Anulare act administrativ fiscal. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 363/CA
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contenciosul administrativ și fiscal de pârâta - - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,- A, județ C, împotriva Încheierii nr.550/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SRL, cu sediul procesual ales în C,--84, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru intimata reclamantă - SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.93118, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judicare de timbru, conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Avocat, pentru intimata reclamantă - SRL, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimata reclamantă - SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, Secția Contencios Administrativ sub nr- reclamanta - SRL a solicitat ca pe cale de hotărâre judecătorească dată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C să se dispună, anularea Deciziei nr.4262 emisă de pârâtă la data de 20.03.2008, revocarea în tot a Notei nr.19359 emisă de către pârâtă, obligarea acesteia la restituirea sumei de 8.716 lei precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezenta cauză.
Prin Încheierea nr.550/19.05.2009 Tribunalul Constanțaa luat act de cererea reclamantei de renunțare la judecată și, totodată, a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2781,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, renunțarea la judecată ca act de dispoziție al reclamantului este reglementată de art. 246 Cod pr.civ. care dispune că aceasta poate avea loc în tot cursul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă.
În cauză reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecată și obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în consecință, instanța urmează a lua act de această cerere și a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că în urma formulării contestației administrative, pârâta a pronunțat Decizia nr. 4262/20.03.2008 prin care a respins cererea de anulare a notei unilaterale nr. 19359/2007, iar ulterior în faza cercetării judecătorești a emis Decizia 4109/23.03.2009 prin care a anulat Decizia nr. 4262/2008 și a recunoscut pretențiile reclamantei, instanța apreciază că sunt incidente disp.art. 274 Cod pr.civ. motiv pentru care va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, onorariu expertiză.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta, pe care a criticat-o din perspectiva prevederilor art.304 pct.9 pr.civ, în sensul că acordarea cheltuielilor de judecată s-a făcut cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.246 și 275.pr.civ.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii primei instanțe din perspectiva criticilor formulate Curtea consideră recursul nefondat urmând a-l respinge motivat de următoarele considerente,
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată se constată învestirea instanței de judecată cu patru capete de cerere, respectiv anularea unei decizii emisă de recurenta pârâtă, revocarea unei note unilaterale, obligarea acesteia la plata sumei de 8.716 lei iar ultimul capăt de cerere este reprezentat de obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă cu judecarea prezentei cauze atât în fața instanței cât și în procedura prealabilă.
La data de 19.05.2009 reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a solicitat a se lua act de renunțarea sa judecată în temeiul art.246 pr.civ insă cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât această cerere a fost formulată înainte de a intra în dezbaterea fondului cauzei, instanța nu a avut nevoie de învoirea pârâtei pentru a pronunța încheierea de renunțare.
Renunțarea la judecată fiind un act de dispoziție, instanța de judecată urmează a se dezînvesti și a obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât până la comunicarea către el a cererii de chemare în judecată dacă acest lucru este solicitat în mod expres.
Cum în cazul de față pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în mod normal instanța de fond urma a lua act de renunțarea la judecată sub aspectul tuturor capetelor de cerere formulate între acestea figurând și cheltuielile de judecată.
În cazul de față instanța de fond a luat act de renunțarea la judecată dar a obligat totuși recurenta pârâtă la cheltuieli de judecată, situație imposibilă potrivit dispoziție legale prezentate mai sus.
Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art.275 Curtea apreciază că acestea nu devin aplicabile în motivarea prezentului recurs deoarece pârâta prin atitudinea sa a depășit limita primei zile de înfățișare.
Din cele prezentate mai sus în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.2 pr.civ, Curtea va admite recursul cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în sensul înlăturării obligării recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat în contenciosul administrativ și fiscal de pârâta - - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,- A, județ C, împotriva Încheierii nr.550/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SRL, cu sediul procesual ales în C,--84, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că înlătură din dispozitiv măsura obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
jud.fond-
jud.red--/24.11.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
