Anulare act administrativ fiscal. Decizia 359/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 359
Ședința din Camera de Consiliu de la 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Lupea Judecător
- - - - Președinte Secție
- - - - Judecător
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 13 februarie 2008, privind recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 658 din data de 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 13 februarie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 20 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.658 din 19 octombrie 2007, Tribunalul O l t, Secția Comercială și de Contencios, a respins acțiunea formulată de reclamanta,prin procurator, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului S, Primăria Municipiului - prin Primar și Consiliul Județean O, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.259 din 29 august 1975 Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului O, in conformitate cu prevederile art.56 alin.(2) din legea nr.4/1973 a trecut in proprietatea statului 96 de locuințe, cu acordarea despăgubirilor stabilite in conformitate cu prevederile nr. 1676/1959 si nr.756/1974, printre care, si locuința deținută de, situată in Municipiul S, str. - nt.79.
Reclamanta, moștenitoare a antecesorilor care au dobândit acesta locuință, a promovat acțiunea in revendicare pentru dobândirea acestui imobil, întemeiată in drept pe dispozițiile art. 480, 483 si 485 Cod civil, ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr.5806 din 12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Slatina in dosarul nr- și a admis cererea de intervenție accesorie formulata de.
Pentru a pronunța o asemenea soluție instanța a reținut că "imobilul autorilor a fost preluat de stat in mod abuziv după ce Consiliul Popular Sar espins in data de 10.12.1974 și 13.05.1974 cererea autorilor de autorizare a documentației de înstrăinare de către autori a respectivului imobil" și pe faptul că după ce instanța a dispus să precizeze dacă înțelege să invoce ca temei juridic disp.art.480 cod civil sau cele ale Legii nr.10/2001M". Reținând incidente in cauză dispozițiile Legii nr.10/2001, care lasă fără aplicare dispozițiile de drept comun, a respins cererea ca inadmisibilă și a admis cererea de intervenție accesorie a lui motivată pe faptul că acesta fiind chiriaș al imobilului justifică un interes in respingerea cererii principale.
A mai reținut tribunalul ca prin Sentința nr. 85 din 30 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt in dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta având ca obiect restituirea in natura a imobilului situat in S, str. - nr.79, trecut abuziv in proprietatea statului in anul 1975, motivată pe faptul că situației invocate de reclamanta îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.10/2001 și nu prevederile Legii nr.33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei privește restituirea imobilului situat în Municipiul S str.- nr.79, trecut în proprietatea statului prin Decizia nr.259 din 29 august 1975 Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului O, in mod abuziv, prin aplicarea dispozițiilor art. 56 alin.(2) din legea nr.4/1973, situație in care, sunt aplicabile cererii reclamantei dispozițiile Legii nr.10/2001, ca lege specială ce exclude aplicarea legislației de drept comun sau a contenciosului administrativ in restituirea imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică fiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.7 și 9.
În motivele de recurs, recurenta menționează că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea fiind contradictorii ori străine de natura pricinii întrucât obiectul acțiunii deduse judecății privește anularea deciziei nr.259/29.08.1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Jud.O, prin care s-a dispus preluarea în mod abuziv a imobilului din S, str.-, nr.79, prin aplicarea dispozițiilor art.56 alin.2 din Legea 4/1973.
Susține că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acestei cereri despre care se arată că nu a fost precizată sau modificată în vreun fel pe parcursul primului ciclu procesual. Se precizează că instanța s-a pronunțat pe o cerere referitoare la restituirea imobilului, care nu a fost formulată de reclamantă. De asemenea, se arată că prima instanță nu s-a pronunțat nici asupra excepției privind tardivitatea acțiunii invocată de pârâte.
Recurenta precizează și faptul că a invocat ca temei legal al acțiunii promovate, dispozițiile Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001 astfel că, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
A fost formulată întîmpinare de Consiliul Jud.O și Primăria Municipiului S prin care se solicită de aceste intimate respingerea recursului, motivat de faptul că hotărârea recurată este legală și temeinică întrucât reclamanta avea posibilitatea formulării unei notificări în baza Legii 10/2001/
Consiliul Județean O susține că nu a invocat excepția tardivității acțiunii ci a susținut doar că imobilul a făcut obiectul legii 10/2001 și întrucât reclamanta nu a respectat termenul prevăzut de acest act normativ pentru a solicita imobilul în litigiu este decăzută din dreptul de a cere în instanță măsuri reparatorii sau prin echivalent.
Au fost depuse la dosar, adresa nr.2544/01.04.1976 a Consiliului Popular al orașului S, procura autentificată la nr.1208/18.08.2006.
Au fost formulate concluzii scrise de către recurenta reclamantă, prin care se reiterează motivele de recurs, cât și de intimatul intervenient care lasă la aprecierea instanței soluția menționând că în dosarul nr- la termenul din 24.09.2007, reclamanta și-a modificat acțiunea solicitând anularea parțială a deciziei 259/1975.
Curtea analizând recursul formulat în raport de motivele formulate apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Prin cererea înregistrată la nr-, pe rolul Tribunalului Olt Secția Comercială și de Contencios Administrativ, reclamanta a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului S și Primăria Municipiului S, solicitând anularea deciziei nr.259/29.08.1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului O, invocându-se ca temei legal, art.7 lit.e și art.8 alin.2 din Legea 213/1998.
Ulterior reclamanta, la 24.09.2007, a formulat cerere de modificare a acțiunii solicitând anularea parțială a deciziei nr. 259/29.08.1975 numai cu privire la 5.000 teren deoarece casa și terenul aferent de 674 sunt în prezent închiriate intervenientului, acestea rămânând la dispoziția Primăriei
Deși obiectul cererii reclamantei este cel menționat anterior se constată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestuia apreciind că acțiunea reclamantei privește restituirea imobilului situat în S, str. -, nr.79, situație în care sunt aplicabile dispozițiile legi speciale nr.10/2001 ce exclud incidența legislației de drept comun sau a contenciosului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art.129 alin.6, în toate cazurile judecătorul hotărăște numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Rezultă din cele de mai sus că, instanța nu poate depăși limitele investiri sale.
Întrucât prima instanță nu a stabilit și nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii formulate de reclamantă, aceasta echivalează cu o nesoluționare a cauzei supuse judecății.
Judecătorii, conform art.129 alin.5, au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabiliri faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În cauza dedusă judecății, instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra obiectul cererii reclamantei, astfel că, nefiind respectată această cerință se aduce o încălcare esențială a legii, consecința fiind aceea a casări hotărârii pronunțate cu nerespectarea dispozițiilor art.129 alin.6.
Avându-se în vedre considerentele expuse cât și dispozițiile art.304 coroborate cu art.312 alin.5 cod proc.civilă, Curtea urmează să admită recursul recurentei reclamante, să caseze sentința recurată, să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să stabilească cadrul procesual sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta reclamanta împotriva sentinței nr. 658 din data de 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu - - |
Grefier, |
Red. -.
14 martie 2008
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu
