Anulare act administrativ fiscal. Decizia 376/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 376/
Ședința publică din 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de AGENȚIA NATIONALĂ A VĂMILOR prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, și împotriva sentinței nr. 3101/19.12.2007 Tribunalului Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata reclamantă prin av. în substituirea av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursurile sunt declarate și motivate în termenele prevăzute de art. 301 și 303 Cod procedură civilă, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea se constată faptul că s-au depus din partea DGFP H actele solicitate de instanță.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a recursurilor, considerând legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Față de actele dosarului instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 3101/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-au respins excepțiile tardivității formulării modificării cererii de chemare în judecată și a prematurității formulării contestației invocate de pârâta Direcția Regională Vamală B; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Vamală B - Serviciul Supraveghere Vamală și Direcția Generală a Finanțelor Publice H și s-a dispus anularea parțială a procesului-verbal de control nr.144/20.10.2005, încheiat de pârâta Direcția Regională Vamală B - Serviciul de Supraveghere Vamală până la concurența sumei de 212.935.130 lei, sumă stabilită prin expertiza contabilă întocmită de experta și s-a menținut dispoziția privind suspendarea executării procesului-verbal de control contestat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate prin care s-a stabilit că suma datorată de reclamantă este mai mică decât cea din procesul-verbal de control și ca urmare acesta trebuie anulat în parte.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs prin și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului s-a menționat că prima instanță a respins excepțiile tardivității formulării modificării cererii de chemare în judecată și a prematurității formulării contestației, iar pe fond a interpretat greșit art.19 din HG nr.244/2001.
S-a menționat că în situația în care Autoritatea Vamală nu este informată cu privire la schimbarea destinației unui bun introdus în țară se aplică legea generală, respectiv art.34 alin.2 din HG nr.1114/2001, câtă vreme legea specială, respectiv art.19 din HG nr.244/2001 face referire doar la situația în care se respectă obligația de anunțare a autorităților vamale cu privire la schimbarea destinației unui bun.
S-a arătat că expertul contabil în modul de calcul a stabilit incorect datoria vamală, luând în calcul o dată greșită prin interpretarea greșită a textului de lege mai sus menționat.
DGFP Haf ormulat de asemenea recurs împotriva aceleiași sentințe solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că prin procesul-verbal de control nr.144/2005 organele vamale au stabilit datoria vamală pentru un autoturism în țară și vândut ulterior fără ca societatea reclamantă să înștiințeze autoritatea vamală cu privire la schimbarea regimului vamal.
S-a arătat că astfel societatea nu a îndeplinit obligația prevăzută de art.71 din Legea nr.141/1997 cu privire la informarea autorităților vamale pentru aplicarea regimului vamal corespunzător, iar valoarea în vamă s-a calculat la cursul de schimb valutar valabil în ziua constatării schimbării destinației bunului.
S-a menționat că reclamanta a beneficiat de prevederile art.211din Legea nr.133/1999 la data introducerii bunului în țară, însă în momentul schimbării destinației bunului nu a mai îndeplinit condițiile pentru a mai beneficia de aceste dispoziții.
S-a arătat că valoarea în vamă a fost calculată potrivit pct.19 din HG nr.244/2001.
S-a invocat și art.394 din HG nr.1114/2001 care prevede că autoritatea vamală care are în atribuții efectuarea de controale ulterioare, verifică periodic dacă mărfurile importate-au fost utilizate potrivit destinației declarate și înscriu în rubrica 5 din autorizație rezultatele controlului.
În cazul în care mărfurile urmează să fie utilizate în alte scopuri decât destinația declarată sau autoritatea vamală constată că au fost utilizate în alte scopuri, sunt aplicabile prevederile art. 71 din Codul vamal al României. Elementele de taxare în baza cărora se calculează drepturile de import sunt cele în vigoare la data schimbării destinației, valoarea în vamă fiind cea declarată la data importului. Încasarea drepturilor de import se face în baza procesului-verbal de control sau, după caz, a actului constatator întocmit de autoritatea vamală.
Dacă mărfurile importate nu au putut fi utilizate pentru destinația declarată din motive justificate, datorate importatorului sau mărfurilor, restituirea acestora expeditorului inițial sau distrugerea sub control vamal, potrivit legii, nu se consideră schimbare a destinației în sensul art. 71 din Codul vamal al României și nu se datorează drepturi de import. Dacă mărfurile au fost sau nu au fost utilizate potrivit scopului declarat și apoi au fost vândute în vederea exportului, se consideră schimbare de destinație și se încasează drepturile de import potrivit prevederilor alin. (2).
Cu privire la calculul datoriei vamale s-a invocat și dispozițiile art.144 și 148 din Legea nr.141/1997.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor, susținând faptul că expertul în mod corect a stabilit care este valoarea în vamă a bunului.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamanta a introdus în țară o autoutilitară la data de 27.12.2001, beneficiind de scutire de la plata taxei vamale potrivit art.21 ind.1 din Legea nr.133/1999.
Acest text de lege prevede scutirea pentru bunurile "care se importă în vederea dezvoltării activităților proprii".
La data de 19.11.2004 autoutilitara a fost vândută conform facturii seria - - nr.-.
Deoarece societatea nu a informat autoritatea vamală pentru aplicarea regimului vamal corespunzător, aceasta a stabilit obligațiile vamale în baza procesului-verbal de control nr.144/20.10.2005.
Prima instanță a analizat acest proces verbal de control, deoarece acesta a fost singurul act administrativ atacat de către reclamantă.
B (fila 28 dosar fond) a invocat excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, deși nu există nici o modificare a acțiunii.
Poziția acestei pârâte a fost determinată de faptul că ulterior înregistrării acțiunii DGFP Hae mis decizia nr.65/15.12.2005 (filele 25-32).
Aceasta a și fost comunicată reclamantei potrivit dovezii de la fila 32.
Prima instanță a respins tardivitatea cererii de chemare în judecată, fără ca o astfel de modificare să existe.
Astfel a analizat o modificare inexistentă, stabilind totuși că aceasta nu e tardivă.
De asemenea, a anulat un proces-verbal de control în condițiile în care la data pronunțării hotărârii era deja emisă decizia nr.65/2005 a DGFP H, decizie care își produce efectele, nefiind atacată.
Câtă vreme există un act superior instanța nu se putea pronunța asupra celui inferior, deoarece procesul-verbal atacat prin acțiune a fost deja analizat prin decizia nr.65/2005, contestația formulată împotriva acestuia, fiind respinsă.
O altă chestiune pe care dorim să o evidențiem este aceea că prima instanță a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea datoriei vamale.
Expertul a interpretat textele de lege aplicabile, iar instanța a ținut seama de interpretările acestuia.
Fără a face aprecieri asupra modului de calcul al datoriei vamale amintim că instanța este cea care interpretează textele de lege și dispune expertului efectuarea calculului în funcție de cele stabilite de instanță.
Astfel, prima instanță trebuia să interpreteze textul de lege și dacă ar fi constatat că valoarea la care trebuia să se raporteze la calculul taxelor vamale este alta decât cea indicată de organele vamale, să dispună efectuarea unor noi calcule de către expert.
Dacă însă ar fi constatat că în mod corect organele vamale s-au raportat la valoarea în vamă calculată la cursul de schimb valutar valabil în ziua constatării schimbării destinației bunurilor, efectuarea unei expertize ar fi fost inutile.
În consecință, în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul deoarece procesul s-a soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare prima instanță va identifica solicitările reclamantului, respectiv va pune în discuție obiectul acțiunii în raport de existența deciziei nr.65/2005 a DGFP H, va reanaliza excepțiile invocate de pârâte și va ține cont de celelalte constatări din cuprinsul prezentei decizii, în situația în care va respinge excepțiile și va soluționa pe fond cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de prin B, cu sediul în B- județul B, împotriva sentinței nr.3102/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează integral sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.ML
Dact.
2 ex/15.05.2008
jud.Tr.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
