Anulare act administrativ fiscal. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 35/CA
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja Manolache
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței civile nr. 620/CA/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru recurentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier care arată că dosarul se află la primul termen de judecată, că s-a solicitat și judecata în lipsă și că, în baza procesului verbal nr. 1/22.01.2010, s-a procedat la înlocuirea judecătorului cu judecătorul G - de pe lista de permanență.
Consilierul juridic depune la dosar delegația de reprezentare pentru recurentă și precizează că nu are de formulat alte cereri.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei, consilier juridic, pune concluzii de admitere a recursului și de respingere a acțiunii.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
Curtea de APEL IAȘI,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 620//22.10.2009, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul, domiciliat în I,-,. 611,. A,. 10, jud. I, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, pe care a obligat-o să îi restituie suma de 5919 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare și dobânda aferentă, începând cu data de 14.07.2008, până la restituirea integrală a sumei.
Prin aceeași sentință, instanța a respins cererea reclamantului privind anularea adresei nr. 60447/28.05.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iaf ost obligată să plătească reclamantului suma de 87,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule încalcă prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene și că prevederile introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 contravin principiului restituirii integrale a taxelor impuse cu încălcarea dreptului comunitar.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, care a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a ținut cont de faptul că până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu a existat temei legal pentru restituirea taxei încasată în baza art. 2141-2142din Codul fiscal și că, în conformitate cu prevederile celui dintâi act normativ invocat, reclamantul era îndreptățit a primi doar diferența dintre taxa specială achitată și taxa de poluare pentru autovehicule ca urmare a compensării legale intervenite, considerând neîndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea dobânzilor și a cheltuielilor de judecată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Este necontestat faptul că, în temeiul art. 2141-2142din Codul fiscal, reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ-fiscal, în înțelesul dat acestui termen de art. 41 din Codul d e procedură fiscală, documentul prevăzut de ordinul ministrului economiei și finanțelor fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică, și că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ-fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită, în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamant să solicite, în temeiul art. 117 lit. a și d din Codul d e procedură fiscală, restituirea sumei achitate, fără să fie nevoită să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că însuși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, a decis abrogarea prevederilor art. 2141-2142din Codul fiscal, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale de a elimina aplicarea normei naționale prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și de a obliga autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare.
Curtea consideră că rambursarea integrală a sumelor de bani plătite necuvenit determină și plata dobânzilor aferente potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 și art. 124 din Codul d e procedură fiscală potrivit cărora în cazul în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Neîntemeiată este și critica referitoare la cheltuielile de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere că pârâta a fost obligată să restituie o anumită sumă de bani reclamantului, instanța de recurs consideră că pârâta se află în culpă procesuală, aspectele invocate de aceasta neavând nici o relevanță în acordarea cheltuielilor de judecată.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței nr. 620/CA/22.10.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
președinte judecător judecător
- - G - ---
Grefier
redactat și tehnoredactat:, 2 ex.
primă instanță: Tribunalul Iași
judecător primă instanță:
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia, Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache
