Anulare act administrativ fiscal. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.35/CA
Ședința publică de la 2 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier ---
S-au luat în examinare recursurile promovate de recurențiiTRIBUNALUL IAȘI PRIN PREȘEDINTE, JUDECĂTORIA IAȘI PRIN PREȘEDINTE, COLEGIUL DE CONDUCERE AL JUDECĂTORIEI IAȘIșiPREȘEDINTELE JUDECĂTORIEI IAȘI, împotriva sentinței civile nr.101/CA din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29.01.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 2.02.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Tribunalul Iași, Judecătoria Iași, Președintele Judecătoriei Iași și Colegiul de Conducere al judecătoriei Iași, solicitând anularea parțială a Hotărârii nr. 4/14.02.2007 a Colegiului de Conducere al Judecătoriei Iași prin înlăturarea dispoziției de trecere a reclamantei din componența secției penale a judecătoriei în componența secției civile a aceleiași instanțe, anularea parțială a ordinului de serviciu pentru anul 2007, suspendarea executării celor 2 acte administrative.
În motivarea acțiunii reclamanta arată are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Iași și prin Hotărârea nr. 4 din 14.02.2007 Colegiului de Conducere s-a hotărât trecerea sa din cadrul secției penale în cadrul secției civile. Această hotărâre este nelegală întrucât nu ține seama de specializarea judecătorului în materie penală (criteriu avut în vedere de art. 41 alin. 2 din legea nr. 304/2004), specializare dovedită cu numărul de cauze soluționate în materie, numărul de casări imputabile, redactarea soluțiilor, temeinicia și legalitatea acestora prin raportare la numărul de casări imputabile, desfășurarea activității în materie penală, inclusiv ca procuror, participarea la seminarii exclusiv în materie penală, absolvirea de cursuri postuniversitare cu specializarea drept penal.
Reclamanta mai arată că la adoptarea celor 2 acte administrative nu s-a avut în vedere faptul că la Judecătoria Iași există magistrați cu dublă specializare, civilă și penală. Totodată, ulterior mutării sale la secția civilă cu motivația volumului de muncă în cadrul acestei secții, 3 magistrați ai secției civile au fost detașați la Tribunalul Iași.
Reclamanta motivează cererea sa de suspendare a executării celor 2 acte atacate prin prisma efectelor prejudiciabile în ceea ce o privește.
În ceea ce privește procedura de atacare a hotărârii colegiului de conducere, reclamanta precizează că a formulat plângere prealabilă iar aceasta a fost respinsă în termenul legal.
Cererea este însoțită de înscrisuri.
Președintele Judecătoriei Iași și Colegiul de conducere al Judecătoriei Iași, prin membrii săi, invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. 1 din legea nr. 554/2004.
Ca urmare a admiterii cererilor de abținere formulate de toți magistrații Judecătoriei Iași, prin încheierea din 03.04.2007 s-a dispus trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului Vaslui, fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-.
Prin încheierea din 02.07.2007 s-a luat act de renunțarea reclamantei la cererea de suspendare a executării celor 2 acte administrative atacate. În consecință, s-a constatat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. 1 din legea nr. 554/2004, invocată de pârâți, a rămas fără obiect.
Prin înscrisul depus la data de 27.03.2008 pârâții Colegiul de Conducere al Judecătoriei Iași și Președintele Judecătoriei Iași susțin lipsa de obiect a acțiunii și lipsa de interes, motivate de mutarea reclamantei în cadrul secției penale prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 27/27.11.2007.
În speță au fost administrate următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 101/31.03.2008 Tribunalul Iașia respins excepțiile lipsei de interes și de obiect și a admis cererea reclamantei cu consecința anulării în parte a Hotărârii nr. 4 din 14.02.2007 a Colegiului de Conducere al Judecătoriei Iași și a ordinului de serviciu pentru anul 2007, cu privire la trecerea magistratului din componența secției penale în componența secției civile.
S-a reținut existența interesului în ciuda hotărârii de mutare în cadrul secției penale și a obiectului acțiunii, în condițiile în care actele atacate există și și-au produs efectele.
Cu privire la fondul cauzei s-a invocat nerespectarea criteriului specializării în materie al magistratului impus de art. 41 alin. 2 din legea nr. 304/2004, singurul criteriu avut în vedere pentru mutare fiind vechimea cea mai mică în cadrul secției penale.
Soluția a fost atacată cu recurs de către pârâți, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași.
Recurenții Președintele Judecătoriei Iași, Judecătoria Iași și Colegiul de Conducere al Judecătoriei au invocat prin motivele de recurs următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurenții susțin că Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă în soluționarea litigiului potrivit art. 20 alin. 1 din Regulamentul de Organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la art. 35 din legea nr.317/2004. Astfel, hotărârea atacată a vizat cariera reclamantei, Consiliul Superior al Magistraturii având atribuții cu privire la cariera judecătorilor, conform textelor de lege amintite. În acest sens sunt și prevederile art. 5 alin. 2 din legea nr. 554/2004, potrivit cu care "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
2. În mod greșit au fost respinse excepțiile lipsei de interes și de obiect în condițiile în care reclamanta a fost mutată înapoi la secția penală.
În legătură cu acest aspect, cererea reclamantei de constatare că perioada în care a funcționat în cadrul secției civile nu reprezintă specializare în această materie reprezintă o completare a acțiunii ce nu poate fi primită, fiind făcută după prima zi de înfățișare. Prin raportare la această cerere în motivarea excepțiilor, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut. În plus, excepția lipsei de interes este nemotivată, instanța preluând doar susținerile reclamantei și definiția interesului.
3. Cu privire la fondul cauzei se susține că la adoptarea hotărârii atacate au fost respectate prevederile legale, Colegiul de conducere fiind obligat să țină seama de interesele profesionale ale tuturor magistraților. Faptul că un judecător este specializat într-o anumită materie nu îl exonerează de obligația sa generală și imperativă de a-și îmbunătăți pregătirea în general. De asemenea, vechimea în profesie și în specializare a tuturor magistraților secției penale a Judecătoriei Iași sunt superioare vechimii în profesie și specializare a reclamantei. Mutarea reclamantei a fost determinată de scăderea accentuată a volumului de activitate în secția penală care a determinat o nouă evaluare a situației.
de "specializare" nu a fost definit de nici un text de lege, astfel că în speță au fost avute în primul rând realitățile practice din cadrul Judecătoriei Iași, respectiv faptul că toți magistrații din cadrul secției penale se aflau pe poziții de egalitate și că singurul criteriu care îi diferenția era vechimea în cadrul profesiei și a specializării penale. Nu intra în atribuțiile Adunării generale a judecătorilor analizarea conceptului de "specializare".
Recurentul Tribunalul Iași invocă prin motivele de recurs excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport de actele atacate.
Se critică totodată modul de soluționare a excepției lipsei de interes, reclamanta revenind în secția penală începând cu 01.01.2008.
Cu privire la fondul cauzei se arată că la baza hotărârii atacate nu a stat imperativul interpretării dispozițiilor art. 41 alin. 2 din legea nr. 304/2004 ci stabilirea unor criterii obiective de repartizare, în condițiile în care în cadrul secției penale nu existau magistrați specializați în materie civilă.
În drept se invocă art. 312 alin. 2 și 3.pr.civ.
Intimata reclamantă depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor. Aceasta apreciază că mutarea sa la secția civilă a judecătoriei nu a fost determinată de scăderea volumului de activitate al secției penale în raport de secția civilă ci de intenția de a bloca promovarea mandatarului său la tribunal. Dovadă în acest sens stă detașarea a 3 judecători de la secția civilă a judecătoriei la tribunal ulterior mutării sale.
Intimata invocă prin întâmpinare următoarele excepții:
1. excepția nulității recursului formulat de către Președintele Judecătoriei Iași, Judecătoria Iași și Colegiul de Conducere al Judecătoriei Iași pentru următoarele motive - motivarea tardivă, lipsa semnăturii persoanelor abilitate, lipsa unei hotărâri a Colegiului de Conducere al Judecătoriei Iași pentru manifestarea voinței colective de recurare a sentinței tribunalului Vaslui, neindicarea intimatului și a adresei de citare a acestuia și a recurenților;
2. excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 414/07.12.2006.
Printr-o completare la întâmpinare intimata reclamantă mai invocă următoarele excepții:
- excepția netimbrării cererilor de recurs;
- excepția lipsei calității procesuale active a următorilor:, și, având în vedere că nu au luat parte la procesul de fond iar recursul a fost promovat în nume propriu;
- excepția lipsei de interes în promovarea recursurilor prin mutarea reclamantei în secția penală;
- tardivitatea formulării recursului de către tribunalul Iași.
Ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de către intimată prin încheierea nr. 3159/26.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost scoasă de pe rolul Curții de Apel Iași și înaintată Curții de Apel Constanța unde a fost înregistrată cu numărul -.
Prin înscrisul depus la data de 26.01.2009 recurenții Președintele judecătoriei Iași, Judecătoria Iași și Colegiul de Conducere al Judecătoriei Iași au invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 5/08.01.2007.
Intimata prin mandatarul său renunță la susținerea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 414/07.12.2006, renunțarea la un mijloc de apărare neimplicând un mandat special.
Atât recurenții cât și intimata au depus la dosar înscrisuri.
Potrivit art. 137 alin. 2.pr.civ. "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos,în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Excepția netimbrării recursurilor
Acțiunea reclamantei este întemeiată pe prevederile legii nr. 554/2004, actele atacate fiind considerate acte administrative.
În acest sens, prima instanță a pus în vedere reclamantei prin încheierea din 14 mai 2007 să facă dovada achitării unei taxe de timbru de 4 lei și 0,3 lei timbru judiciar, dovada fiind făcută cu chitanțele depuse la dosar, depunerea acestora fiind consemnată în cuprinsul încheierii din 11.06.2007.
Cu ocazia depunerii cererilor de recurs la Curtea de Apel Iași nu a fost pusă în discuție aplicarea art. 11 alin. 1 din legea nr. 146/1997, recurenții Președintele Judecătoriei, Judecătoria Iași și Colegiul de Conducere al judecătoriei depunând înscrisul aflat la fila nr. 119 prin care arată că, fiind instituții bugetare sunt scutite de taxa de timbru.
Prin încheierea din 18.12.2008 Curtea de Apel Constanțaa dispus citarea recurentelor cu mențiunea de a achita câte o taxă de timbru de 2 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Au fost avute în vedere prevederile art. 3 lit. m) raportate la art. 11 alin.1 din legea nr. 146/1997 prin care se stabilește taxa de timbru în cazul cererilor pentru anularea unui act administrativ și obligația de plată a 50% din această taxă pentru cererea de recurs.
În speță nu sunt prevăzute prin legi speciale scutiri de taxă de timbru iar art. 17 din legea nr. 146/1997 amintit de către recurente nu este aplicabil decât în cazurile în care acțiunile au ca obiect venituri publice.
Recurenții Președintele Judecătoriei Iași, Judecătoria Iași și Colegiul de Conducere al Judecătoriei Iașis -au conformat dispozițiilor instanței și au făcut dovada achitării taxei de timbru de 2 lei cu chitanța nr. -/24.01.2009 și 0,15 lei timbru judiciar.
Recurentul Tribunalul Iași nu s-a conformat dispozițiilor instanței, fapt constatat la termenul fixat pentru achitarea taxei de timbru, respectiv 29.01.2009.
În dosarul Curții de Apel Iași (fila nr. 14) se află chitanța nr. -/23.05.2008. Nu s-a putut aprecia însă că această taxă a fost achitată pentru cererea de recurs pentru următoarele considerente:
- Curtea de Apel Iașia considerat acțiunea scutită de taxă de timbru, motiv pentru care citațiile emise nu cuprindeau mențiunea achitării unei taxe de timbru;
- cererea de recurs a tribunalului nu specifică achitarea unei taxe de timbru;
- chitanța indică ca plătitori pe și și nu Tribunalul Iași, neexistând nici o dovadă că aceștia au achitat taxa de timbru în numele Tribunalului Iași;
- deși avem de a face cu specialiști în domeniu, taxa de timbru (8 lei) este cu mult mai mare decât necesarul în speță (2 lei), Tribunalul Iași având cunoștință despre dispoziția instanței ( Tribunalul Vaslui ) prin care reclamanta a fost obligată la plata unei taxe de timbru de 4 lei.
Pentru aceste considerente instanța a respins excepția netimbrării recursului declarat de către recurenții Președintele Judecătoriei Iași, Judecătoria Iași și Colegiul de Conducere al Judecătoriei Iași și a admis excepția netimbrării recursului formulat de către Tribunalul Iași.
În temeiul art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997 recursul Tribunalului Iași va fi anulat.
Față de modul de soluționare a acestei excepții nu va mai fi analizată excepția tardivității recursului declarat de Tribunalul Iași.
Excepția nulității recursului declarat de recurenții Judecătoria Iași, Președintele Judecătoriei Iași și Colegiul de Conducere al Judecătoriei Iași
1. tardivitatea motivării recursului
Hotărârea primei instanțe a fost comunicată tuturor recurenților mai sus amintiți la data de 16.05.2008, potrivit dovezilor atașate la dosar.
Recursul, depus anterior comunicării hotărârii a fost motivat la data de 30.05.2008, potrivit ștampilei aplicată de Tribunalul Vaslui pe înscrisul intitulat "motive de recurs" aflat la fila nr. 16 în dosarul Curții de Apel Iași. Cum ultima zi pentru depunerea motivelor de recurs (cu excepția motivelor de ordine publică) era 02.06.2008 - art. 303 alin. 2.pr.civ. -, se constată că recursul a fost motivat în termen, nefiind aplicabile prevederile art. 306 alin. 1.pr.civ.
2. lipsa semnăturii persoanelor abilitate
Cererea de recurs este semnată de către președintele Judecătoriei Iași precum și de membrii colegiului de conducere. Motivarea recursului este semnată de către Președintele Judecătoriei Iași. Toate aceste persoane sunt abilitate, fiind pârâți în cauză.
3. lipsa unei hotărâri a Colegiului pentru manifestarea voinței colective de recurare.
Nu era necesară o hotărâre, recursul fiind declarat de către toți membrii colegiului (art. 21 alin. 1 și 2 lit. b) din nr. 387/2005 pentru aprobarea regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, astfel cum a fost modificat și completat), respectiv de către președinte și cei 4 membrii.
4. neindicarea intimatului și a adreselor de citate a acestuia și a recurenților
Prin indicarea hotărârii atacate sunt acoperite lipsurile semnalate. De altfel, prevederile legale în materia recursului nu prevăd o astfel de nulitate iar raportarea la art. 133.pr.civ. trebuie să aibă în vedere că acest text de lege se referă la "cererea de chemare în judecată" și nu la cererea de recurs. În plus, textul prevede nulitatea pentru neindicarea pârâtului; pentru lipsa adreselor părților se poate dispune cel mult suspendarea judecății.
Excepția lipsei calității procesuale active a următoarelor persoane:, și
Așa cum rezultă din cererea de recurs, se specifică faptul că aceste persoane sunt membre ale colegiului de conducere. În consecință, recursul a fost formulat în această calitate pentru Colegiul de conducere al Judecătoriei Iași împreună cu președintele Colegiului, fiind semnat de către toți cei 5 membrii (președinte și 4 membrii).
Excepția lipsei de interes în formularea recursului
Potrivit teoriei în materie, interesul reprezintă folosul practic obținut în urma promovării acțiunii. În speță recurenții au interes să se constate legalitatea unei hotărâri pronunțate și care și-a produs efectele pentru o perioadă de timp.
Excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 5 din 08.01.2007
Hotărârea nr. 5/2007 a privește plângerea doamnei judecător (judecător la judecătoria Slatina ) împotriva unei hotărâri a colegiului de conducere al judecătoriei unde funcționa ce viza desemnarea judecătorilor propuși pentru acordarea "Meritul Judiciar".
Hotărârea a reținut inadmisibilitatea plângerii față de lipsa competenței Consiliului de a soluționa astfel de contestații.
Potrivit art. 4 alin. 1 din legea nr. 554/2004 " Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze".
În consecință, pentru a fi analizată o excepție de nelegalitate de către instanța competentă, este necesar ca soluționarea cauzei să depindă de actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă. În practică, astfel de situații se ivesc atunci când actul atacat este emis în baza actului administrativ a cărei nelegalitate se invocă (ex.:procesele verbale de contravenție încheiate în baza unei hotărâri a consiliului local, nelegală etc.).
Situația din speță nu are nici o legătură cu textul legal pentru următoarele motive: recurenții urmăresc desființarea unei hotărâri judecătorești. Hotărârea nr. 5/2007 nu a stat la baza hotărârii colegiului de conducere atacată în cauză ci a fost amintită ca jurisprudență în motivarea competenței instanței de contencios administrativ. Este absolut inutil, dat fiind calitatea părților în proces, să fie explicate modalitățile în care poate fi atacată o hotărâre judecătorească și care sunt motivele care pot fi invocate în sprijinul unei cereri de recurs. Declararea ca nelegală a unei soluții de speță, amintită de către prima instanță, nu poate avea nici un efect asupra unei hotărâri judecătorești.
Pentru aceste considerente excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 5/2007 a fost respinsă.
Asupra motivelor de recurs
Competența instanței de contencios administrativ
Potrivit art. 25 alin. (8), (9) și(10) din nr. 387/2005 privind Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești " Colegiul de conducere adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor săi.
Dezbaterile și hotărârile colegiului de conducere se consemnează într-un proces-verbal, încheiat de secretariatul colegiului și semnat de toți membrii săi. Hotărârile colegiului de conducere se aduc la cunoștință celor interesați.
Procesele-verbale încheiate potrivit alin. (3) se păstrează într-o mapă specială de către primul-grefier sau, după caz, de grefierul șef al instanței ori de grefierul desemnat de președinte".
Se constată că Legea nu prevede modalitatea de atacare a hotărârilor colegiilor de conducere.
Textul art. 35 din legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, invocat de recurenți,potrivit cu care "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuții referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor:
a) propune Președintelui României numirea în funcție și eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari;
b) numește judecătorii stagiari și procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obținute la examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii;
c) dispune promovarea judecătorilor și a procurorilor;
d) eliberează din funcție judecătorii stagiari și procurorii stagiari;
e) propune Președintelui României conferirea de distincții pentru judecători și procurori, în condițiile legii;
f) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege sau regulament" nu are nici o legătură cu speța, obiectul acesteia fiind anularea unei hotărâri a Colegiului de Conducere emisă pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 22 alin. 2 din nr. 387/2005 și nu anularea unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost îndeplinite atribuțiile prevăzute de art. 35 mai sus citat. De altfel, o simplă parcurgere a atribuțiilor clarifică care este competența acestuia în ceea ce privește cariera judecătorilor și procurorilor, printre atribuțiile enumerate nefiind și repartizarea judecătorilor pe secții. Această atribuție aparține Colegiului de Conducere potrivit art. 22 alin. 2 lit. b) din nr. 387/2005, așa cum am arătat deja, legea neindicând o cale și o procedură de atac.
În lipsa unor prevederi exprese în ceea ce privește calea de atac împotriva hotărârilor colegiilor de conducere și instanța competentă, devin aplicabile prevederile comune în materie, în funcție de natura actului, respectiv legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din legea contenciosului administrativ, este "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". Hotărârea colegiului de conducere se încadrează în această noțiune, în acest sens fiind și practica constantă a instanțelor judecătorești.
Pentru aceste considerente nu poate fi reținută competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta judecând, cum și recurenții au remarcat, calea de atac împotriva hotărârilor și nu ale colegiilor de conducere.
Soluționarea excepțiilor lipsei de interes și lipsei de obiect a acțiunii
Cele două excepții sunt motivate iar lipsa unor argumente suficiente - în opinia recurentelor - nu are nici un efect asupra hotărârii judecătorești. De altfel, potrivit art. 304 alin. 7 raportat la art. 312 alin. 3.pr.civ. lipsa motivelor pe care se sprijină o hotărâre judecătorească atrage doar modificarea hotărârii în ceea ce privește motivarea, în cazul în care instanța de recurs îmbrățișează soluția nemotivată.
Prin emiterea unei noi hotărâri de către Colegiul de Conducere al Judecătoriei Iași prin care reclamanta a fost mutată înapoi la secția penală, vechea hotărâre nu a fost revocată. Ea este valabilă și și-a produs efectele prin desfășurarea activității de către reclamantă în secția civilă a Judecătoriei Iași, în toată perioada până la emiterea noii hotărâri. În consecință acțiunea nu este lipsită nici de obiect și nici de interes, acesta devenind actual la momentul emiterii hotărârii atacate.
Instanța nu s-a pronunțat nici asupra a ceea ce nu s-a cerut prin motivarea acestor excepții, având în vedere doar obiectul acțiunii, așa cum rezultă din dispozitiv.
În ceea ce privește criteriile avute în vedere pentru stabilirea judecătorilor din cadrul secției penale care se vor muta în cadrul secției civile, recurenții nu contestă că potrivit art. 41 alin. 2 din legea 304/2004 "componența secțiilor și completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului". Prin motivele de recurs se arată însă că în cadrul secției penale nu exista nici un judecător cu specializare în materie civilă, astfel că reclamanta a fost aleasă ținându-se cont de vechimea cea mai mică în profesie și în specializare, respectându-se astfel interesele profesionale ale tuturor magistraților.
Prin probele existente la dosar reclamanta a dovedit conform art. 1169.civ. existența unei specializări exclusive în materie penală. Desigur, în cazul în care toți magistrații din componența secției penale aveau o specializare exclusivă în materie penală, deveneau aplicabile alte criterii, printre care și vechimea în specializare sau în profesie.
Recurenții nu au făcut însă dovada celor afirmate, respectiv nu au dovedit pentru fiecare judecător al secției penale evoluția profesională, de la intrarea în magistratură și până la pronunțarea hotărârii atacate -domenii în care și-au desfășurat activitatea, tipul de seminarii la care au participat (respectiv dacă acestea sunt exclusiv în materie penală sau și în alte domenii), cursuri postuniversitare și masterate absolvite etc. numai în acest mod putând justifica depășirea criteriului impus de lege.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului formulat de către recurentul Tribunalul Iași.
Anulează recursul Tribunalului Iași ca netimbrat.
Respinge excepția netimbrării și excepția nulității recursului formulat de către Președintele Judecătoriei Iași, Judecătoria Iași și Colegiul de Conducere al Judecătoriei Iași.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurenților, -, și, membri ai Colegiului de conducere al Judecătoriei Iași.
Respinge excepția lipsei de interes în formularea recursului a recurenților Președintele Judecătoriei Iași, Judecătoria Iași și Colegiul de Conducere al Judecătoriei Iași.
Respinge excepția de nelegalitate a hotărârii nr.5/8.01.2007 a Consiliului Superior al Magistraturii-Secția pentru judecători.
Respinge recursul formulat de către recurențiiPREȘEDINTELE JUDECĂTORIEI IAȘI, JUDECĂTORIA IAȘI PRIN PREȘEDINTE ȘI COLEGIUL DE CONDUCERE AL JUDECĂTORIEI IAȘI, împotriva sentinței civile nr.101/CA din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red.jud.-Gr.
4ex./3.03.3009
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
