențe taxe vamale.
Raportându-se la prevederile Protocolului nr. 4 referitor la definiția noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România și Comunitățile Europene, prima instanță a reținut că autoritățile vamale germane au autorizat exportatorul pentru a întocmi acest tip de document, oferindu-i-se garanțiile impuse de Protocol și că nu există nici o explicație rezonabilă pentru care, ulterior, vama germană își infirmă această poziție, apreciindu-se că simpla adresă a germane, care nu este însoțită de nici o altă dovadă privind originea necomunitară a respectivelor bunuri și în care nu se arată care sunt considerentele pe care s-a bazat, pentru a se putea face o eventuală contradovadă și garanta petenților dreptul la un proces echitabil, nu poate înlătura dovezile pe care le-a făcut petenta, în sensul că bunurile sunt de origine comunitară, în condițiile în care, în spețe similare, urmând demersuri costisitoare și greoaie, vama germană a revenit, arătând că dintr-o regretabilă eroare a afirmat că bunurile nu sunt de origine comunitară.
Constatând îndeplinite condițiile impuse de Protocolul nr. 4 și faptul că factura prezentată de exportator îndeplinește întocmai condițiile formale, prima instanță a apreciat că recalcularea diferențelor de taxe vamale apare fără suport juridic, documentele de însoțire a mărfii cuprinzând și declarația de conformitate din data de 14.02.2002, specifică bunurilor comercializate în spațiul comunitar, exportatorul garantând originea bunurilor, concluzionându-se că, fără suport probator, autoritățile vamale au anulat regimul tarifar preferențial ce trebuia acordat.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs pârâtele I și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și în numele T (fostul Vamal T), care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a făcut o greșită aplicare a legii, ignorându-se dispozițiile care obligau autoritatea vamală să anuleze regimul vamal preferențial, în cazul infirmării dovezii de origine pe baza căruia el a fost acordat.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor, considerând că în mod justificat a reținut prima instanță că a făcut dovada originii comunitare a bunurilor importate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererile pârâtelor sunt întemeiate, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanta-intimată a importat, în anul 2002, o serie de mărfuri din a Germaniei, că, în baza mențiunilor făcute de exportator pe factura nr. 1 din 14.02.2002, acesteia i s-a acordat un regim vamal preferențial și că, în urma controlului a posteriori, solicitat de autoritatea vamală a statului importator, autoritatea competentă a statului exportator a comunicat că "Verificarea a arătat că produsele menționate în facturile numite mai sus nu sunt produse originale în conformitate cu Acordul încheiat între Comunitatea Europeană și România", comunicare ce a stat la baza emiterii actului constatator contestat.
Chiar dacă s-a făcut o examinare exhaustivă a prevederilor Protocolului nr. 4, prima instanță nu a observat că, în cadrul controlului de legalitate ce s-a cerut, era obligată să se rezume doar la a verifica dacă actul constatator nr. 792 din 08 iunie 2006 și decizia nr. 156 din 08 septembrie 2006 au fost emise în baza și cu respectarea reglementărilor legale aplicabile, în speță fiind aplicabile, la acea dată, Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal și nr.HG 1114/2001.
Ori, dacă s-ar fi examinat dispozițiile art. 107 din nr.HG 1114/2001, s-ar fi putut constata că "În toate cazurile în care în urma verificării dovezilor de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatatoare".
Cum era dovedit că, în cadrul procedurii consacrate de art. 32 din Protocolul nr. 4, autoritatea competentă a statului exportator a infirmat valabilitatea dovezii de origine eliberată de exportator, singura recunoscută de art. 16 din același Acord, alături de certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1, autoritatea vamală a statului importator, în speță Vama T, era obligată să procedeze la anularea regimului vamal preferențial acordată inițial, în considerarea unei dovezi care și-a pierdut valabilitatea și opozabilitatea, prin faptul infirmării.
Nici autoritățile vamale ale statului importator și nici instanțelor judecătorești chemate să verifice legalitatea actelor emise de acestea nu li se recunoaște dreptul, de nici o normă internă sau acord internațional la care România este parte, de a cerceta și a se pronunța asupra valabilității actelor îndeplinite de autoritățile unor terțe state, jurisdicția instanțelor românești fiind limitată, legalmente, la actele îndeplinite pe teritoriul României, de autoritățile și instituțiile publice supuse jurisdicției acestui stat.
Exprimarea unor opinii și reținerea ca argument al soluției adoptate a aprecierilor pe care judecătorul român le face, cu privire la actele și maniera de lucru, precum și la constatările autorităților vamale germane, nu reprezintă doar o încălcare a limitelor investirii, prin extinderea controlului la actele statului exportator, dar și o depășire nepermisă a limitelor puterii judecătorești, nici o normă legală nepermițând judecătorului să se pronunțe asupra valabilității și legalității actelor statului terț, în condițiile în care Protocol nr. 4, nu obligă autoritățile statelor contractante ca, în cadrul instituționalei lor cooperări administrative, să urmeze o procedură anume, să folosească termeni anume definiți, să se explice ori să probeze realitatea celor susținute în răspunsul dat autorităților competente ale statului solicitant.
Este adevărat că reclamantul are dreptul la un proces echitabil, dar acest fapt nu înseamnă că jurisdicția națională a importatorului se poate extinde asupra actelor și faptelor îndeplinite pe teritoriul statului exportator, cu care de altfel reclamanta din prezenta cauză a intrat în raporturi juridice directe în momentul în care a cumpărat mărfuri (folosite) de la firma Gerda, trebuind să se facă distincție netă atât între raportul comercial și raportul administrativ, cât și între raporturile dintre cumpărător și autoritățile statului exportator, pe de o parte, și raporturile dintre importator și autoritățile sale naționale, pe de altă parte.
Fiecare din aceste raporturi este supus unor regimuri juridice, naționale, distincte, astfel că, dacă autoritățile statului exportator au lucrat cu încălcarea regimului juridic aplicabil în acel stat, cel ce se considera vătămat era în drept să le atace la autoritățile cu competențe jurisdicționale din statul respectiv, indiferent cât de costisitoare sau greoaie ar fi fost aceste proceduri pentru că numai acestea erau în drept să le verifice activitatea.
Atâta timp cât actul vămii germane nu a fost revocat, sau desființat într-o procedură jurisdicțională aplicabilă lui, el rămâne opozabil atât titularului operațiunii comercial-vamale, în speță reclamantei " " I, cât și autorității vamale a statului importator, nefiind permis, nici chiar instanței judecătorești, să-l înlăture, să-l modifice, să-l completeze, sau să-l interpreteze după regulile statului importator.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, că s-a depășit în mod implicit limita puterii judecătorești și a jurisdicției naționale, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursurile, va modifica în tot hotărârea atacată și în fond va respinge acțiunea, măsura anulării regimului vamal preferențial fiind rezultatul direct și imediat al infirmării dovezii de origine prezentate de importator, fără ca actul de infirmare să poată face obiectul controlului autorităților și instanțelor statului importator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile introduse de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 3925/CA din 14 decembrie 2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamanta " " I în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored. 2 ex./27.06.2008
Jud.fond: Tribunalul Iași -
.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Violeta
