Anulare act administrativ fiscal. Sentința 3586/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 3586
Ședința publică din 29.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN T, AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ (ARR), AGENȚIA PENTRU SERVICIILE SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE () și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și cu intervenienții - SRL și - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publicăau răspunsreclamanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 7 din dosarul nr- al Tribunalului Teleorman, pârâtaARR, reprezentată de consilier juridic, cu delegație pe care o depune în ședință, șiintervenienta- SRL, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 154 dosarul Tribunalului Teleorman,lipsindpârâții Consiliul Județean T, Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale și Ministerul Administrației și Internelor și intervenienta - SRL.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este anulare act administrativ,procedura de citare este legal îndeplinită, că reclamanta a depus, prin serviciul registratură, la data de 26.11.2009, note scrise privind excepția necompetenței materiale a instanței, și că intervenienta - SRL a depus, prin fax, la data de 29.10.2009, cerere de amânare a judecății pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului ales.
Intervenienta - SRL, prin avocat, arată că a solicitat pricina pe lista amânărilor față de cererea de amânare formulată de intervenienta - SRL.
Reclamanta, prin avocat, se opune amânării judecății, având în vedere că cererea de amânare este nedovedită.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de intervenienta - SRL, având în vedere că nu este temeinic motivată, astfel cum prevede art. 156.civ.Cod Penal, nefiind însoțită de înscrisuri doveditoare a imposibilității de prezentare a apărătorului acesteia, și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns aceleași părți, lipsind pârâții Consiliul Județean T, și MAI și intervenienta - SRL.
Curtea pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței invocată de reclamantă.
Reclamanta, prin avocat, arată că, în temeiul art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, competența aparține Tribunalului Teleorman. Motivează că actul administrativ atacat este reprezentat de Hotărârea nr. 1 din 9.05.2008 emisă de Consiliul Județean T - Comisia Paritară. Astfel, emitentul fiind un organ local, rezultă că este competent a soluționa cauza Tribunalul Teleorman, indiferent de introducerea în cauză a Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale și a Autorității Rutiere Române, acest aspect neatrăgând competența Curții de APEL BUCUREȘTI. decizia civilă nr. 1047/25.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o speță similară, decizie anexată notelor scrise depuse la dosar. Solicită să se constate că este întemeiată excepția de necompetență materială și, având în vedere ivirea conflictului negativ de competență, să se înainte dosarul ÎCCJ pentru a pronunța un regulator de competență.
Pârâta ARR, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de necompetență, având în vedere că ei au invocat și excepția lipsei calității procesuale a lor, neîncadrându-se în prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Intervenienta - SRL, prin avocat, solicită respingerea excepției invocate de reclamantă, ca nefondată. Arată că sunt incidente dispozițiile art. 3.civ.Cod Penal și art. 10 din Legea Contenciosului Administrativ, competența aparținând Curții de APEL BUCUREȘTI, având în vedere că, ulterior, reclamanta a solicitat și anularea unei decizii emise de ARR și anularea licitației organizate de.
Reclamanta, prin avocat, arată că argumentul Înaltei Curți de Casație și Justiție, expus în decizia civilă menționată, este acela al poziției pe care cele două pârâte, ARR și, o au în cauză. Fiecare pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Ea și-a precizat cererea în fața Tribunalului Teleorman, având în vedere că actul contestat nu-i fusese comunicat. Cele două instituții, ARR și, au fost incluse în cauză pentru opozabilitate, aceste invocând în permanență excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta ARR, prin consilier juridic, citează decizia nr. 1842/31.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precizând că aceasta a statuat că actul administrativ producător de efecte juridice este cel care conține rezultatele stabilite în cadrul ședinței de atribuire a, autoritate care lucrează în regim de putere publică. Depune decizia civilă citată la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean T și Autoritatea Rutieră Română - Agenția T, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei din 30 aprilie 2008 privind rezultatele etapei de atribuire electronică a traseelor de transport public de persoane în județul T și suspendarea efectelor actului administrativ până la soluționarea cauzei de către instanța de fond.
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că desfășoară activitate de transport public de persoane și că, în această calitate, a depus oferta de participare la atribuirea electronică a traseelor de transport public de persoane în județul
Reclamanta a mai arătat că, în rezultatele etapei de atribuire electronică din ședința din 30 aprilie 2008, fost depunctată cu un punct pentru traseele 28 - autobuze și microbuze și 33 - autobuze, în temeiul anexei 2 pct. 4 din Metodologia de punctare aprobată prin Ordinul nr. 174/09 martie 2007 emis de ministrul administrației și internelor privind aprobarea criteriilor de evaluare, a punctajelor și a metodologiei de punctare, reținându-se că a avut copie conformă a licenței de transport suspendată pentru 30 de zile.
Reclamanta a susținut că decizia de depunctare este netemeinică și nelegală, întrucât la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 174/2007 (16 martie 2007), măsura suspendării copiei conforme licenței de transport public de persoane eliberată pentru operatorul - -, dispusă pentru o perioadă de 30 de zile de către - Agenția T prin decizia nr. 221/20.03.2006 își produsese efectele, astfel că măsura depunctării cu un punct nu putea fi dispusă.
În continuare, s- precizat că menținerea acestui criteriu de depunctare în transportul public de persoane reprezintă discriminare, în condițiile în care dispoziție legală identică aplicabilă în transportul de persoane, respectiv cea cuprinsă la pct. 4, anexa 7 din Norme fost abrogată prin Ordinul nr. 394/3 aprilie 2008.
Solicitarea reclamantei de suspendare a efectelor deciziei de atribuire electronică a traseelor pentru transportul public de persoane județean fost motivată prin faptul că executarea acestei decizii este de natură să-i aducă grave prejudicii, întrucât întreruperea activității de transport pe aceste trasee este de natură să conducă la depunctarea - - la viitoarele licitații pentru neîndeplinirea criteriului continuității.
Reclamanta adăugat că are în derulare credite contractate pentru cumpărarea unor mijloace de transport noi, care să corespundă exigențelor unui transport corespunzător, iar neutilizarea acestor autovehicule pe toate traseele pe care circulă în prezent este de natură să prejudicieze.
Prin întâmpinarea formulată la data de 08.09.2008, pârâta Autoritatea Rutieră Română - invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu Agenției Autorității Rutiere Române T, motivat de faptul că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954, în condițiile în care nu este instituție de sine stătătoare, nu are un patrimoniu propriu și un scop propriu care să dea sens celorlalte două elemente constitutive ale persoanei juridice.
În acest sens, au fost invocate disp. art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă conform cărora "asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere".
Pârâta subliniat că Agenția nu are organe proprii de conducere, ci este un simplu compartiment funcțional al Autorității Rutiere Române -, compartiment în subordinea Directorului general Adjunct al.
O altă excepție invocată prin întâmpinare este excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Autorității Rutiere Române
În susținerea acestei excepții, s-a arătat că Agenția nu emis în data de 30.04.2008 nicio decizie, niciun act administrativ prin care să stabilească rezultatele etapei de atribuire în ceea ce privește traseul județean 28 A - - de Vede și traseul județean 33 A - -.
De asemenea, s-a arătat că Agenția nu a emis nicio decizie de depunctare, o astfel de măsură fiind prevăzută de Ordinul nr. 174/2007 emis de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În continuare, s- făcut precizarea că Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale este instituția care a stabilit rezultatele etapei de atribuire din 30.04.2008, în temeiul prevederilor OUG nr. 73/2007, că Agenția - nu are competența legală în ceea ce privește stabilirea rezultatelor etapei de atribuire, depunctarea operatorilor de transport ori declararea câștigătorilor etapei de atribuire electronică.
În temeiul disp. art. 57 Cod procedură civilă, pârâta Autoritatea Rutieră Română - a solicitat introducerea în cauză a - SRL, operatorul de transport declarat câștigător al traseului 28 A - - R de Vede, la atribuirea electronică a traseelor organizată la data de 30.04.2008 și - SRL, operatorul de transport declarat de către Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale - câștigător al traseului 33 A - -.
Pârâtul Consiliul Județean Taf ormulat întâmpinare la data de 09.09.2008, prin care invocat faptul că reclamanta nu precizează la ce anume decizie face referire și a menționat că în data de 30 aprilie 2008 s-a ținut licitația națională în sistem electronic prin care traseele aprobate prin programele județene de transport local au fost atribuite, singurul act emis conform legii cu privire la această procedură fiind Hotărârea nr. 1 din 9 mai 2008 Comisiei paritare constituită la nivelul Consiliului Județean
În privința acestei hotărâri, pârâtul susținut că nu este un act administrativ, astfel cum este definit de Legea nr. 554/2004 și, în consecință, reclamanta nu își poate întemeia acțiunea pe prevederile art. 1 din acest act normativ.
Pârâtul a adăugat că i-a comunicat reclamantei, prin adresa nr. 4908/2008, faptul că nu autoritatea publică județeană a stabilit punctajele pentru operatorii de transport rutier, că această instituție nu a avut atribuții conferite prin lege referitoare la aplicarea vreunor sancțiuni operatorilor de transport public, astfel că nu se justifică poziția procesuală a autorității publice județene în litigiul de față.
La data de 07.10.2008, reclamanta a formulat precizare la acțiune, în sensul că solicită anularea Hotărârii nr. 1/ 9 mai 2008 emisă de Consiliul Județean T - Comisia Paritară și introducerea în cauză a Autorității Rutiere -, pentru motivele de fapt și de drept invocate în acțiune, la care se adăuga faptul că Agenția nu are personalitate juridică, fiind instituția care a aplicat în mod nelegal disp. pct. 4 al Anexei 2 din Ordinul nr. 174/2007.
Prin încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2008 instanța a luat act că reclamanta renunță la judecată cu privire la pârâta - Agenția
La aceeași dată, instanța a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus introducerea în cauză, în calitate de interveniente, a - SRL R de Vede și - SRL, societățile declarate câștigătoare ale licitației, în baza disp. art. 49 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intervenienta - SRL a invocat excepția de necompetență materială instanței și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, față de împrejurarea că reclamanta solicitat citarea în cauză Autorității Rutiere Române, iar potrivit disp. art. 3 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, competența materială în soluționarea unei contestații privitoare la actele autoritățile centrale revine Curții de APEL BUCUREȘTI.
Pe fond, intervenienta - SRL solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând, în esență, că analiza conținutului acțiunii conduce la concluzia că reclamanta nu atacă în fapt nici decizia din 30 aprilie 2008 și nici hotărârea nr. 1/9 mai 2008, ci este nemulțumită de faptul că transmis către o informație datorită căreia a fost introdusă în baza de date o sancțiune aplicată de Agenția - în anul 2006 și că, urmare a acestei sancțiuni, a fost depunctată pierzând licitația.
Intervenienta a afirmat că reclamanta nu mai poate solicita anularea măsurii de suspendare licenței de transport dispusă de în anul 2006, în condițiile în care nu a atacat-o în termenul prevăzut de lege, și nici nu se poate prevala de dispozițiile Ordinului nr. 174/2007, întrucât a deținut licență de transport până în august 2008 și a fost sancționată cu suspendarea licenței în perioada de valabilitate a programului de transport județean.
În acest sens, s- făcut trimitere la disp. pct. 4 din anexa 2 conform cărora "operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă licenței de transport suspendată în perioada de valabilitate programului de transport județean".
Prin încheierea din data de 4 noiembrie 2008, instanța încuviințat cererea reclamantei și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale.
La data de 26.11.2008, reclamanta a formulat nouă precizare la acțiune, în sensul că înțelege să conteste rezultatele licitației din 30 aprilie 2008, prin care pierdut atribuirea electronică a traseelor de transport public de persoane în județul T, ca urmare depunctării cu un punct pentru suspendarea pe o perioadă de 30 de zile a copiei conforme licenței de transport, și solicită anularea acestei licitații, anularea Hotărârii nr. 1/9 mai 2008 prin care pârâtul Consiliul Județean T - Comisia paritară a atribuit traseelor operatorilor de transport urmare a licitației din 30 aprilie 2008 și declararea drept câștigătoare - - la licitația electronică de atribuire a traseelor 28 (autobuze și microbuze) - A - - R de Vede și 33 (autobuze) - A - -.
Reclamanta a subliniat că nu contestă în această cauză, după cum nu a contestat nici în anul 2006, emiterea Deciziei nr. 221/2006, deoarece la acea dată nu era în vigoare Ordinul nr. 174/2007 care sancționează cu depunctarea cu un punct suspendarea unei copii conforme a licenței de transport, astfel că nu avea interes să formuleze contestație, în condițiile în care sancțiunea aplicată nu era însoțită de măsura complementară a depunctării.
Intervenienta - SRL a formulat întâmpinare la data de 02.12.2008 prin care invocat excepția de necompetență materială și teritorială a Tribunalului Teleorman și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, motivat de faptul că atât Autoritatea Rutieră Română -, cât și Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale - sunt autorități publice centrale, iar potrivit disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează de către secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
În privința cererii de suspendare a efectelor actului administrativ până la soluționarea cauzei de către instanța de fond, intervenienta - SRL solicitat să se constate că reclamanta nu a dovedit în niciun fel îndeplinirea condițiilor prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și să se dispună respingerea cererii ca neîntemeiată.
Referitor la solicitarea reclamantei de anulare a Hotărârii nr. 1/9 mai 2008, intervenienta a afirmat că depunctarea reclamantei a fost făcută în baza dispozițiilor imperative ale pct. 6 din Anexa 2 - Criterii de evaluare și punctajele care se acordă în cazul atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean din Ordinul nr. 174/2007, că aceste dispoziții legale a fost aplicate corect, avându-se în vedere faptul că în anul 2006, datorită încălcării legislației privitoare la transporturile rutiere, - - a fost sancționată contravențional și administrativ prin Decizia nr. 221/20.03.2006 emisă de T cu suspendarea unei copii conforme pe o perioadă de 30 de zile.
În ipoteza admiterii acțiunii promovată de reclamanta - -, intervenienta - SRL solicitat, pe calea cererii reconvenționale, obligarea reclamantei la plata daunelor materiale reprezentând contravaloarea serviciilor de transport pe care societatea nu le va mai putea efectua și a ratelor de leasing la vehiculele deținătoare ale licenței de transport.
În acest sens, intervenienta subliniat că a achiziționat în leasing mijloace de transport performante care să asigure transportul călătorilor în condiții de confort și siguranța pe acest traseu, iar în cazul în care va fi în imposibilitatea efectuării acestui traseu, plata ratelor de leasing nu va mai fi posibilă fără ca acest fapt să-i fie imputabil.
La data de 08.01.2009, pârâta Autoritatea Rutieră Română - formulat completare la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca tardivă a celei de-a doua precizări la acțiune, depusă de reclamantă la data de 02.12.2008, având în vedere că aceasta este formulată după prima zi de înfățișare (09.09.2008), fiind încălcate astfel disp. art. 132 alin. 1 și art. 134 Cod procedură civilă.
De asemenea, au fost invocate excepția de necompetență materială a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
În motivarea excepției de necompetență materială, s-a arătat că, în temeiul principiului disponibilității reclamanta a chemat în judecată Autoritatea Rutieră Română -, instituție publică centrală, înființată în temeiul OG nr. 95/1998, fapt de natură să atragă competența soluționării cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
În acest sens, s-a făcut trimitere la Decizia nr. 130/11.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a reținut că "data fiind calitatea pârâtei Autoritatea Rutieră Română, de autoritate publică centrală, potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI ".
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a susținut că, în cauza dedusă judecății, nu este vorba de o licitație, cum în mod eronat arată reclamanta, ci despre o atribuire publică organizată în sistem electronic de către o instituție în subordinea Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, respectiv de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, conform prevederilor OUG nr. 73/2007.
Prin urmare, Autoritatea Rutieră Română - nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu a emis la data de 30.04.2008 niciun act administrativ prin care să stabilească rezultatul etapei de atribuire în ceea ce privește traseul județean 28 A - - de Vede și traseul județean 33 A - -.
În plus, s- menționat că atribuirea unui traseu județean constă în atribuirea în sistem electronic acestuia în cadrul unei ședințe de atribuire organizată, în temeiul prevederilor OUG nr. 73/2007, de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, instituție publică în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologia Informației.
Referitor la măsura depunctării cu un punct pentru suspendarea pe o perioadă de 30 de zile copiei conforme a licenței de transport, pârâta a precizat că nu a emis nicio decizie de depunctare, așa cum în mod eronat susține reclamanta, că această măsură este prevăzută de disp. pct. 4 din Anexa nr. 2 Ordinului nr. 174/2007.
În privința cererii reclamantei, prin care solicită să fie declarată câștigătoare pe traseele 28 și 33, pârâta subliniat faptul că, din economia întregii legislații din domeniul transportului public local rezultă fără dubiu că agențiile teritoriale al Autorității Rutiere Române nu au competența de a stabili operatorii de transport câștigători ai ședințelor de atribuire electronică traseelor județene organizate de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale.
Față de capătul de cerere prin care se solicită anularea Hotărârii nr. 1/9 mai 2008 emisă de Consiliul Județean T - Comisia Paritară, pârâta a susținut lipsa calității sale procesuale pasive făcând referire la faptul că hotărârea contestată nu are natura juridică unui act administrativ, așa cum este el definit de Legea nr. 554/2004, întrucât nu face decât să materializeze rezultatul atribuirii electronice stabilit de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, rezultat prin care se naște în mod concret dreptul operatorului de transport participant la atribuirea electronică.
În fine, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile a fost motivată de pârâta Autoritatea Rutieră Română - prin faptul că reclamanta nu s-a adresat cu plângere prealabilă prin care să solicite revocarea actelor contestate în cuprinsul acțiunii, astfel cum a fost precizată.
Prin Sentința civilă nr. 26/13 ianuarie 2009, pronunțată Tribunalul Teleorman, s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială instanței și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, reținându-se că stabilirea rezultatelor etapei de atribuire electronică traseelor județene s- realizat de către, instituție publică centrală aflată în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI cauza fost înregistrată sub nr-.
La data de 07.05.3009 intervenienta - SRL invocat excepția lipsei procedurii prealabile față de pârâta, susținând că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă numai față de pârâții Consiliul Județean T și Autoritatea Română, iar faptul că, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, aceasta și-a extins contestația și asupra rezultatelor licitației din 30 aprilie 2008 organizate de nu poate să exonereze de obligația îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta - - invocat la data de 04.06.2009 excepția de nelegalitate pct. 4 din Anexa 2 Ordinului nr. 134/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 174/2007 și prin Ordinul nr. 433/2008.
În motivarea excepției de nelegalitate s-a arătat că Ordinul nr. 134/2007 stabilește metodologia și criteriile de evaluare în vederea atribuirii traseelor în transportul județean, că acesta a fost adoptat în condițiile în care activitatea de transport cunoștea o reglementare unitară prin OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere și Ordinul nr. 1892/2006 privind normele metodologice de aplicare a legii transporturilor, condițiile stabilite în vederea atribuirii traseelor județene fiind asemănătoare/ identice celor cuprinse în Ordinul nr. 1892/2006 și în concordanță cu disp. OUG nr. 209/2005.
Reclamanta mai arătat că la data adoptării Ordinului nr. 134/2007 acesta a preluat în criteriile de punctare dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 1892/2006, a prevăzut criteriul prin care se stabilea depunctarea operatorului de transport și menționat expres respectarea condițiilor impuse de Ordinul nr. 1892/2006.
În continuare, s- susținut că Ordinul nr. 134/2007 fost modificat prin Ordinul nr. 433/2008 fără însă fi respectate dispozițiile actelor normative în baza cărora fost emis, respectiv dispozițiile Ordinului nr. 1892/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 394/2008, în sensul eliminării criteriului de evaluare privind depunctarea operatorului de transport.
De asemenea, reclamanta afirmat că Ordinul nr. 134/2007 fost emis în temeiul OUG nr. 109/2005 și se impunea respectarea disp. Ordinului nr. 1892/2006, așa cum s- prevăzut chiar în cuprinsul Ordinului nr. 134/2007, însă Criteriul din Anexa 2 la Ordinul nr. 134/2007 modificat prin Ordinul nr. 174/2007 privind diminuarea punctajului pentru copii conforme suspendate este în contradicție și cu Legea nr. 92/2007 și cu Ordinul nr. 353/2007, în măsura în care niciunul dintre aceste acte normative nu prevăd situații în care copie conformă a licenței de traseu poate fi suspendată.
În privința excepției lipsei procedurii prealabile față de intervenienta, reclamanta a precizat că nu este emitentul unui act administrativ prin care aceasta să fi fost vătămată, că a fost introdusă în cauză pentru opozabilitate, împrejurare față de care excepția lipsei procedurii prealabile față de aceasta nu poate fi primită.
Reclamanta subliniat că actul prin care a fost vătămată în drepturile sale legale este Hotărârea nr. 1/2008 emisă de Consiliul Județean T - Comisia paritară,precum și depunctarea cu un punct de către pentru suspendarea unei copii conforme licenței de transport și, față de aceste părți, a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta Autoritatea Rutieră Română - a formulat concluzii scrise la data de 04.06.2009, prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu emis în data de 30.04.2008 nicio decizie, nici un act administrativ prin care să stabilească rezultatele etapei de atribuire în ceea ce privește traseul județean 28 A - - de Vede și traseul județean 33 A - -.
De asemenea, s-a afirmat că Autoritatea Rutieră Română - nu emis nicio decizie de depunctare a reclamantei și că este instituția care stabilit rezultatele procedurii de atribuire din 30.04.2008, acestea fiind făcute public pe site-ul la data de 30.04.2008.
Pârâta Autoritatea Rutieră Română - făcut trimitere la Decizia nr. 1842/31 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s- statuat faptul că actul administrativ producător de efecte juridice sub aspectul atribuirii nu poate fi altul decât cel care conține rezultatele atribuirii stabilite de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale -, autoritate care lucrează în regim de putere publică.
O altă excepție invocată prin concluziile scrise de care pârâta Autoritatea Rutieră Română - este excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de disp. art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, susținându-se că reclamanta nu s- adresat cu plângere prealabilă pentru revocarea actelor administrative contestate în cuprinsul acțiunii, astfel cum aceasta a fost precizată.
Prin notele scrise depuse la data de 26.10.2009, reclamanta - - a invocat excepția de necompetență materială a instanței, în temeiul art.3 Cod procedură civilă și art.10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, arătând că litigiul nu poartă asupra unui act administrativ emis sau încheiat de autoritățile publice centrale, că scopul introducerii contestației este reprezentat de contestarea rezultatelor licitației, anularea Hotărârii nr.1/2008, emisă de o autoritate publică județeană și declararea contestatoarei drept câștigătoare a licitației.
Reclamanta a adăugat că emiterea licenței de transport pentru traseele în litigiu este o chestiune cu totul subsidiară, subordonată soluționării fondului problemei și care nu face obiectul cauzei.
De asemenea, s-a afirmat că nici introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a ARR și nu atrage competența soluționării cauzei de Curtea de APEL BUCUREȘTI, întrucât nu se contestă un act administrativ emis de acestea.
Curtea, examinând cu prioritate, potrivit disp. art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția de necompetență materială a instanței, în raport de susținerile părților, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit prevederilor art.2 lit.a) din OUG nr.73/2007, Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, în realizarea obiectului său de activitate, dezvoltă și operează Sistemul informatic pentru atribuire electronică a traseelor naționale din programele de transport prin serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și interjudețene.
Conform prevederilor art.19 alin.1 din Normele de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr.92/2007, aprobată prin Ordinul nr.353/2007 al ministrului internelor și reformei administrative, traseele cuprinse în programele de transport județene se atribuie operatorilor de transport rutier în cadrul unei ședințe de atribuire, de către Comisia Paritară, iar licențele de traseu în transportul public județean de persoane prin curse regulate se acordă de Autoritatea Rutieră Română în baza hotărârilor comisiei paritare formate din reprezentanții Consiliului județean și reprezentanții Autorității Rutiere Române din județul respectiv.
Potrivit prev.art.19 alin.2 din aceleași Norme, aprobate prin Ordinul nr.353/2007, atribuirea traseelor se va face electronic prin sistemul național, pentru fiecare județ, urmând ca pe baza rezultatelor acesteia, comisia paritară să emită o hotărâre privind traseele atribuite.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, în procedura de atribuire a traseelor din programul județean de transport, actul administrativ, care produce efecte juridice și care poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, este hotărârea Comisiei Paritare, constituită prin hotărâre a Consiliului județean, iar lista cu rezultatele atribuirii electronice emisă de reprezintă doar un act premergător emiterii hotărârii Comisiei paritare.
Pe cale de consecință, competența de soluționare a acțiunii având ca obiect anularea hotărârii Comisiei paritare, autoritate publică de nivel local, aparține secției de contencios administrativ a tribunalului, conform disp.art.10 alin.1 teza întâi din Legea nr.554/2004.
În aceste condiții, în temeiul disp. art.158 Cod procedură civilă, Curtea va dispune admiterea excepției de necompetență materială a instanței, invocată de reclamantă, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman și, constatând existența conflictului negativ de competență, va înainta dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a instanței, invocată de reclamanta - -.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - -, cu sediul în R de Vede,-, județul, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în A,-, județul, AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ (ARR), cu sediul în B,-, sector 1, AGENȚIA PENTRU SERVICIILE SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE (), cu sediul în B-, sector 2, și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR (MAI), cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, și cu intervenienții - SRL, cu sediul în R de Vede, Str.- -, - 11,.4,.79, județul și - SRL, cu sediul în S,-, județul S, în favoarea Tribunalului Teleorman.
Constată existența conflictului negativ de competență și înaintează dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.EI
Tehnored./ 9 ex.
11.11.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
