Anulare act administrativ fiscal. Sentința 338/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 11.06.2007

SENTINȚA CIVILĂ NR. 338

Ședința Publică din 2 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Școala cu clasele I-VIII în contradictoriu cu pârâții Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România B, Ortodoxă și Primăria comunei, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26.10.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei concluzii scrise.

CURTEA

Deliberând asupra prezentei acțiuni în justiție, constată:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin acțiunea în contencios - administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 12375/CA/2006 la data de 8 decembrie 2005, reclamanta Școala cu clasele I - VIII, județul T, a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Ortodoxă - și Primăria comunei, județul T și a solicitat anularea deciziei nr. 356 din 24 iunie 2004, emisă de pârâtul

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:

Ortodox - Ortodoxă a formulat cererea de retrocedare în baza OUG/2000 aprobată cu modificările Legii nr. 501/2002 la Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase pentru imobilul situat în, județul T, susținând că a fost în proprietatea lor la momentul deposedării abuzive invocându-se coala nr. 146 nr. top 165/ Petenta a susținut că imobilul respectiv a trecut cu titlu de proprietatea statului fără a invoca un temei de drept în baza căreia să se fi dispus preluarea. S-a reținut în decizia contestată că imobilul sus contestat s-a aflat în administrarea Statului Român și spațiul are destinația de utilitate publică de școală, dispensar și remiza de pompieri.

În temeiul art. 1 aliniatul 6 și art. 2 aliniatul 5 din nr.OUG 94/2000 comisia mai sus amintită a decis: retrocedarea nudei proprietăți a imobilului compus din construcții și teren situate în localitatea, județul T, înscris în nr. 146 localității nr. top 165/I Parohiei Ortodoxe, județul T - Ortodox; evidențierea terenului disponibil aferent imobilului în schița cadastrală pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei a destinației actuale a imobilului respectiv Școala cu clasele I-VIII; pe perioada menținerii destinației de utilitate publică utilizatorul, unitatea de învățământ a achitat chiria lunară proprietarului conform nr.HG 244/2004.

Reclamanta a considerat că Decizia nr. 356 din 24.06.2004 este nelegală pentru că în decizia contestată nu s-a menționat în ce temei s-a făcut preluarea în mod abuziv de către Statul Român. Consideră că nici nu putea să o facă deoarece, așa cum rezultă din adresa Primăriei nr. 2261/21.05.2003 cu ocazia întocmirii bun urilor ce alcătuiesc domeniul public al comunei, imobilul revendicat se găsește în această listă pentru care Guvernul României a emis Hotărârea nr. 977/2002 de Atestare a Domeniului public cu anexa nr. 59/2002. Astfel, la poziția nr. 39, se menționează imobilul situat în localitatea număr vechi 132 și nou 199 compus din casă și teren în suprafață de 1735 mp. evidențiat în nr. 146 și top 165/I ca fiind dobândit în cotă de 1/1 de Comuna, încă din anul 1898. S-a precizat în continuare, că în această construcție funcționează Dispensarul, remiza de pompieri și Școala generală.

Pe cale de consecință, solicită instanței să constate că imobilul în cauză nu a aparținut niciodată Parohiei Ortodoxe și că retrocedarea nudei proprietăți nu are suport legal pentru a fi admis cererea formulată de Ortodoxă.

În acest sens, consideră, că documentația prezentată de solicitanți la Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor religioase nu a fost analizată cu temeinicie încălcându-se astfel dispozițiile art. 2 punctul 5 din nr.OUG 94/2000.

În cauză, în decizia atacată s-a invocat documentația prezentată de petent, dar nu a fost motivată neavând suport legal, fapt pentru care consideră că decizia prezintă o motivare insuficientă ceea ce echivalează cu o nemotivare.

Prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege preluate de la stat în baza unor legi sau altor acte normative nepublicate la data preluării. Cu toate că se repetă, precizează din nou că pârâta I - Guvernul României nu specifică în ce temei petenta ar fi proprietara imobilului și nici modul în care s-a făcut deposedarea abuzivă sau mai exact titlul în care imobilul a fost preluat de statul român în perioada 1946 - 1989. Imobilul a fost dobândit în cotă de 1/1 de comuna încă din anul 1898.

În susținerea celor menționate depune adresa Primăriei comunei nr. 2261 din 21.05.2003 precum și copiile extraselor în extenso nr. 146 nr. top 165.

Se mai arată că imobilul în cauză face parte din domeniul public al primăriei, bunuri care în virtutea Legii nr. 213/1998 pot fi date în administrarea regiilor autonome, Autorităților administrației publice sau centrale, iar art. 5 aliniat 1 din aceeași lege statuează în mod expres faptul că regimul juridic de proprietate publică este reglementat de această lege dacă prin legi organice speciale nu se dispune altfel. Ori, baza materială a învățământului este reglementată prin Legea specială, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificări și completări ulterioare, ceea ce înseamnă că în cauză se aplică dispozițiile legii speciale.

Mai precizează că, în conformitate cu art. 11 aliniatul 1 din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, neputând fi înstrăinate, ci date numai în administrare, concesionare sau închiriere în condițiile legii, actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor din lege fiind lovite de nulitate absolută.

În imobilul în cauză se desfășoară procesul instructiv educativ cu 104 elevi și 10 cadre didactice, iar dacă s-ar proceda la retrocedare instituția reclamantă ar rămâne fără spațiu necesar desfășurării procesului. În timp spațiul a fot reamenajat scopului actual, până în 1968 funcționând ca Primărie a comunei. Mai precizează că se consideră vătămați prin aceea că nu ar avea un spațiu asigurat în situația în care retrocedarea ar opera definitiv fiind în imposibilitatea de a își continua procesul educativ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Comisia Specială de, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea Deciziei nr. 356 din 24 iunie 2004 ca fiind temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării se arată că actele normative care reglementează retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, vizează restituirea bunurilor obiect al acestor acte normative și care constituie proprietate publică, proprietatea acelor entități de stat, de drept public și nu conțin în privința restituirii nici o distincție privind apartenența bunului obiect al solicitării la domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ - teritoriale. De aceea prevederile Legii nr. 501/2002 au caracter special în raport cu actele normative anterioare, invocate de reclamantă. De aceea, Comisia Specială de a avut în vedere la emiterea deciziei destinația de utilitate publică a imobilului retrocedat astfel că a dispus retrocedarea nudei proprietăți a imobilului solicitat că la art. 3 din decizie s-a prevăzut că destinația actuală a imobilului, se menține pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei.

Pârâta Ortodoxă - a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și a invocat în principal, excepția tardivității formulării contestației având în vedere dispozițiile Legii nr. 501 din 11 iulie 2002, pentru aprobarea nr.OUG 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, iar la art. 4 modifică art. 2 aliniatul 6 în sensul că "Deciziile Comisiei Speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios-administrativ, în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora". Din actele de la dosar pârâta susține, că rezultă, că i s-a comunicat reclamantei decizia la data de 24 iunie 2004, după emiterea deciziei, iar la data de 30 noiembrie 2004, s-a încheiat Protocolul de Predare - Primire, și ulterior la 22 iunie 2005, reclamanta a încheiat cu pârâta II contractul de închiriere (locațiune) conform prevederilor Legii nr. 501/2002. Pe fond, pârâta II a solicitat respingerea acțiunii în contencios-administrativ ca neîntemeiată.

Pârâta Primăria - a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din data de 8 februarie 2006, admiterea acțiunii și anularea deciziei nr. 356/2004 emisă de pârâta

2. Soluția Curții de Apel Timișoara

Prin sentința civilă nr. 227/28.06.2006 pronunțată în dosarul nr. 12375/CA/08.12.2006 Curtea de Apel Timișoaraa respins acțiunea în contencios-administrativ formulată de reclamanta Școala cu clasele I-VIII, județul T, împotriva pârâților Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Ortodoxă - și Primăria comunei, Județul T, pentru anulare decizie.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Școala cu clasele I-VIII solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiuni formulate de reclamantă și anularea deciziei nr. 356/24.06.2004 emisă de Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr- la data de 19.09.2006.

3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Prin decizia nr. 1702/22.03.2007 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Școala cu Clasele I-VIII împotriva sentinței civile nr. 227 din 28 iunie 2006 Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și contencios administrativ; a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea acestei decizii Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prima instanță ără a se pronunța explicit asupra excepției tardivității acțiunii opuse de pârâta Ortodoxă prin una din cele două soluții posibile - fie de admitere, fie de respingere - din considerentele sentinței desprinzându-se ideea că apărările pârâtei menționate au fost însușite și de instanță. Astfel, instanța fondului a apreciat ca nefondată susținerea reclamantei că a luat cunoștință de existența deciziei nr. 356/2004 abia la data de 14 noiembrie 2005, având în vedere "data emiterii deciziei, data semnării protocolului de predare-primire a imobilului și data încheierii contractului de închiriere a imobilului în litigiu".

Înalta Curte de Casație și Justiție a mai reținut că din actele dosarului a rezultat fără echivoc că reclamantei, la solicitarea acesteia, i-a fost comunicată decizia nr. 356/2004 de către Comisia specială de retrocedare prin adresa nr. -/C/8 noiembrie 2005. Cum acțiunea a fost promovată la data de 8 decembrie 2005 și pârâta care a invocat excepția în discuție nu a produs alte dovezi în privința datei de comunicare a actului administrativ contestat către reclamantă, excepția tardivității se constată a fi neîntemeiată, astfel că soluția corectă era aceea a respingerii acesteia.

Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că instanța fondului nu a dat o dezlegare pretenției reclamantei, rezumându-se la simpla observație că actul atacat a fost emis în conformitate cu dispozițiile nr.OUG 34/2000 și că pentru verificarea tuturor acestor aspecte reiterate și prin cererea de recurs precum și a apărărilor pârâtelor în raport de probatoriul existent și eventual prin suplimentarea acestuia cu orice probă de natură a conduce la o soluție legală și temeinică.

Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la data de 11.06.2007.

Pentru termenul de judecată din data de 29.08.2007 pârâta Primăria Comunei a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii formulate de reclamantă, întrucât imobilul ce face obiectul litigiului a fost și este folosit de către reclamantă, fiind afectat desfășurării activităților școlare și că din conținutul CF in extenso nr. 146, nr. top. 165/1 nu rezultă că imobilul ar fi aparținut vreodată pârâtei Ortodoxă.

4.Rejudecarea cauzei. Aprecierea instanței:

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie legalitatea deciziei nr. 356/24.06.2004 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, decizie prin care s-a dispus retrocedarea către pârâta Ortodoxă a nudei proprietăți a imobilului compus din teren și construcție, situat în localitatea județ T, înscris în Cartea Funciară nr. 146 localității, având număr topografic 165/1.

De asemenea, prin decizia respectivă s-a dispus menținerea destinației actuale a imobilului pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei.

În prezenta cauză, reclamanta Școala cu clasele I-VIII, a susținut că acest imobil nu a aparținut niciodată pârâtei Ortodoxă, existând o confuzie cu privire la determinarea imobilelor ce au aparținut pârâtei anterior naționalizării și preluării lor de către Statul Român.

Cu privire la situația juridică a imobilului în litigiu, instanța reține că imobilul înscris în nr. 146, și cu număr topografic 165/1, constând în teren cu casă cu nr. 132, în suprafață totală de 1735 mp. a fost proprietatea comunei, astfel cum rezultă din Cartea Funciară în extenso nr. 146, (de la fila 92-100 din dosar nr. 12.375/CA/2005 al Curții de Apel Timișoara ), fiind dobândit în anul 1898.

Acest imobil a fost retrocedat pârâtei Ortodoxă prin decizia nr. 356/24.06.2004 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase.

În cursul judecării prezentei cauze, chestiunea litigioasă a fost determinată de susținerea reclamantei Școala cu clasele I-VIII, conform căreia acest imobil nu a aparținut niciodată pârâtei Ortodoxă, existând o confuzie cu privire la determinarea imobilelor ce au aparținut pârâtei anterior naționalizării și preluării lor de către Statul Român.

Prima expertiză:

În acest sens, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice, având ca obiective:

1. stabilirea numerelor topografice și a Cărților Funciare ocupate de clădirea școală din. respectiv dacă aceasta ocupă parcela cu nr.top. 166 din Cartea Funciară nr. 145 sau parcela cu nr.top. 165 din Cartea Funciară nr. 146, sau se întinde pe ambele parcele (respectiv să se determine amplasarea exactă a clădirii);

2. să se identifice cu exactitate unde sunt amplasate corpurile de clădire, respectiv pe ce parcela topografica:

3. să se precizeze dacă există sau nu construcții noi pe teren și în care parcelă top. se află, respectiv în care Carte Funciară sunt individualizate;

4. dacă există sau nu indicii care să explice eventuale contopiri a parcelelor cu nr. top. 165 și 166 după actul de naționalizare.

Cu precizarea că localitatea nu dispune, în arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară T, de plan parcelar de Carte Funciară, expertul a arătat că în această situație identificarea terenurilor se poate face numai după suprafața și descrierea din Cartea Funciară.

Conform raportului de expertiză atașat la filele 81-83 dosar, și a suplimentului de expertiză de la filele 132 dosar, din prelucrarea datelor din teren și analiza modulului de reconstituire a suprafețelor numerelor topografice, în litigiu se pot formula două ipoteze:

- una în care numărul topografic 165 cu casă cu numărul conscripțional 132 conform Cărții Funciare, să fie la nord, iar numărul topografic 166 cu casa cu numărul conscripțional 131, conform Cărții Funciare, să fie la sud și

- a doua, în care numărul topografic 166 sa fie la nord și numărul topografic 165 sa fie la sud.

Analizând cele două ipoteze, expertul a concluzionat că a în doua ipoteză - când numărul topografic 165 cu suprafața tabulara de 3244 mp. ar fi localizat la sud de numărul topografic 165 - linia de hotar ar trece prin clădirile în care în prezent funcționează Școala cu clasele l-VIII, clădiri care sunt vechi și care nu puteau fi amplasate pe două numere topografice. De aici rezultă că numărul topografic 165 nu poate fi localizat la sud de numărul topografic 166, ipoteza a doua fiind, așadar, falsă.

Astfel, comparând suprafețele măsurate cu suprafața tabulară și având în vedere descrierile din Cartea Funciară și construcțiile vechi existente pe teren, expertul a concluzionat că:

- imobilul în care în prezent funcționează Școala cu clasele I-VIII, corespunde ca suprafața cu imobilul descris în Cartea Funciară nr. 146, cu numărul topografic 165, ca "notarului", casa 132. curte și gradina, cu suprafața tabulară de 3244 mp.

- imobilul în prezent abandonat, corespunde ca suprafață cu imobilul descris în Cartea Funciară nr. 145, cu numărul topografic 166 ca "Școală", casa 131 - ilizibil - curte și gradina cu suprafața de 2878 mp.

Totodată, expertul a reținut că imobilul evidențiat în inventar a Comunității bisericească greco ortodoxă sârbă din comuna la nr. crt. 24 este imobilul de la intersecția străzii principale cu strada din fata bisericii, iar imobilul în care în prezent funcționează Scoală cu clasele 1-VIII este fosta " a notarului".

Opinia pârâtei după prima expertiză:

Aceste concluzii au fost contestate de pârâta Ortodoxă, care a susținut că, având în vedere faptul că identificarea imobilului s-a dovedit a fi eronată, fapt explicabil ce rezultă din chiar constatările la fața locului ale expertului, rezultă că numărul topografic corect pe care este amplasat imobilul revendicat de pârâtă și retrocedat acesteia este înscris în Cartea Funciară nr. 145, cu număr topografic 166.

Ortodoxă a susținut că - având în vedere că cererea sa a fost depusă la timp, că imobilul școală revendicat există în materialitatea lui, fiind însă amplasat pe numărul topografic alăturat celui indicat de pârâtă - apreciază că solicitarea de anulare a deciziei de retrocedare poate fi urmată de emiterea unei noi decizii de retrocedare cu menționarea corectă a numărului de carte funciară si a numărului topografic pe care se află amplasat în realitate imobilului ce a aparținut subscrisei și la a cărui revendicare suntem îndreptățiți.

Conform Parohiei Ortodoxe esența problemei rămâne aceeași, respectiv clădirile în care funcționează actuala Școală cu clasele I-VIII corespund vechii școli confesionale proprietate a pârâtei, fapt ce reiese din înseși constatările raportului de expertiză tehnico-topometrică efectuat.

A doua expertiză:

Date fiind obiecțiunile pârâtei Ortodoxă la prima expertiză, instanța a dispus efectuarea unei contraexpertize, efectuate de alți trei experți, raportului de contraexpertiză fiind atașat la filele 162-165 dosar.

Conform contraexpertizei, imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu sunt situate în zona centrală a localitatea, vis-a-vis de Ortodoxă. Imobilele în litigiu sunt bine delimitate de imobilele învecinate, fiind împrejmuite cu gard din plăci prefabricate.

De asemenea, experții au precizat că doar folosința terenului aferent Școlii cu clasele I-VIII este delimitată prin gard, între celelalte parcele neexistând delimitare fizică.

Suprafața măsurată a imobilelor în litigiu, calculată analitic din coordonatele punctelor de contur (conturul poligonal 1-2-3-4-5-6-7), este de 6101 mp, mai mare cu 347 mp decât suprafața tabulară cumulata înscris în Cartea Funciară nr. 2172, Cartea Funciară nr. 2184, Cartea Funciară nr. 2401 și în Cartea Funciară nr. 2173.

Din analiza evidentelor de Carte Funciară rezultă ca parcela cu număr topografic 165, înscrisă inițial în Cartea Funciară nr.146, cu o suprafață inițială de 902 stjp (3245 mp) a fost dezmembrată în anul 1990, după cum urmează:

- parcela cu nr. top 165/1, în suprafața de 1735 mp, a fost transnotată ulterior în Cartea Funciară nr. 2401;

- parcela cu nr. top 165/2, în suprafața de 1142 mp, a fost transnotată ulterior în Cartea Funciară nr. 2173. Odată cu dezmembrarea a fost operată în Cartea Funciară și rectificarea suprafeței de la 3245 mp la 2877 mp (rectificare eronată în opinia experților, în condițiile în care diferența de suprafața rectificată, respectiv 368 mp, este aproape egală cu diferența dintre suprafața măsurată și suprafața tabulară cumulată, respectiv 347 mp);

Suprafața măsurată a folosinței terenului aferent Școlii cu clasele I-VIII, calculată analitic din coordonatele punctelor de contur (conturul poligonal 2-3-4-10-9 ), este de 1767 mp, mai mare cu 32 mp decât suprafața tabulară a parcelei cu nr. top 165/1, înscrisă inițial în CF 146.

Tot din analiza evidentelor de Carte Funciară rezultă că parcela cu nr. top 166, înscrisă inițial în Cartea Funciară nr. 145, cu o suprafața de 800 stjp (2878 mp) a fost dezmembrată în anul 1990, după cum urmează:

- parcela cu nr. top 166/1, în suprafața de 1035 mp, a fost transnotată ulterior în Cartea Funciară nr. 2184;

- parcela cu nr. top 166/2, în suprafață de 1842 mp, a fost transnotată ulterior în Cartea Funciară nr. 2172.

Experții au concluzionat că singura suprafața de teren apropiată ca valoare de cele dezmembrate în anul 1990, este cea a folosinței terenului aferent Școlii cu clasele I-VIII, respectiv parcela cu nr. top 165/1.

În urma analizării Plan de Carte Funciară cu dispunerea numerelor topografice, experții au constatat că parcela cu număr topografic 165 este situata la nord de parcela cu număr topografic 166, fapt ce este în concordanță cu realitatea din teren.

Din analiza comparată a Plan de Carte Funciară și a Planului Cadastral la scara 1:2880, experții au constatat că parcelei cu număr topografic inițial 165 îi corespund parcelele cu număr cadastral 366 și 367, în timp ce parcelei cu număr topografic inițial 166, îi corespund parcelele cu număr cadastral 364 și 365.

Din analiza Planului Cadastral, experții au observat că dispunerea și configurația construcțiilor coincide cu situația din momentul măsurătorilor. Totodată, experții au precizat că Planul Cadastral la scara 1:2880 este documentul grafic care a stat la baza introducerii serviciului de Carte Funciară, fiind foarte des utilizat în cadrul expertizelor topo-cadastrale.

Procedând la suprapunerea conturului parcelelor din Planul Cadastral. 1:2880 peste Planul de situație, obținut prin prelucrarea analogică a datelor culese la fata locului, experții au constatat că:

- suprafața măsurată a conturului poligonal l-2-3-4-4-8 (aferent parcelelor cu număr cadastral 366 și 367) este 3421 mp, mai mică cu 24 mp, decât suprafața tabulară inițială a parcelei cu număr topografic inițial 165, respectiv 902 stjp (3245 mp)

- suprafața măsurata a conturului poligonal 8-4-5-6-7 este de 2880 mp, mai mică cu 2 mp decât suprafața tabulară a parcelei cu număr topografic inițial 166, respectiv 800 stjp (2878 mp)

- frontul stradal al parcelei cu număr cadastral 366, respectiv 38.24, este practic egal cu frontul stradal al Școlii cu clasele I-VIII, respectiv 38.05.

Date fiind cele menționate anterior, experții au concluzionat că imobilul în care funcționează în prezent Școala cu clasele I-VII corespunde parcelei cu nr. top 165/1, care împreună cu parcela cu nr. top 165/2 au fost înscrise inițial în Cartea Funciară nr. 146, cu descrierea imobilului "Casa Notarului ", iar imobilul - în prezent părăsit - corespunde parcelei cu număr topografic 166/1, care împreună cu parcela cu număr topografic 166/2 au fost înscrise inițial în Cartea Funciară nr. 145, cu descrierea imobilului "Școală".

Experții au reținut că această concluzie este, de asemenea, în concordanță cu a Comunității greco-ortodoxe-sârbe din comuna, unde la poziția 24 se menționează "CF 145, nr. top 166 Locuința învățătorului cu 2 camere, bucătărie și cămara de alimente, 1 sala de învățământ, curte și gradină în întindere de 800 stjp ".

Așadar, instanța reține că experții au concluzionat că imobilul în litigiu - respectiv imobilul în care funcționează în prezent Școala cu clasele I-VII - este cel înscris în Cartea Funciară nr. 146 localității și având număr topografic 165/1, cu descrierea imobilului " Casa Notarului".

Instanța observă, totodată, că pârâta Ortodoxă nu a depus la dosar nici un document relevant din punct de vedere cadastral pentru a combate situația de cadastrală și de carte funciară relevată de cele două expertize.

În aceste condiții, instanța nu poate reține temeinicia susținerii pârâtei Ortodoxă, conform căreia clădirile în care funcționează actuala Școală cu clasele I-VIII corespund vechii școli confesionale proprietate a pârâtei. Dimpotrivă, astfel cum rezultă din concluziile ambelor expertize, clădirile vechii școli confesionale proprietate a pârâtei sunt reprezentate de imobilul - în prezent părăsit - care corespunde parcelei cu număr topografic 166/1 care - împreună cu parcela cu număr topografic 166/2 - au fost înscrise inițial în Cartea Funciară nr. 145, cu descrierea imobilului "Școală".

Or, cu privire la situația juridică a imobilului în litigiu, instanța reține că imobilul înscris în Cartea Funciară nr. 146, și cu număr topografic 165/1 a fost proprietatea comunei, astfel cum rezultă din Cartea Funciarăîn extensonr. 146, (de la fila 92-100 din dosar nr. 12.375/CA/2005 al Curții de Apel Timișoara ), fiind dobândit în anul 1898.

Așadar, instanța reține că nu a aparținut pârâtei Ortodoxă imobilul care a format obiectul retrocedării către pârâta Ortodoxă conform deciziei nr. 356/24.06.2004 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase.

Or, potrivit art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România,"imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

În aceste condiții, instanța reține că în mod nelegal s-a dispus restituirea către pârâta Ortodoxă a acestui imobil, care nu a aparținut pârâtei, aspect confirmat și de situația de carte funciară și de evidențele cadastrale expuse în expertize administrate în prezenta cauză.

În concluzie, față de cele arătate mai sus, întrucât - conform art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență nr. 94/2000 - sunt supuse restituirii numai "imobilele care au aparținut cultelor religioase din România", iar imobilul înscris în Cartea Funciară nr. 146 nu a fost proprietatea Parohiei Ortodoxă, instanța reține că în mod nelegal s-a dispus restituirea acestui imobil către pârâtă, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că această dispoziție de restituire s-a datorat greșitei identificări a imobilului de către unitatea administrativ-teritorială. O astfel de eroare de identificare nu este imputabilă emitentei actului atacat, însă acest act - respectiv Decizia nr. 356/24.06.2004 - se impune a fi desființat, în condițiile constatării nelegalității restituirii.

Având în vedere dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora, "instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă" - instanța va admite acțiunea reclamantei, va anula decizia nr. 356/24.06.2004 a Comisiei speciale de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România și va respinge cererea de retrocedare a imobilului înscris în Cartea Funciară nr. 146, cerere formulată de Ortodoxă și înregistrată la Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România sub nr. 7495/3.03.2003.

Cât privește cererea pârâtei de obligare a Comisiei Speciale de la emiterea unei noi decizii cu privire la cererea de retrocedare a imobilului înscris în nr. 145, instanța reține că - în mod contrar celor susținute de pârâtă - aceasta a solicitat Comisiei și retrocedarea imobilului înscris în Cartea Funciară nr. 145, prin cererea înregistrată la această instituție sub nr. 7497/3.03.2003, aspect care rezultă din copia adresei emise de Comisie sub nr. 7497/C/28.10.2008, depusă de reclamantă.

În consecință, instanța reține că nu se impune obligarea Comisiei speciale de retrocedare la emiterea unei noi decizii cu privire la un imobil care formează obiectul unei alte cereri de retrocedare formulată deja de pârâta Ortodoxă.

Instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în localitatea, nr. 199/ comuna, județ T, în contradictoriu cu pârâții Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în mun. B, Calea, nr. 202, sector 1, Ortodoxă, cu sediul în localitatea, nr. 203, comuna, județ T, și Primăria comunei (județ T), cu sediul în comuna, nr. 189, județ

Anulează decizia nr. 356/24.06.2004 a Comisiei speciale de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România.

Respinge cererea de retrocedare a imobilului înscris în Cartea Funciară nr. 146, cerere formulată de Ortodoxă și înregistrată la Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România sub nr. 7495/3.03.2003.

Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunțată în ședința publică din 2.11.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER

- - - -

Se comunică:

- reclamantei - Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în localitatea, nr. 199/ comuna, județ T,

- pârâtei - Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în mun. B, Calea, nr. 202, sector 1,

- pârâtei - Ortodoxă, cu sediul în localitatea, nr. 203

- pârâtei - comuna, județ T, cu sediul în comuna, nr. 189, județ

- pârâtei - Primăria comunei (județ T), cu sediul în comuna, nr. 189, județ

Red./02.12.2009

Tehnored. / 10.12.2009/ 7 ex.

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

    Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Sentința 338/2009. Curtea de Apel Timisoara