Anulare act administrativ fiscal. Decizia 367/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 367/CA
Ședința publică de la 04 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta în contradictoriu cu intimatul Primarul Orașului, având ca obiect anulare act administrativ - recurs împotriva sentinței nr.295/07.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 25 mai 2009, susținerile părții prezente fiind cuprinse în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părții lipsă de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 01 iunie 2009 și apoi pentru astăzi, 04 iunie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 295 din 07.03.2007, Tribunalul Constanțaa respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului.
A respins cererea pârâtului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia comerciala si de contencios administrativ, reclamanta in contradictoriu cu paratul Primarul Orașului a solicitat ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna suspendarea efectelor dispozitiei nr. l78/25.05.2006, anularea actului administrativ, obligarea intimatului la plata unor despagubiri cu titlu de daune materiale in suma de 25.000 lei și de 30000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecata.
Reclamanta a arătat, că, prin dispozitia nr. 594/2004 a pârâtului a fost suspendata din functia de execuție publică din cadrul aparatului propriu al Consiliului local, iar prin dispozitia nr.178/25.05.2006 a fost destituită din functia publica de executie deținută la data emiterii deciziei anterioare.
Prin sentința civilă nr. l59/2005 pronunțată de Tribunalul Constantas -a dispus anularea dispoziției de suspendare, reintegrarea in funcția detinută anterior și plata drepturilor salariale indexate.
A mai aratat reclamanta, că întrucât debitorul nu a procedat de buna voie la reintegrarea in functia detinuta anterior, a procedat la executarea silita prin intermediul executorulu judecătoresc.
La data de 25.01.2006 a primit la domiciliu o scrisoare recomandata in care se afla dispozitia nr. 13/23.01.2006 privitoare la plata drepturilor salariale, care a fost comunicată și executorului judecătoresc cu adresa nr. 3329/26.01.2006, fară a li se comunica unia sau altuia o altă dispoziție referitoare la reîncadrarea în funcție. Această dispoziție de reîncadrare în funcție i-a fost comunicată prin intermediul avocatei la data de 05.05.206, iar in raport de aceasta imprejurare ca nu se poate retine in sarcina sa ca a savarșit abaterea disciplinară prevazută de art.65 alin.(l) lit.c din Legea nr.188/1999.
Intreaga procedură desfașurata in fața Comisiei de disciplina potrivit prevederilor nr.HG 1210/2003 este lovita de nulitate fiind incalcate dispozitiile imperative care privesc legalitatea actului de sesizare, nulitatea actului de sesizare, tardivitatea actului de sesizare.
In sustinerea actiunii au fost depuse inscrisuri.
Prin cererea completatoare formulata in aplicarea disp. art. 132 Cod proc. civila reclamanta a solicitat ca instanta sa se pronunta și cu privire la reintegrarea sa in functia publica detinuta anterior destituirii și obligarea intimatului la plata drepturilor salariale indexate, majorate i recalculate, precum i la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Temeiul juridic al acțiunii - art. 68, 89 din Legea nr. 188/1999 republicata, art. 15, 18 i art. 19 din Legea nr. 554/2004, art.24, 27, nr.HG1210/2003.
Legal citat, paratul și-a precizat pozitia procesuala și a solicitat pe calea intampinarii respingerea contestatiei.
A aratat ca, dispozitia nr.594/2004 a fost anulata prin sentinta civila nr. 159/2005 Tribunalului Constanta ramasa definitiva și irevocabila, dispunandu-se reincadrarea contestatoarei in functia detinuta anterior suspendarii.
Prin dispozitia nr. 11/23.01.2006 s-a hotarat reincadrarea contestatoarei in functia detinuta anterior suspendarii și a fost comunicata acesteia sub semnatura la data de 25.01.2006 cand a fost comunicata și dispozitia nr. 13/23.01.2006, privind plata drepturilor banesti cuvenite contestatoarei pentru perioada cuprinsa intre suspendarea din functie si reintegrarea efectiva.
A mai aratat intimatul că, anterior comunicarii prin posta a dispozitiilor nr.11 si 13/23.01.2006 contestatoarea a fost invitata la sediul Primariei prin adresa nr.2414/11.01.2006 pentru achitarea drepturilor banesti si respectiv pentru reintegrare in functie conform sentintei judecatoresti.
Intrucat contestatoarea nu s-a prezentat la locul de munca, la data de 04.04.2006, cu referatul nr.6938 intocmit de Compartimentul Personal al Primariei a fost sesizata Comisia de disciplina pentru declansarea procedurii administrative prevazuta de nr.HG 1210/2003.
Comisia de disciplina a retinut vinovatia contestatoarei pentru neprezentarea nejustificata la locul de munca in raport de care s-a procedat la emiterea dispozitiei nr. 178/25.05.2006.
Mai arata paratul ca referentul de specialitate din cadrul Compartimentului Personal a sesizat Primarul in legatura cu neprezentarea contestatoarei la serviciu, inca din luna februarie 2006, insa nu s-a procedat la sesizarea comisiei de disciplina, intrucat s-a considerat ca este posibila existenta unei cauze obiective.
Invedereaza ca actul de sesizare al Comisiei de disciplina nu este nelegal si nici lovit de nulitate absoluta intrucat sesizarea Comisiei de disciplina a fost facuta prin referatul nr.6938/04.04.2006, intocmit de referentul de specialitate din cadrul Compartimentului Personal al institutiei.
In dovedirea apararii au fost depuse inscrisuri - referatul nr.6938/04.04.2006, dispozitia nr. 11/23.01.2006, dispozitia nr. 13/23.01.2006, dovada comunicarii celor doua dispozitii, borderoul de expeditie a corespondentei, adresa nr.3329/26.01.2006, adresa nr.2414/11.01.2006, proces-verbal datat 24.01.2006, proces-verbal al Comisiei de disciplina datat 26.04.2006, referat Comisie disciplina datat 09.05.2006, dispozitia nr. 178/25.05.2006.
Prin incheierea motivata din data de 27.09.2006, instanta a respins ca nefondata cererea de suspendare a executarii actului administrativ - dispozitia nr. 178/25.05.2006.
Procedand la solutionarea cauzei instanta a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand cauza prin prisma criticilor formulate, a actelor normative incidente cauzei si sustinerile partilor instanta a constatat ca nu este intemeiata.
Potrivit art.84 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici are loc in urmatoarele conditii; de drept; prin acordul partilor consemnat in scris; prin eliberarea din functia publica; prin destituire; prin demisie; prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica, respectiv conducatorul institutiei.
(5) din acelasi act normativ (in forma aflata in vigoare la data emiterii actului administrativ), prevede ca destituirea din functia publica se dispune prin act administrativ, si se comunica functionarului public in termen de 5 zile de la data emiterii pentru imputabile functionarului public in urmatoarele cazuri:
- ca sanctiune disciplinara aplicata pentru savarsirea repetata a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare grave;
- daca s-a ivit un motiv de incompatibilitate, iar functionarul public nu actioneaza pentru incetarea acestuia intr-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
Instanța a retinut ca, la data de 23.01.2006, intimatul a emis dispozitiile nr.11 si nr.13 privind reincadrarea contestatoarei in functia detinuta anterior suspendarii si respectiv plata drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse intre suspendarea din functie si reintegrarea efectiva.
Cele doua dispozitii au fost comunicate reclamantei la data de 25.01.2006 (in aplicarea dispozitiilor enuntate - art.84 alin.(5) din Legea nr. 188/1999), astfel cum rezulta din confirmarea de primire (fila 73), precum si din borderoul de expeditie al corespondentei (fila 75).
Deși reclamantei i-au fost comunicate cele două acte administrative (cum rezultă din probatoriul administrat), aceasta nu s-a prezentat la serviciu, încât la data de 25.05.2006 intimatul a luat masura destituirii din functie.
Motivul invocat de reclamanta privind procedura de comunicare a celor doua dispozitii, urmează să fie inlăturat, in condițiile in care art.93 din Legea nr. 188/1999 dispune ca legea se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, or, potrivit art.268 alin.(4) din Codul muncii, comunicarea deciziilor de sanctionare se face prin scrisoare recomandata.
A mai reținut instanța că, anterior comunicarii actelor administrative, cu adresa nr.2414/11.01.2006, reclamanta a fost convocata la sediul Primariei insa aceasta nu a raspuns invitatiei, situatie in care s-a recurs la comunicarea oficiala a actelor administrative prin posta.
Privitor la criticile formulate de reclamantă cu privire la procedura desfasurata de Comisia de disciplina, potrivit prevederilor nr.HG 1210/2003, instanta retine:
Conform art.20 din nr.HG 1210/2003 Comisia de disciplina are urmatoarele atributii principale:
- cerceteaza abaterea disciplinara pentru care a fost sesizata;
- propune aplicarea uneia dintre sanctiunile disciplinare prevazute la art.65 alin.(3) din Legea nr. 188/1999.
Iar, potrivit art.24 din actul normativ enuntat Comisia de disciplina poate fi sesizata de:
- conducatorul autoritatii sau institutiei publice;
- conducatorul compartimentului in care isi desfasoara activitatea
- functionarul public a carui fapta este sesizata;
- orice persoana care se considera vatamata prin fapta unui functionar public.
Din probatoriul administrat, instanța a reținut că au fost respectate dispozitiile citate, referatul nr.6938/04.04.2006, fiind intocmit de Serviciul Personal cu rezolutia intimatului.
Au fost respectate de asemenea, dispozitiile art.24 alin.(4) din nr.HG 1210/2003, in sensul ca sesizarea s-a facut mlauntrul termenului de 30 de zile, deci la data de 06.04.2006.
Instanta reține că, măsura disciplinară a avut in vedere gravitatea abaterii - absențe repetate de la serviciu, situatie care a condus la masura destituirii din functia publica in considerarea disp. art.84 alin.(5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici.
Cererea privind obligarea intimatului la plata de daune materiale și morale urmeaza să fie respinsa, intrucat potrivit art. 18 din Legea nr.554/2004, instanta solutioneaza cererea in caz de admitere a actiunii principale si nu de respingere a acesteia.
Față de considerentele expuse constatand ca reclamanta nu a dovedit justetea demersului sau procesual, instanța a respins actiunea ca nefondata.iar în temeiul, art. 274 Cod proc. civila instanta a respins și cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecata, ca nedovedita.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare reclamanta a arătat că prima instanță a făcut o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, reținând o situație de fapt neconformă realității, respectiv că cele două dispoziții privind reintegrarea în funcție și plata drepturilor salariale i-au fost comunicate.
Instanța de fond a ignorat probele administrate de reclamantă, respectiv înscrisurile ce demonstrează că nu au fost depuse documentele recunoscute de lege ca făcând dovada că destinatarul a primit actele ce i-au fost expediate.
Din nici o probă administrată nu rezultă că reclamanta ar fi refuzat primirea sub semnătură a dispoziției de reintegrare, pentru a se putea face aplicarea tezei privitoare la comunicarea prin scrisoare recomandată, respectiv art. 268 al. 4. muncii.
Instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse de reclamantă, respectiv procesele-verbale întocmite în dosarul de executare nr. 456/2005, ce fac dovada neexecutării de către pârât a obligației ce îi revenea privitoare la reintegrarea reclamantei în funcțiile publice deținute anterior suspendării.
În ceea ce privește legalitatea procedurii desfășurate de către Comisia de disciplină instanța de fond a analizat succint și greșit criticile formulate.
În speță comisia de disciplină a fost sesizată de către un referent de specializate din cadrul compartimentului personal, printr-un simplu referat, ea nefiind efectuată de către una dintre persoanele expres și limitativ menționate la art. 24 al. 1 din nr. 1210/2003.
În mod greșit a apreciat prima instanță că aceste dispoziții ar fi fost respectate, deoarece referatul nr. 6938/04.04.2006, deși întocmit de o persoană necompetentă, poartă rezoluția pârâtului.
Rezoluția pusă pe referat nu poate fi asimilată cu actul de sesizare al comisiei de disciplină, prin raportare la condițiile de formă și de fond impuse obligatoriu de dispozițiile art. 24 al. 2 li 3 din 1210/2003.
În mod greșit a apreciat prima instanță că au fost respectate prevederile art. 24 al. 4 din nr. 1210/2003, în sensul că sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut în termenul legal.
În mod eronat a apreciat instanța de fond, printr-o interpretare defectuoasă a dispozițiilor legale, că cercetarea prealabilă ce a stat la baza emiterii dispozițiilor contestate s-ar fi efectuat în condițiile de legalitate și că reclamanta s-ar face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 65 al. 2 lit. c din legea nr. 188/1999 republicată.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041. proc. civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o defectuoasă apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
Prin dispozitia nr. 594/2004 a Primarului Orasului, reclamanta a fost suspendata din functia publica de execuție ăublică pe care o deținea în cadrul Consiliului local, iar prin dispozitia nr. 178 din 25.05.2006 a intimatului a fost destituită din această functie publica de executie. Aceste dispozitii au fost contestate de reclamantă, iar prin sentința civilă nr. l59/2005 pronunțată de Tribunalul Constantas -a dispus anularea dispoziției de suspendare, reintegrarea in funcția detinută anterior și plata drepturilor salariale indexate.
Întrucat debitorul nu a procedat de buna voie la reintegrarea reclamantei potrivit titlului executoriu, a procedat la punerea in executare silita a acestuia prin intermediul executorului judecătoresc. Potrivit prevederilor legale care reglementeaza procedura executarii silte, respectiv art. 371 si urm Cod Proc Civ, ulterior declansarii executarii silite debitorul avea si are obligatia de a comunica executorului judecatoresc toate demersurile facute in scopul aducerii la indeplinire a obligatiilor izvorate din titlu executoriu.
Altfel spus,odata declansata executarea silita debitorul nu mai putea fi exonerat de executarea obligatiilor decat de catre instanta judecatoreasca careia i se putea adresa pe calea unei contestatii la executare sau, in caz de confirmare, avand obligatia comunicarii indeplinirii dispozitivului hotararii judecatoresti ce constituie titlu executoriu catre executorul judecatoresc investit.Odata declansata executarea silita executorul judecatoresc a emis somatie potrivit legii si s-a deplasat in repetate randuri la sediul debitorului incheind in acest sens mai multe procese-verbale de executare care atesta deopotriva imprejurarea ca in mod constant debitorul s-a sustras de la aducerea la indeplinire a obligatiilor izvorate din titlu executoriu: de reintegrare si de plata a drepturilor salariale indexate si a cheltuielilor de judecata
Cu privire la dispozitia contestata prin care a fost destituită reclamanta dintr-o functie publica de executie in care a fost reintegrată numai formal, urmeaza reține ca aceasta este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
- dispozitia nr. 11 din 23.01.2006, prin care s-a dispus reincadrarea in functia publica de executie detinuta anterior suspendarii nu a fost comunicata reclamantei;
- creditornl acestor obligatii, a optat pentru punerea in executare silita a titlului executoriu prin care debitorul intimat era obligat sa emită dispozitia de reintegrare în functia publica de conducere pe care o detinea anterior suspendarii
- in atare situatie, in raport de imprejurarea ca nu a fost comunicata dispozitia de reintegrare nu se poate retine in sarcina reclamantei că ar fi savarsit abaterea disciplinara prev de art 65 alin 1 lit c din Legea nr. 188/1999 absentand nemotivat de la serviciu;
- întreaga procedura desfasurata in fața Comisiei de Disciplina potrivit prevederilor HG 1210/2003 este lovită de nulitate fiind incalcate in mod grav dispozitii imperative care privesc:
- legalitatea actului de sesizare a comisiei;
- nulitatea insasi a actului de sesizare;
- tardivitatea actului de sesizare al Comisiei de Disciplina;
Cu ocazia desfasurarii procedurii de cercetare de catre Comisisa de Disciplina,reclamanta a formulat notificari si obiectiuni cu privire la continutul fie a referatului ce a fost asimilat unei sesizari necesare declansarii cercetarii administrative, fie a procesului verbal si a referatului 6938/04.04.2006, criticile cu privire la incalcarea flagranta a dispozitiilor art. 23 si 24 din HG 1210/2003 fiind reeiterate si in prezenta cauza in conditiile in care masura destituirii din functia publica detinuta se intemeiaza in exclusivitate pe raportul Comisiei de Disciplina.
Față de această situație de fapt, reținută în baza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat soluția prin interpretarea greșită a probatoriului administrat, nefiind analizate și probele administrate de reclamantă.
Instanta a retinut in mod absolut nereal ca cele doua dispozitii emise de catre intimat la data de 23.01.2006, respectiv nr.11, privind reintegrarea pe functia publica de executie detinuta anterior suspendarii si nr.13, privind plata drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse intre suspendarea din functie și reintegrarea efectiva i-au fost comunicate la data de 25.01.2006, in aplicarea dispozitiilor art.84, alin.5 din Legea nr.188/1999 republicata.
Acest text de lege care este cuprins in Sectiunea a 3-a, intitulata "Incetarea raportului de serviciu" reglementeaza in mod expres comunicarea actului administrativ de destituire din functia publica si nicidecum cel prin care se dispune reintegrarea in functia publica.
In sustinerea tezei comunicarii ambelor dispozitii, instanta de fond a invocat expedierea acestora prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si borderoul de expeditie al corespondentei.
Borderoul justificativ invocat de catre intimat si preluat de catre instanta de fond, constituie un document intern al institutiei, cu caracter neoficial si care nu emana de la legiuitor utilizate pentru expedierea respectiva.
Acesta nu poate substitui si nici nu poate fi asimilat cu nota de inventar si/sau buletinul de expeditie, singurele documente recunoscute de lege ca facand dovada ca destinatarul a primit actele ce i-au fost expediate.
Borderoul justificativ invocat de instanta nu reprezinta o dovada a faptului ca in plicul expediat catre reclamantă se aflau doua acte administrative.
Instansta nu a luat in considerare Adresa nr.240/40007/20.11.2006 emisa de Compania Nationala "Posta " -Directia Regionala de Posta Constanta ca raspuns la solicitarea reclamantei cu acelasi numar din data de 17.11.2006(fila 100 dosar fond). De asemenea, nu a luat in considerare nici Instructiunile pentru executarea serviciului de mesageni interne si nici Instructiunile pentru executarea serviciului de corespondenta postala int ema, ambele aprobate prin Ordinul nr.373/1974 al
Potrivit art.6 si 9 din Ordinul nr.373/1974 al, trimiterile postale care contin acte,documente, etc. se efecteaza prin scrisoare deschisa cu valoare declarata de catre Serviciul de Interne. Conform art.58,59,60 din acelasi ordin, expeditorul, in speta intimatul, avea obligatia sa completeze in doua exemplare nota de inventar cu actele ce se gasesc in plic și buletinul de expediție care insoteste trimiterea si face dovada expeditorului ca destinatarul a primit continutul scrisorii conform Notei de inventar. De asemenea, potrivit art.239 si 244 din ordinul sus-mentionat, destinatarul scrisorii trebuia sa semneze la primire buletinul de expeditie, dupa confruntarea notei de inventar cu continutul plicului.
In concluzie, aceasta fiind procedura legala de comunicare a actelor, singurele documente care atesta faptul ca destinatarul a primit acele acte ce se pretinde ca i-au fost transmise de catre expeditor sunt Nota de inventar si Buletinul de expeditie, deci singurele documente recunoscute de lege ca facand dovada ca destinatarul a primit actele ce i-au fost expediate.
Asa cum reiese din art. 3, punctul 1 din Instructiunile pentru executarea serviciului de mesagerii interne si din Instructiunile pentru executarea serviciului de corespondenta postala interna, ambele aprobate prin Ordinul nr.373/1974 al, intimatul a folosit un mod in afara legii privind comunicarea actelor administrative.
In sustinerea celor aratate mai sus, alaturi de normele legale invocate, din Adresa nr.240/40007/20.11.2006 emisa de Compania Nationala "Posta " -Directia Regionala de Posta Constanta, reiese fara echivoc modul in care se comunica actele postale, respectiv prin scrisoare deschisa cu valoare declarata si totodata care sunt documentele legale ce fac dovada expeditorului in fața destinatarului a continutului trimiterii postale -nota de inventar si buletinul de expeditie. De asemenea,se confirma si faptul ca borderoul justificativ al Primariei nu reprezinta un formular oficial al Postei Romane, acesta neputand reprezenta o dovada a continutului trimiterii si nici nu poate fi asimilat cu nota de inventar.
In privinta confirmarii de primire instanta de fond nu a retinut faptul ca acest document nu reprezinta dovada continutului plicului, ci doar dovada imprejurarii ca expeditorul -intimat a transmis ceva catre reclamantă, fara insa a se putea preciza prin acest document care era continutul plicului.
Este adevarat ca potrivit art.93 din Legea nr. 188/1999 republicata, dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederi din legislatia muncii.
Invocarea de catre instanta de fond a prevederilor art. 268, alin.4 din Codul muncii, potrivit carora comunicarea dispozitiilor de sanctionare se face prin scrisoare recomandata, este straina de natura pricinii, intrucat in speta in cauza este vorba despre comunicarea unei dispozitii de reintegrare,respectiv Dispozitia nr. 10/23.01.2006.
Chiar si in ipoteza comunicarii dispozitiilor de sanctionare legiuitorul reglementeaza foarte clar faptul ca dispozitia de sanctionare se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata.
Din nici o proba administrata in cauza nu rezulta faptul ca ar fi refuzat primirea sub semnatura a dispozitiei de reintegrare, pentru a se putea face aplicarea tezei privitoare la comunicarea prin scrisoare recomandata.
In mod gresit instanta a apreciat incidenta adresei nr.2414/11.01.2006 asupra Dispozitiilor nr. 11 si 13/23.01.2006, intrucat prin aceasta adresa reclamanta a fost invitata la sediul Primariei orasului "pentru punerea in executare a celor doua obligatii rezultate din sentinta civila nr. 159/28.03.2005, respectiv obligatia de a face, precum si achitarea sumelor datorate conform acesteia". De asemenea, in mod eronat instanta a retinut faptul ca reclamanta " nu a raspuns invitatiei, situatie in care s-a recurs la comunicarea oficiala a actelor administrative prin posta", câtă vreme, pe de o parte la dosarul cauzei nu există dovada comunicării unei astfel de invitații, iar, pe de altă parte, această împrejurare fiind nerelevantă cu privire la fondul cauzei.
Instanta de fond nu a analizat inscrisurile pe care le- depus reclamanta la dosarul cauzei in sustinerea punctului de vedere exprimat, respectiv procesele verbale intocmite in dosarul de executare nr.456/2005 aflat pe rolul Tribunalului Constanța, declanșat întrucat debitorul Primarul orasului nu a procedat de buna voie la ducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din titlul executoriu.
In acest sens, executorul judecatoresc s-a deplasat la sediul debitorului-urmarit Primarul orasului, incheind in acest sens mai multe procese verbale de executare, unul incheiat la data de 14.04.2006, care atesta deopotriva imprejurarea ca in mod constant debitorul s-a sustras de la aducerea la indeplinire a obligatiilor izvorate din titlul executoriu: de reintegrare si de plata a drepturilor salariale indexate pana in momentul reintegrarii.
Toate inscrisurile mentionate mai sus, ce fac dovada neexecutarii de catre intimat a obligatiei ce ii revenea privitoare la reintegrarea reclamantei in funcția publică de execuție detinută anterior suspendarii, au ramas neanalizate de catre instanta.
Instanța reține și faptul ca in nici un proces care a urmat acestor proceduri, respectiv de contestatie la executare sau de amendare a debitorului potrivit dispozitiilor art.24, alin.2 din Iegea nr. 554/2004, debitorul nu s-a aparat si nu a depus in instanta Dispozitia nr. 11 și nr.13/23.01.2006 de reintegrare in functia publica de executie detinuta anterior suspendarii, cum ar fi fost firesc să o facă pentrustingerea litigiilor dintre părți. Potrivit legii, sarcina probatiunii unei asemenea comunicari incumba celui care pretinde ca a facut-
In ceea ce priveste legalitatea procedurii desfasurate de catre comisia de disciplina, si criticile cu privire la aceasta chestiune au fost la fel de succint analizate si gresit solutionate.
Prin Hotararea Consiliului Local nr. 131/31.08.2004,1 art.10 din Capitolul H al Sectiunii 6,asa cum a fost modificata si completata prin Hotararea Consiliului Local nr.463/20.12.2006 a fost aprobat Regulamentul de organizare si functionare al aparatului propriu al Consiliului Local.
Art.10 din Capitolul II al Sectiunii 6 din regulamentul sus-mentionat stabileste in sarcina Compartimentului de Evidenta, Urmarire si Arhiva Acte Administrative transmiterea pe baza de condici (interior-exterior) a dispozitiile emise de catre Primar.
Prin urmare, in masura in care sustinerea paratului privind comunicarea Dispozitiei or. 11/23.01.2006 ar fi reala, aceasta ar fi trebuit efectuata prin respectivul compartiment si consemnata in condica de intrari-iesiri. Or, un asemenea inscris nu a fost depus la dosarul cauzei.
Potrivit art.24 alin.l din R HG nr.1210/2003, comisia de disciplina poate fi sesizata de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, conducatorul compartimentului in care isi desfasoara activitatea functionarul public a carui fapta este sesizata, precum si de orice persoana care se considera vatamata prin fapta unui functionar public.
In speta, comisia de disciplina a fost sesizata de catre un referent de specialitate din cadrul compartimentului Personal, printr-un simplu referat, ea nefiind efectuata de una in persoanele expres si limitativ mentionate la art.24, alin.l din R HG nr. 1210/2003.
In mod gresit instanta a apreciat insa ca aceste dispozitii ar fi fost respectate, intrucat referatul nr.6938/04.04.2006 desi intocmit de o persoana ecompetenta, poarta rezolutia intimatului, Primarul orasului. Rezolutia pusa pe referat nu poate fi asimilata cu actul de sesizare al Comisiei de disciplina prin raportare în conditiile de forma si de fond impuse obligatoriu de dispozitiile art.24 alin.2 si 3 din nr. 1210/2003, astfel incat rezolutia Primarului nu intruneste conditiile prevazute de lege pentru a avea valoarea juridica a unei sesizari.
In mod gresit instanta de fond a retinut ca sunt respectate dispozițiile art.24 alin.4 din nr.1210/2003, "in sensul ca sesizarea comisiei de disciplina s-a facut inlauntrul termenului de 30 de zile, deci la data de 06.04.2006".
Sub un prim aspect potrivit art.24, alin.4 din GR. nr. 1210/2003 "sesizarea se poate face in cel mult 15 zile lucratoare de la data luarii la cunostinta de catre persoanele prevazute la alin. 1, dar nu mai tarziu de doua luni de la data savarsirii faptei care constiruie abatere disciplinara".
In cuprinsul textului citat nu se regaseste reglementat termenul de 30 de zile retinut de instanta de fond.
Chiar referatul pe care instanta il asimileaza sesizarii face trimitere in debutul sau la imprejurarea ca se revine la referatele nr.22/08.02.2006 si respectiv 35/06.03.2006, referate prin care ii fusese adusa la cunostinta primarului aceeasi situatie de fapt. Luarea la cunostinta de catre primar a avut loc inca din data de 08.02.2006 si nicidecum la data de 04.04.2006 cand s-a intocmit cel de-al treilea referat, ceea ce presupune ca sesizarea comisiei putea fi efectuata la data de 02.03.2006, dar nu mai tarziu de data de 25.03.2006.
Sesizarea comisiei de disciplina la data de 04.04.2006 apare ca fiind facuta dupa implinirea termenului de doua luni prevazut de art.24, alin.4 din nr.1210/2003.
Conform art.27, alin.l si 2 din nr.1210/2003, comisia de disciplina avea obligatia sa claseze "sesizarea" pe motiv de tardivitate.
Totodata, prin Dispoziția nr.22/21.01.2005 emisa de intimat, au fost aprobate regulile si procedurile de lucru generale in cadrul Primariei orasului. Potrivit punctului 11 din acest regulament, la inregistrarea a trei absente nemotivate de catre personalul cu statut de functionar public, se trece la destituirea din functia publica, conform art.65 alin.3,lit.e din Legea nr.l 88/1999 republicata.
Potrivit punctului 11 alin.3, măsurile mentionate -destituirea din functie- vor fi aplicate dupa comunicarea la domiciliu, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, a unei somatii pentru motivarea absentelor si incheierea unui proces-verbal in cazul refuzului de a raspunde in scris la aceasta.
In speta aceasta procedura aprobata de insusi intimatul, nu a fost respectată si a fost incalcata in mod flagrant si nu numai ca nu a fost emisa o somatie, dar masura a fost luata dupa un numar foarte mare de zile si de absente nemotivate.
Față de toate aceste aspecte, în mod eronat instanta de fond printr-o interpretare defectuoasa a dispozitiilor legate enuntate a apreciat ca, in speta, cercetarea prealabila ce a stat la baza emiterii dispozitiei contestate s-ar fi efectuat in conditii de legalitate.
In raport de toate aceste considerente, solutia recurata este o solutie vadit nelegala,in conditiile in care reclamanta nu se face vinovată de savarsirea abaterii disciplinare prevazute de art. 65 alin.2 lit. "e" din Legea nr. 188/1999 republicata, asa cum in mod eronat a retinut instanta de fond.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312. proc. civ. Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii, anulării dispoziției nr. 178/25.05.2006 emisă de Primarul Orașului, cu obligarea acestuia la plata despăgubirilor morale și materiale solicitate pentru prejudiciile suferite de reclamantă în temeiul dispozițiilor legii nr. 554/2004.
Totodată Curtea va dispune reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior, destituirii cuplata tuturor drepturilor salariale indexate și majorate.
În ceea ce privește cererea de daune morale, având în vedere considerațiile expuse mai sus referitoare la tergiversarea debitorului de a pune în executare în mod efectiv și eficient obligațiile impuse prin titlu executoriu în favoarea reclamantei cât și toată procedura pe care a reclamat-o ducerea la îndeplinire a acestor obligații, de la procedura executării silite la care reclamanta a fost nevoită să apeleze până la prezenta procedură, este neîndoielnic că reclamanta a suferit un prejudiciu moral, ce urmează a fi acoperit prin admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantumul solicitat de reclamantă, necontestat de altfel.
Deși este evidentă și cauzarea prejudiciului material, determinată de parcurgerea diverselor proceduri judiciare ce implică în mod inerent cheltuieli( executor judecătoresc, avocat etc.), cererea de daune materiale este supusă dispozițiilor art. 1169 cod civil, potrivit cărora cel ce formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească. Cum reclamanta nu a produs nici o probă în dovedirea acestor cheltuieli, cererea de acordare a daunelor materiale urmează a fi respinsă.
Ca parte căzută în pretenții, pârâtul va fi obligat, în baza art. 274 cod proc. civ., la plata cheltuielilor de jucată către reclamantă (fond și recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.295 din 07.03.2007 a Tribunalului Constanța, sentință pe care o modifică în tot.
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului și, în consecință:
Dispune anularea dispoziției nr.178 din 25.05.2006 emisă de Primarul Orașului.
Dispune reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior destituirii cu plata tuturor drepturilor salariale indexate și majorate.
Obligă pârâtul Primarul Orașului să plătească reclamantei suma de 30.000(treizeci) Ron cu titlu de despăgubiri morale.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 25.000 Ron reprezentând despăgubiri materiale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1547 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 4.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - I - -
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.Jud.
2 ex./18.06.2009
Jud.fond. Tribunalul Constanța -.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
