Anulare act administrativ fiscal. Decizia 3738/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 3738
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP D ÎN NUMELE ȘI PENTRU S împotriva sentinței nr.214 din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal s-au prezentat avocat, pentru intimatul reclamant și consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DGFP D ÎN NUMELE ȘI PENTRU
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care, Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DGFP D ÎN NUMELE ȘI PENTRU S, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Apreciază că actele administrative sunt temeinice și legale. Precizează că legea nu condiționează înstrăinarea de vânzare - cumpărare. Arată că însuși petentul, în acțiunea de fond, admite că i-ar putea fi antrenată răspunderea însă pentru o sumă mai mică
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală. Arată că în art.27.1 lit.b Cod procedură Fiscală sunt prevăzute doar înstrăinarea și ascunderea cu rea credință. Menționează că starea de insolvabilitate e reală, nu a fost creată de societate. În ceea ce privește nedepunerea situațiilor financiare, arată că aceasta este o contravenție.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.214 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
A anulat Decizia de atragere a răspunderii solidare, cu nr.14457/2008, emisă de S, precum și Decizia nr.15248/2008, emisă de DGFP -
A fost exonerat contestatorul de la plata sumei de 25767 lei, stabilită în sarcina sa prin decizia nr.14457/2008.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin procesul verbal nr. 17/12238 din 22 aprilie 2008, emis de către S, a fost declarată starea de insolvabilitatea față de SC SRL S.
Prin decizia nr. 14457 din 9 iunie 2008, emisă de către Administrația Finanțelor Publice S, a fost stabilită răspunderea în solidar a reclamantului, în concurs cu debitoarea SC SRL S.
Organul de executare a constatat că persoana juridică debitoare a fost declarată insolvabilă, fiind individualizată obligația de plată la data de 18 aprilie 2008, în sarcina sa, a sumei de 25767 lei reprezentând debite fiscale, accesorii ale acestora.
Organul de executare a mai reținut că, pe perioada anilor 2005-2007 și ulterior până la declararea insolvabilității, reclamantul în calitate de administrator al persoanei juridice, nu a depus situațiile financiare prevăzute de legislația în vigoare, acționând cu rea credință, ascunzând organului de executare baza reală de impozitare, precum și bunurile societății comerciale debitoare.
Temeiul drept a fost reținut ca fiind disp. art. 27 alin. 1 din OG 92/2003.
În urma contestației formulate de către reclamant împotriva deciziei nr. 14457 din 9 iunie 2008, organul de executare a emis decizia nr. 15248 din 26 iunie 2008, cu soluție de respingere a contestației formulate.
În sprijinul menținerii deciziei contestate, organul de executare a constatat că, potrivit bilanțului încheiat în data de 31 decembrie 2004 și înregistrat la S sub nr. 7 din 23 februarie 2005, precum și potrivit balanței de verificare din 31 decembrie 2004, societatea comercială debitoare deținea bunuri înregistrate în contul 2131 - echipamente tehnologice cu valoare de 1134,15 RON, pentru care a fost calculată valoarea de amortizare 41,37 RON, precum și în contul 303 - obiecte de inventar cu o valoare de 399,4 RON.
Aceste bunuri, neregăsindu-se în situațiile financiare ulterioare, organul de executare a constatat că acestea au fost valorificate, fără a se folosi contravaloarea acestora în vederea stingerii obligațiilor fiscale, acționându-se, în acest sens, cu rea credință, de către reclamantul - administrator al societății debitoare.
Se menționează că, pentru anul 2007 au fost emise notificări sub nr. 14828/ 3 mai 2007, 9105/ 1 august 2007, precum și 23126/ 6 noiembrie 2007, fără ca societatea debitoare să depună situațiile financiare notificate; fiind evidentă reaua credință și intenția reprezentantului persoanei juridice debitoare, de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, prin nedepunerea situațiilor financiare.
S-a constatat reglementarea unei acțiuni alternative, constând fie în valorificarea cu rea credință, fie în ascunderea cu rea credință a bunurilor mobile sau imobile proprietatea societății debitoare, aceste acțiuni fiind de natură să provoace insolvabilitatea persoanei juridice debitoare.
Instanța a constatat că insolvabilitatea ca și instituție de comercial apare a fi definită prin disp. art. 3 pct. 1 din Legea 85 /2006 privind procedura insolvenței, ca fiind starea patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Potrivit disp. art. 176 alin. 1 din OG 92/2003 republicată, sfera de aplicare a insolvenței este extinsă și asupra inexistenței unor bunuri susceptibile de a fi valorificate în vederea plății creanțelor exigibile, precum și existența acestora dar prezentarea unor contravalori neîndestulătoare în vederea achitării acestor creanțe.
Elementele definitorii ale insolvenței ( insolvabilității în accepțiunea disp. art. 27 din G 92/2003 ) prezintă relevanță, în speță, în ceea ce privește îndeplinirea condiției de provocare a stării de insolvabilitate.
În acest sens, s-a constatat că societatea debitoare prezintă un debit fiscal în cuantum de 25767 lei, iar bunurile indicate în ultimul bilanț depus, existente la nivelul datei de 31 decembrie 2004, aveau o contravaloare de 1134,15 și respectiv 399,4 lei, fiind neîndestulătoare, în vederea recuperării creanței fiscale și accesoriilor acesteia.
Pe de altă parte, existența acțiunilor alternativ reglementate de ipoteza de atragere a răspunderii solidare a administratorului, trebuie dovedită în cauză și nu prezumată din faptul nedepunerii unor situații fiscale, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 14457/2008 emisă de către S.
De asemenea, în speță, nu a rezultat ca fiind îndeplinită cerința relei credințe a administratorului; din punctul de vedere al disp. art. 27 alin. 1 lit. a), reaua credință echivalând cu încheierea unui contract de vânzare cumpărare ce prezintă ca și scop mediat sustragerea bunurilor societății debitoare, de la executarea silită, în procedura creanțelor bugetare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D ÎN NUMELE ȘI PENTRU S, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta pârâtă a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.304 (9) Cod pr.civilă.
A susținut recurenta că societatea a desfășurat activitate în perioada în care contestatorul avea calitatea de asociat și administrator, fără a-și îndeplini obligațiile referitoare la depunerea situațiilor financiare în care sunt incluse elementele patrimoniale, fiind provocată insolvabilitatea prin ascunderea patrimoniului și cauzarea imposibilității executării silite ca unică modalitate de stingere a obligațiilor bugetare în cazul în care debitoarea refuză să plătească.
Curtea, analizând recursul formulat, în raport de motivele invocate, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Codul d e procedură fiscală reglementează în cuprinsul art. 27 condițiile în care se poate antrena răspunderea solidară a altor persoane alături de plătitorul obligației fiscale.
Astfel, textul prevede că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declaratinsolvabil,în condițiile acestui cod, răspund solidar:
- persoanele fizice sau juridice, care în cei trei ani anteriori declarării insolvabilității, curea credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea.
- administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prinînstrăinareasau ascunderea curea credințăa bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Decizia de antrenare a răspunderii cuprinde ca temei de drept prev. art. 27 alin.1 Cod procedură fiscală.
Situația de fapt avută în vedere la emiterea deciziei se poate încadra în prev. art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003. Aceste prevederi legale incidente în cauză au fost ulterior determinate și de pârâtă prin decizia nr.15248/26.06.2008, prin care s-a respins contestația împotriva deciziei nr.14457/09.06.2008, de angajare a răspunderii solidare a persoanei fizice.
Ca urmare pentru a stabili dacă decizia de antrenare a răspunderii administratorului este legală și temeinică și dacă motivele de recurs sunt fondate, Curtea va analiza îndeplinirea prevederilor legale din textul menționat, raportat la situația de fapt existentă în cauză.
Textul art. 27 alin. 1 lit. b prevedeantrenarea răspunderii solidare a administratorilor și asociaților, dacă aceștia au provocat starea deinsolvabilitatea societății curea credință.
În cauză, starea de insolvabilitate nu este contestată.
C de-al doilea element necesar și determinant pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului sau asociatului,reaua credință, reprezintă o stare de faptcare trebuie dovedită, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumția de vinovăție în cazul peroanelor arătate mai sus.
Organul fiscal nu a indicat care sunt aspectele din care rezultă reaua-credință a intimatului reclamant, în determinarea stării de insolvabilitate.
Faptul că acesta nu a depus la organul fiscal situațiile financiare prevăzute de legislația în vigoare, nu reprezintă o cauză care să conducă la provocarea stării de insolvabilitate a societății, aceasta cu atât mai mult cu cât recunoaște existența bunurilor înscrise în conturile 2131 și 303 la sfârșitul anului 2004.
Din actele depuse la dosar, nu rezultă că organul fiscal în urma unei verificări ar fi constatat inexistența bunurilor înscrise în evidența contabilă a societății, prezumția că ar fi fost ascunse sau înstrăinate de administrator, fiind răsturnată chiar prin recunoașterea acestuia, în sensul că deși bunurile există, trecerea lor în situațiile financiare ulterioare nu s-a mai făcut datorită deteriorării lor.
De asemenea valoarea acestor bunuri, astfel cum apare în evidența contabilă a societății din anul 2004, este de aproximativ 1175ron, sumă modică în comparație cu cea pentru care a fost antrenată răspunderea solidară a administratorului.
Având în vedere cele arătate, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că starea de insolvabilitate a societății nu a fost provocată cu rea credință de administratorul acesteia și în consecință apreciindu-se nefondate toate motivele invocate, în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP D ÎN NUMELE ȘI PENTRU S împotriva sentinței nr.214 din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.T
Jud.fond L
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
