Anulare act administrativ fiscal. Sentința 35/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
SENTINȚA NR.35/CA/2009
Ședința publică din 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantaDE PE LÂNGĂ P,cu sediul în O,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâtaCOMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU cultelor DIN ROMÂNIA,cu sediul în B, sector1, Calea, nr.202, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 9 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 16 februarie 2009, 23 februarie 2009 și 2 martie 2009 - zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA D APEL
deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Satu Mare la data de 23 mai 2008, reclamanta de pe lângă P în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1695/1.04.2008 emisă de pârâtă ca fiind netemeinică și nelegală solicitând anularea deciziei respective și obligarea pârâtei de a da o decizie prin care să dispună retrocedarea bunurilor mobile preluate împreună cu imobilul situat în S M, jud.S
În motivare a arătat că imobilul ui situat în S M,-, 6, 7, 10 fost retrocedat reclamantei în baza Deciziilor nr.261, 262, 263, 264 din 24 mai 2004 Comisiei Speciale de, prin care însă nu au fost restituite și bunurile mobile preluate împreună cu imobilul.
Reclamanta, în conformitate cu alin.7 art.1 al titlului II din Lege nr.247/2005, a depus cererea nr. -/C din 19.01.2006 prin care a solicitat retrocedarea în natură a bunurilor mobile preluate împreună cu imobilul, constând în colecția de cărți a bibliotecii ui de fete și ui de, mobilierul bibliotecii, mobilierul antic al cabinetelor profesorale și al sălii festive și arhiva veche a gimnaziului.
Comisia Specială de a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea reclamantei motivând că acesta nu se încadrează în obiectul de reglementare a OUG.94/2000, dar această ordonanță nu este aplicabilă în acest caz, deoarece Legea 247/2005 prevede un nou termen de 6 luni pentru depunerea cererilor de restituire atât pentru imobile cât și pentru bunurile mobile nesolicitate până la această dată, drept pentru care este irelevant că reclamantei i s-a restituit imobilul preluat de stat iar bunurile mobile naționalizate s-au solicitat ulterior și separat în baza actului normativ menționat.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.247/2005, alin.2 pct.3 art.1 al titlului III și alin.7 art.1 al titlului II.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Comisia Specială de a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Satu Mare.
În subsidiar pârâta Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor din România a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată față de dispozițiile art.1 alin.11 din OUG nr.94/2000 din care rezultă că restituirea bunurilor mobile este posibilă doar odată cu restituirea unui imobil ce face obiectul ordonanței, intenția legiuitorului fiind aceea de a include în obiectul de aplicare a OUG nr.94/2000 doar bunurile mobile care se află la momentul depunerii cererii de retrocedare, într-un imobil ce se restituie în temeiul acestui act normativ.
Prin sentința nr.3745/17 iunie 2008, Judecătoria Satu Mare, în baza dispozițiilor art.3(7) din nr.OUG94/2000 declinat competența de soluționare a contestației formulată de reclamanta de pe lângă P în contradictoriu cu intimata COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că față de obiectul cererii constând în contestație împotriva deciziei nr.1695/2008, emisă de Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor din România, în baza dispozițiilor art.3 alin.7 din nr.OUG94/2000, se impune declinarea competenței în favoarea Tribunalului Satu Mare - secția contencios.
Prin sentința nr.474/CA 11 noiembrie 2008, Tribunalul Satu Mare - secția comercială și contencios administrativ a admis excepția de necompetență după materie a instanței sesizate, excepție ridicată de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România cu sediul în B, sector1, Calea, nr.202 și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta de pe lângă P, cu sediul în O,-, Jud.B pentru anularea deciziei nr.1695/1.04.2008 a Comisiei speciale de retrocedare în favoarea Curții de Apel Oradea căreia i-a trimis dosarul.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
Ca urmare a declinării competenței de către Judecătoria Satu Mare, dosarul a fost înregistrat la instanța de trimitere la secția civilă care la rândul său, în conformitate cu art.3 alin.7 din OG nr.94/2000, potrivit căruia deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, a transpus cauza la secția comercială și de contencios administrativ a tribunalului.
În cauză prin întâmpinare pârâta a ridicat excepția necompetenței materiale a instanței, apreciind că în speță sunt incidente și prevederile art.10 alin.1 teza a II-a din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, în conformitate cu care litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea specială nu se prevede altfel. S-a susținut că prin natura Comisiei speciale aceasta corespunde unei structuri constituită la nivel central și în consecință competența de soluționare a acțiunii ar aparține curții de apel.
Argumentele pârâtei referitoare la necompetența după materie a Tribunalului Satu Mare au fost combătute de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare formulat pentru termenul din 10 octombrie 2008; în principal reclamanta susținând că în cauză sunt incidente prevederile legii speciale, respectiv ale OUG nr.94/2000 care stabilesc în favoarea tribunalelor competența de soluționare a căii de atac împotriva deciziilor date de Comisia specială de retrocedare.
Analizând excepția tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a înțeles să se adreseze Comisiei Speciale de pentru redobândirea unor bunuri. Soluția adoptată de pârâtă poate fi contestată în conformitate cu prevederile art.3 alin.7 din OUG nr.94/2000 la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.
Întrucât referirea din lege cu privire la competență este generică pentru stabilirea instanței competente trebuie analizată natura autorității publice din perspectiva art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004.
Constatând că decizia contestată a fost emisă de un organ de stat constituit la nivel central, tribunalul a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art.3 pct.1 Cod procedură civilă, declinând în favoarea Curții de Apel Oradea competența de soluționare a cauzei.
Asupra contestației formulate, având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.1695 din 01.04.2008 Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea depusă de către de pe lângă P, cu privire la restituirea în natură a bunurilor mobile naționalizate odată cu situat în S M, cu motivarea că, obiectul OUG nr.94/2000 îl constituie doar imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv iar potrivit art.1 alin.11 din același act normativ odată cu imobilele retrocedate în natură se restituie bunurile mobile, dacă acestea au fost preluate împreună cu imobilul respectiv și dacă acestea mai există în imobil la data depunerii cererii de retrocedare.
Se mai arată că, bunurile mobile pot fi restituite de către comisia specială de retrocedare doar împreună cu un imobil ce se restituie prin decizie emisă de către această comisie și dacă sunt îndeplinite cumulativ, două condiții, respectiv aceea ca respectivele bunuri mobile să fi fost preluate împreună cu imobilul și aceea ca bunurile mobile să mai existe la data depunerii cererii de retrocedare, condiții care în speță sunt îndeplinite.
Potrivit art. 1 alin.11 din OUG 94/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 " odată cu imobilele retrocedate în natură se restituie și bunurile mobile, dacă acestea au fost preluate împreună cu imobilul respectiv și dacă acestea mai există la data depunerii cererii de retrocedare".
Este adevărat că actul normativ nu prevede expres obligativitatea ca acestea să existe în imobil la data depunerii cererii de retrocedare, însă această cerință rezultă implicit din teza a II-a a acestui articol potrivit căreia "deținătorul actual al imobilului, la solicitarea și în prezența reprezentantului cultului religios care a depus cererea de retrocedare va proceda la efectuarea inventarului bunurilor mobileexistente în imobil, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de retrocedare".
Pe de altă parte, tot din același text legal rezultă că, pârâta poate să dispună restituirea bunurilor mobile doarodatăcu retrocedarea imobilelor, dacă bunurile mobile au fost preluate împreună cu imobilul și dacă acestea mai există la data depunerii cererii de retrocedare, ori, așa cum arată chiar reclamanta bunul imobil a fost restituit în baza deciziilor nr.261, 262, 263 și 264 din 24 mai 2004 Comisiei Speciale de.
Față de cele arătate mai sus în mod corect Comisia Specială de a reținut că nu poate dispune restituirea bunurilor mobile decât odată cu restituirea imobilului și dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții arătate mai sus.
Pentru considerentele arătate instanța apreciază că decizia atacată este legală și temeinică și va respinge contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE ca nefondată contestația formulată de reclamantaDE PE LÂNGĂ P,cu sediul în O,-, jud.B, împotriva deciziei nr.1695/01.04.2008, emisă de COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, sector1, Calea, nr.202,
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. sent. -
- dact. - 4 ex.
- 18.03.2009
2 com. -18.03.2009 cu:
- DE PE LÂNGĂ P,
- COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Dobai Florica
