Anulare act administrativ fiscal. Sentința 34/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 34
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamatul, cu domiciliul în municipiul D,-, județul B - Director la Direcția Silvică B, în contradictoriu cupârâții: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, cu sediul în mun. B, nr. 1-3, sector 1, domiciliată în mun. B,-, județul B, și, ambii cu domiciliul ales la Ocolul Silvic -Direcția Silvică
Dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din13 februarie 2009,susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a dat curs cererii formulate de avocatul pârâtei-apelante de a se amâna pronunțarea pentru a depune concluzii scrise, astfel încât pronunțarea a fost amânată pentru astăzi,19 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 8.10.2008 sub nr-, - a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 516 din 12.08.2008 a CNCD, solicitând anularea acesteia.
În motivarea contestației a arătat că, urmare a sesizării CNCD de către petenta, prin hotărârea contestată, reținându-se că modalitatea de tratament aplicată acesteia sub aspectul stabilirii și dimensionării premiului anual este discriminatorie și nejustificată de un scop obiectiv și legitim, conform art. 14 din CEDO, art. 16 al. 1 din Constituția României și art. 1 al. 2 lit. i, art. 2 al.2 și 3, art. 6 al. 1 lit. și art. 15 din OG 137/2000, i s-a aplicat sancțiunea "avertisment."
Hotărârea pronunțată de CNCD este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde susținerile părților, respectiv ale reclamantului, așa cum prevăd disp. art. 77 al. 1 teza a-II-a din Ordinul nr. 144/2008, iar pe de altă parte, situația de fapt reținută nu corespunde realității și probatoriului administrat în cauză.
Astfel, arată contestatorul că, la acordarea premiului anual s-au avut în vedere prev. art. 136 al. 1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007-2008, potrivit căruia, salariații din unitățile structurii regiei pot beneficia de premii anuale, cu condiția încadrării în fondul de salarii programat, iar distribuirea acestora este lăsată la aprecierea conducerii unităților, ca dealtfel și criteriile de acordare, în raport de rezultatele activității desfășurate în anul anterior.
Neacordarea premiului anual d-nei, a fost consecința sancționării disciplinare a acesteia prin decizia nr. 332/3.12.2007 cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 10 % pe o perioadă de 2 luni, urmare a refuzului de a pune în executare decizia Direcției Silvice B nr. 268/29.10.2007, precum și pentru afirmațiile ofensatoare din nota nr. 4784/2007.
Deosebit de aceasta, mai arată contestatorul că, urmare a schimbării intimatei din funcția de director economic, de-a lungul timpului a făcut numeroase declarații jignitoare la adresa sa, din conținutul cărora au rezultat manifestări de dispreț și intenție de răzbunare împotriva noii conduceri a Direcției Silvice B, precum și numeroase declarații calomnioase de o gravitate deosebită în ziarele locale din
În drept contestatorul și-a întemeiat contestația pe disp. OG137/2000 și pe disp. art. 77 al. 1 din Ordinul nr. 144/2008.
În temeiul art. 13 din Legea 554/2004, la termenul de judecată din 7.11.2008 instanța a dispus citarea în cauză în calitate de intimați a numiților:, și.
Prin notele de concluzii depuse la dosar, intimata a arătat în esență că, hotărârea pronunțată de CNCD este legală și temeinică și în consecință a solicitat respingerea contestației formulată de - ca nefondată.
Deși legal citați, cu duplicatul contestației, intimații și nu și-au precizat poziția față de contestația formulată de -.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Declarația Universală a Drepturilor Omului stabilea egalitatea între indivizi fără a ține cont de deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice alte împrejurări."
Art. 7 din acest act stipulează că "Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta declarație și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare."
Aceeași idee este preluată și de dispozițiile art. 14 din CEDO, notificată de România prin Legea 30/1994 care prevede că: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau alte situații."
OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, reglementează în perfect acord cu actele mai sus arătate, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării în special în exercitarea următoarelor drepturi:
a) drepturile economice, sociale și culturale, în special: dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la remunerație echitabilă și satisfăcătoare;
Potrivit acestei ordonanțe constituie discriminare "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau apartenență la o categorie defavorizată, care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea nerecunoașterii folosinței, exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În interpretarea art. 14 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului folosește expresia "persoane aflate în situații analoage" concluzionând în practica sa că, "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de convenție este încălcat nu numai atunci când statele tratează diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când omit să trateze diferit persoane aflate în situații diferite, necomparabile."
Așadar, din textele expres citate, dar și din practica Curții Europene a Dreptului Omului, desprindem concluzia că pentru ca o faptă să fie calificată drept faptă de discriminare, trebuie să îndeplinească cumulativ câteva condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință; existența unui criteriu de discriminare; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atragere a acelui răspuns să nu fie adecvate și necesare; tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect sustragerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Aceste condiții se impune a fi identificate și verificate a fi îndeplinite, în fiecare caz în parte.
În speță din probatoriul administrat, situația de fapt se conturează în felul următor:
Urmare a schimbărilor politice din anul 2004 petenta a fost schimbată din funcția de director economic al Direcției Silvice
Petenta a contestat la instanța de judecată această măsură iar prin decizia nr. 75 din 31 ianuarie 2006 a Curții de Apel Suceava, irevocabilă, s-a constatat nulitatea măsurii de schimbare din funcție și s-a dispus repunerea sa pe funcția deținută anterior.
În ciuda caracterului irevocabil al deciziei și al obligativității acesteia, a demersurilor petentei, această hotărâre nu a fost pusă în executare.
În perioada 2005-2007 între petenta și conducerea regiei și direcției silvice județene s-au derulat o serie de acțiuni cu caracter civil, penal sau de dreptul muncii, iar la data de 3.12.2007 prin decizia nr. 332 aceasta a fost sancționată cu reducerea salariului cu 10 % și retragerea indemnizației de conducere timp de 2 luni, motivat de refuzul de a pune în executare decizia directorului direcției silvice nr. 268/29.10.2007, precum și de atitudinea ofensatoare față de conducerea unității.
Împotriva deciziei de sancționare petenta a formulat contestație la Tribunalul Botoșani, care a fost admisă prin sentința nr. 352 din 27.02.2008, dispunându-se anularea sa.
În fine, prin adresa nr. 3150 din 18.12.2007 s-au comunicat Ocolului Silvic - - premiile anuale rezultând că doar și șeful ocolului, G nu au primit premiul anual.
Decizia de acordare a premiilor a fost contestată de către petentă, iar prin sentința nr. 537 din 31.03.2008 a Tribunalului Botoșania fost anulată, dispunându-se acordarea premiului anual către aceasta.
Contestatorul arată că premiul anual s-a acordat acelor salariați care nu au avut abateri disciplinare, nu au fost sancționați disciplinar în cursul anului 2007 și a căror activități s-au remarcat prin rezultate deosebite.
Or, față de faptul desființării prin hotărâri judecătorești irevocabile a deciziei de sancționare a petentei, se poate considera că sancțiunea nu a existat și deci că petenta nu a săvârșit abateri disciplinare.
De urmare, prin modul de aplicare a prevederilor legale privind acordarea premiilor anuale de către contestatorul - - director al Direcției Silvice B raportat la activitatea de salariat a petentei la una dintre structurile subordonate direcției, s-a creat o situație diferențiată între aceasta și ceilalți ocupanți ai funcțiilor din structurile similare.
Prin efectul măsurilor adoptate s-a creat o situație dezavantajoasă a petentei față de alți beneficiari, salariați ai Direcției Silvice.
Acordarea premiilor pentru ocupanții celorlalte funcții similare din structurile subordonate direcției, constituie un tratament discriminator față de petentă, nejustificat de un scop obiectiv și legitim, și nu reprezintă expresia necesității măsurii respective.
Lipsa justificării acestei măsuri este consolidată de faptul că, petenta, a avut câștig de cauză în fața instanței de judecată, care a infirmat.decizia,de sancționare a sa; mai mult, tot prin hotărâre judecătorească s-a anulat decizia de acordare a premiilor anuale și s-a dispus acordarea premiului și către petentă.
Contestatorul -, în calitatea sa de director și în exercițiul atribuțiilor specifice funcției "a încălcat principiul tratamentului egal atunci când a distins între persoane care sunt în situații analoage."
Ca și salariată a unei structuri din subordinea direcției, petenta se află în aceeași situație cu alte persoane care ocupă funcții similare în celelalte structuri subordonate direcției, or acest aspect trebuie să conducă nu la uniformizarea modalității de apreciere ci la evaluarea lor corectă și stimularea adecvată.
-o pe petentă de la acordarea premiului anual, comparativ cu alte persoane în chestiuni similare, după ce aceasta și-a manifestat poziția față de măsurile adoptate în raport cu ea și odată cu exercițiul anului bugetar 2007, contestatorul a făcut aplicația modalității discriminatorii de exercitare a atribuțiilor legale în raport de convingerile politice ale unui subordonat.
Pe cale de consecință, condițiile pentru ca o faptă să fie calificată drept discriminare, fiind întrunite, în speța, în mod just CNCD a reținut incidența art. 6 din OG 137/2000 și a aplicat contestatorului sancționarea "avertisment".
Deosebit de aceste aspecte, într-adevăr potrivit art. 77 din Ordonanța 144/11.04.2004. "Hotărârea colegiului director de soluționare a contestației de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 zile de la data sesizării cuprinde: numele membrilor colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și temeiul în care se poate exercita".
Însă faptul că din conținutul hotărârii contestate nu rezultă susținerile intimatului, nu au nici o relevanță sub aspectul faptei imputate și reținute în sarcina contestatorului, -, această lipsă neconstituind motiv de nulitate a hotărârii, cu atât mai mult cu cât s-a constatat inexistența vreunei fapte săvârșite de către acesta, iar contestatorul nu justifică vreun interes cât privește acest aspect.
Față de cele ce preced,Curtea,constatând legală și temeinică hotărârea nr. 516 din 12.08.2008 pronunțată de CNCD față de sesizarea formulată de, va respinge ca nefondată contestația formulată de -.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată dereclamatul, cu domiciliul în municipiul D,-, județul B - Director la Direcția Silvică B, în contradictoriu cupârâții: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, cu sediul în mun. B, nr. 1-3, sector 1, domiciliată în mun. B,-, județul B, și, ambii cu domiciliul ales la Ocolul Silvic -Direcția Silvică
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Ex.6.02.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela
