Anulare act administrativ fiscal. Sentința 360/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 360
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
Grefier - -
XXXX
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul și pe pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice C 1, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat pentru reclamantul și consilier juridic pentru pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice C 1.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus cauza în dezbaterea părților pentru a pune concluzii:
Avocat pentru reclamantul, susține oral motivele invocate în scris, în raport de care pune concluzii de admiterea acțiunii și pe cale de consecință anularea deciziilor nr.588/08.10.2007 și nr. 14535/10.09.2007 emise de pârâte.
Consilier juridic pentru pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C 1, solicită respingerea acțiunii și menținerea ca legale și temeinice a actelor fiscale contestate.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr. 159/22 ianuarie 2009, Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ si Fiscal, a admis contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții D, C și C NR.1 si a anulat decizia nr. 15883/08.10.2007 emisă de D și decizia nr. 14535/10.09.2007 emisă de
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca prin decizia nr. 14535/120.09.2007 a D, a fost stabilită răspunderea solidară a reclamantului cu SC & L, pentru suma totală de 627.667,8 lei. S-a reținut conform raportului de inspecție fiscală nr. 5539 din 29.09.2006 încheiat de activitatea de inspecție fiscală D, că SC & L s-a aprovizionat cu marfă (piei de animale) de la o serie de furnizori persoane juridice care nu există în baza de date a, de unde s-a constatat că tranzacțiile privind aprovizionarea cu respectivele mărfuri sunt fictive. Organul fiscal a concluzionat că marfa reală care a făcut obiectul tranzacțiilor societății a fost ascunsă cu rea credință cu scopul diminuării bazei impozabile,situație de care se face vinovat administratorul, care acționând cu rea credință prin ascunderea bazei reale de impozitare precum și a bunurilor societății, a provocat insolvabilitatea SC & Insolvabilitatea a fost constatată prin procesul-verbal nr. 1118 din 23.01.2007, în drept fiind invocate prevederile art. 27, alin.1 din OG92/2003 rep.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D în numele și pentru Nr. 1 C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 2748 din data de 02 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiovas -a admis recursul declarat de pârâta DGFP D în numele și pentru Nr. 1 C, împotriva sentinței nr. 159 din data de 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-. S-a casat sentința și s-a reținut cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Craiova, reținându-se incidența în cauză a prevederilor art.10 din Legea 554/2004, în sensul că sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei.
Astfel, instanța de recurs a constatat că hotărârea atacată este afectată de nulitatea prevăzută de art.105 alin.1 Cod pr.civilă, deoarece Tribunalul Dolja încălcat dispozițiile privitoare la competența materială.
La Curtea de Apel Craiova cauza a fost înregistrată sub nr-.
Reanalizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin actele a căror anulare se solicită, respectiv decizia nr.14535 din 10 septembrie 2006, emisă de C și decizia nr.15883 din 8 octombrie 2006, emisă de P D, a fost stabilită răspunderea solidară a reclamantului cu SC" & SRL, pentru suma totală de 627.667,8 lei, reținându-se incidența în cauză dispozițiilor art.27 alin.1 din OG 92/2003.
La stabilirea răspunderii solidare a reclamantului s-a avut în vedere raportul de inspecție fiscală nr.5539 din 29.09.2006 încheiat de P D, prin care s-a constatat că societatea la care reclamantul este administrator, respectiv SC & SRL s-a aprovizionat cu marfă de la furnizori persoane juridice, care nu există în baza de date a Ministerului Finanțelor Publice și ca atare tranzacțiile cu aprovizionarea respectivelor mărfuri sunt fictive.
Organul fiscal a apreciat că marfa reală care a făcut obiectul tranzacțiilor societății a fost ascunsă cu rea credință, în vederea diminuării bazei impozabile, situație ce a provocat insolvabilitatea societății, care a fost constatată pin procesul verbal nr.1118/23.01.2007.
Codul d e procedură fiscală reglementează în cuprinsul art.27 condițiile în care se poate antrena răspunderea solidară a altor persoane alături de plătitorul obligației fiscale.
Astfel, texul prevede că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului insolvabil în condițiile acestui cod, răspund solidar:
- persoanele fizice sau juridice, care în cei 3 ani anteriori declarării insolvabilității dobândesc în orice mod active de la debitorii care provoacă astfel insolvabilitatea.
- Administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Situația de fapt avută în vedere la emiterea deciziei de antrenare a răspunderii se încadrează în prevederile art.27 alin.1 lit.b din OG nr.92/2003, aceste prevederi legale fiind ulterior determinate și de pârâta DGFP D, prin decizia nr.5883/08.10.2007, prin care s-a respins contestația împotriva deciziei nr.14535 din 10.09.2007.
Textul art.27 alin.1 lit.b prevede antrenarea răspunderi solidare a administratorilor și a asociaților, dacă aceștia au provocat starea deinsolvabilitatea societățiicu rea-credință.
În cauză, starea de insolvabilitate nu este contestată.
C de-al doilea element necesar și determinant pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului sau asociatului, reaua credință reprezintă o stare de fapt care trebuie dovedită, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumția de vinovăție în cazul persoanelor arătate mai sus.
Organul fiscal a apreciat că reclamantul se face vinovat de ascunderea cu rea-credință a mărfii care a făcut obiectul tranzacțiilor societății, în scopul de a diminua baza impozabilă.
Această apreciere a avut în vedere constatarea că furnizorii de la care s-a aprovizionat societatea nu sunt înscriși în baza de date a MFP și prin urmare tranzacțiile sunt fictive.
Însă, prin expertiza contabilă efectuată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj, au fost verificate facturile fiscale în baza cărora s-a dispus antrenarea răspunderii reclamantului și s-a stabilit că acestea îndeplinesc calitatea de document justificativ din punct de vedere contabil, în sensul că ele cuprind informațiile obligatorii prevăzute de art.155 alin.8 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
De asemenea, s-a mai constatat că aceste facturi au fost înregistrate în contabilitatea societății debitoare, situație în care se apreciază că reclamantul nu se face vinovat de insolvabilitatea societății, deoarece nu avea posibilitatea să cunoască dacă furnizorii de mărfuri aveau o situație juridică neclară, în condițiile în care înscrisurile pe care le-au emis aveau aparența de legalitate.
Prin urmare, administratorul societății nu a fost de rea-credință și nu a provocat insolvabilitatea societății, în condițiile în care facturile fiscale de achiziționare a mărfurilor au fost înregistrate în contabilitate, aspect ce infirmă concluzia organului fiscal referitoare la existența unei mărfi, care a fost ascunsă cu rea-credință, în scopul diminuării bazei impozabile.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite contestația reclamantului și vor fi anulate cele două decizii emise de organele fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de reclamantul, domiciliat în comuna,Județul D, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice C 1, cu sediul în C, strada - nr.10, Județul
Anulează decizia nr.14535 din 10.09.2007 emisă de C și decizia nr.5883/08.10.2007, emisă de
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 5 ex/27.10.2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
