Anulare act administrativ fiscal. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 38/CA
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian Obreja
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe revizuenta SC " House" SRL, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimatele: Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, având ca obiect - anulare act administrativ, cerere de revizuire formulată împotriva deciziei numărul 526/CA/19.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru intimata P I, lipsă fiind reprezentantul revizuentei și al intimatei P
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată, că, în baza PV nr.1/22.01.2010, s-a procedat la înlocuirea judecător I cu judecător - G, de pe lista de permanență, și că nu s-a depus la dosar dovada achitării diferenței de taxă de timbru, în sumă de 6 lei, și a diferenței de 0,15 lei timbru judiciar, așa cum i s-a pus în vedere reprezentantei revizuentei la termenul anterior.
Instanța, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția insuficientei timbrări a cererii de revizuire.
Consilier juridic solicită admiterea excepției și anularea cererii de revizuire ca insuficient timbrată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare cu privire la excepția de insuficientă timbrare.
CURTEA DE APEL,
Asupra cererii de revizuire de față, raportat la excepția pusă în discuție, reține cele ce urmează.
Prin sentința civilă nr. 153/CA din 17 februarie 2009, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de contestatoarea " HOUSE" I, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr-,dispunând anularea deciziei de impunere nr. 29054/12.12.2006 și a raportului de inspecție fiscală nr. 29053/12.12.2006, emise de I, precum și a deciziei nr. 229/28.06.2007, emisă de B, obligând pe pârâta I să ramburseze reclamantei TVA, în cuantum de 166.785 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia de impunere nr. 29054 din 12.12.2006, Ias tabilit în sarcina reclamantei " HOUSE" o taxă pe valoarea adăugată de 166.785 lei, reținând că societatea și-a exercitat dreptul de deducere a TVA, în sumă de 1.733.864.570 lei, în luna februarie 2006, ca urmare a actului adițional nr. 1, încheiat la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 620/06.04.2001, prin care se menționează eșalonarea ratelor aferente contravalorii facturii nr. -/07.06.2001 (începând cu luna iunie 2001 și până în luna iunie 2006), act apreciat ca fiind neopozabil organului fiscal, sub raportul valabilității acestuia, reținându-se că, în momentul achiziției spațiului și a terenului,respectiv în luna iunie 2001, " HOUSE" I nu avea dreptul de deducere a TVA, în sumă de 1.733.864.570 lei, întrucât a folosit bunul cu destinația de hală industrială ca aport la capitalul social al ""
S-a reținut de asemenea că, potrivit art. 20 din nr.OUG 17/2000 și art. 10.16 din nr.HG 401/2000, societatea avea dreptul la calcularea pro ratei la luna decembrie 2001, aplicată asupra sumei TVA aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, că, întrucât societatea nu a aplicat pro rata la calculul TVA la luna decembrie 2001 și respectiv 2002, conform actelor normative menționate, echipa de inspecție a procedat la recalcularea TVA în funcție de pro rata conform Anexei nr. 6, și că, din suma de 1.733.864.570 lei (contravaloarea TVA aferent facturii fiscale nr. -/07.06.2001) echipa de inspecție a acordat dreptul de deducere a sumei de 66.012.644 lei, reprezentând pro rata calculată pentru perioada 01.01.2001-31.12.2001, diferența în sumă de 1.667.851.926 lei reprezentând TVA pentru care nu s-a acordat dreptul de deducere, pentru anul 2002, reținându-se că societatea nu a realizat venituri, și constatându-se că soldul sumei negative a TVA, solicitată la rambursare pentru luna iunie 2006, este de 135.111 lei, iar TVA fără drept de deducere de 166.785 lei, TVA cu drept de rambursare fiind 0, iar TVA de plată fiind de 31.674 lei.
Prima instanță a reținut de asemenea că, prin decizia nr. 229 din 28.06.2007, Bar espins în totalitate contestația " HOUSE" I, pe motiv că operațiunile de achiziție a spațiului cu destinația de hală industrială și terenul aferent, în valoare de 1.085.947 lei, din care TVA în sumă de 173.386 lei, precum și cea de aport al aceluiași bun la capitalul social al "", în valoare totală de 1.085.947 lei, din care TVA în sumă de 173.386 lei, s-au desfășurat în 07.06.2001 și respectiv 21.06.2001, iar la data efectuării celor două operațiuni economice, respectiv luna iunie 2001, actul normativ care reglementa modul de înregistrare a TVA era nr.OUG 17/2000, în forma sa inițială, ale cărei prevederi au fost redare in extenso.
Raportându-se la acest cadru normativ și la dispozițiile nr.HG 401/2000, prima instanță a reținut că regimul deducerii TVA este stabilit în acest din urmă act normativ, care, la pct. 10.12, prevede că nu poate fi dedusă, potrivit legii, taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la bunurile destinate realizării de operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, pentru care prin lege nu se prevede exercitarea dreptului de deducere.
Având în vedere că din prevederile legale evocate, rezultă că aportul adus de " HOUSE" I la capitalul social al "", constând în spațiul cu destinația de hală industrială, este o livrare de bunuri care se încadrează în categoria operațiunilor scutite de TVA, fără drept de deducere, prin aplicarea art. 20 din nr.OUG 17/2000 și pct. 10.16 din nr.HG 401/2000, organul fiscal a procedat la calcularea TVA adăugată deductibilă aferentă facturii nr. -/07.06.2001, în funcție de pro rata calculată pentru perioada 01.01.2001-31.12.2001, astfel că, prin aplicarea coeficientului 0,03807, asupra valorii de 173.386 lei, reprezentând TVA din factura menționată, a rezultat suma de 6.601 lei, reprezentând TVA cu drept de deducere, diferența de 166.785 lei reprezentând TVA fără drept de deducere, motivația neacordării dreptului de deducere fiind aceea că bunul achiziționat de petentă, de la " CONSTRUCȚII", nu a fost folosit în folosul său, ci a fost folosit drept aport la capitalul social al "", operațiune care se încadrează în categoria celor scutite de TVA, fără drept de deducere, apreciindu-se faptul că actul adițional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 620/2001 nu este unul legal nu influențează, în acest caz, dreptul la deducerea TVA înscrisă în factura nr. -/2001.
Se mai reținut faptul că, chiar și în aceste condiții, privitoare la legalitatea actului adițional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 620/06.04.2001, care-l fac inopozabil terților, el are putere de lege între părțile contractante și că petenta nu se află în situația unei duble impozitări, neacordarea dreptului de deducere nedatorându-se faptului că vânzarea imobilului de către " CONSTRUCȚII" nu îndeplinește condițiile privind deducerea TVA, ci doar faptului că bunul achiziționat a fost transferat de către " HOUSE" I către "" drept aport la capitalul social, iar această operațiune este scutită de TVA, fără drept de deduce.
Raportându-se la motivația deciziei contestate, prima instanță a apreciat că dreptul de deducere a TVA nu este condiționat în nicio dispoziție legală de destinația pe care o acordă o societate bunului achiziționat, dacă este folosit în folosul său sau al altuia și că reclamanta are dreptul de deducere a întregului TVA, ca urmare a operațiunii de cumpărare a imobilului de la " CONSTRUCȚII", cu factura nr. -/07.06.2001, drept pe care îl poate exercita în momentul plății prețului.
Tribunalul a considerat împrejurarea că, ulterior achiziționării acestui bun, el a fost adus ca aport într-o altă societate, nu este de natură a afecta dreptul reclamantei de deducere, cele două operațiuni fiind distincte și independente din punct de vedere financiar și fiscal.
Prima instanță a apreciat totodată că, atâta timp cât societatea are obligația de a plăti TVA către " CONSTRUCȚII", ea are și dreptul corelativ de a i se deduce TVA plătit, Normele de aplicare precizând în art. 2 pct. 1.4 că intră în sfera de aplicare a TVA operațiunile privind transferul proprietății bunurilor imobile, indiferent de forma juridică prin care se realizează, în condițiile în care art. 4.1.2 din nr.OUG 17/2000 precizează că se supune TVA achiziționarea de către contribuabili de pe piața internă sau din import, de bunuri destinate utilizării ca aport în natură la capitalul social.
Tribunalul a considerat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 20 din nr.OUG 17/2000, întrucât, în situația în care se realizează atât operațiuni prevăzute la art. 18, cât și alte operațiuni scutite de TVA, sau care nu intră în sfera de aplicare a TVA, dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor la realizarea operațiunilor prevăzute la art. 18, ci prevederile pct. 10.16 din nr.HG 401/2000, conform cărora, în situația în care un contribuabil înregistrat ca plătitor de TVA realizează atât operațiuni cu drept de deducere, cât și operațiuni fără drept de deducere, aferente aprovizionărilor, dreptul de deducere se determină potrivit art. 20, în raport cu participarea bunurilor la realizarea operațiunilor cu drept de deducere, gradul de participare determinându-se pe bază de pro rata rezultată ca raport între contravaloarea bunurilor livrate cu drept de deducere și totalul operațiunilor realizate, indiferent de sursa de finanțare și că TVA aferentă bunurilor cumpărate în vederea revânzării nu se supun recalculării, în acest caz aplicându-se criteriile specifice de exercitare a dreptului de deducere, TVA urmând a se deduce integral, cu condiția respectării prevederilor art. 19 din nr.OUG 17/2000.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs pârâtele I și B, care critica hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod nejustificat a fost asimilat faptul aducerii bunului achiziționat de la " CONSTRUCȚII" ca aport la capitalul social al "" cu operațiunea de revânzare a bunului, ignorându-se faptul că prin factura nr. -/07.07.2001 a fost stornată vânzarea spațiului către "" și că, la data efectuării celor două operațiuni economice, respectiv luna iunie 2001, nr.OUG 17/2000 prevedea că nu au drept de deducere a TVA intrările destinate aportului de bunuri la capitalul social al societăților comerciale, operațiunea realizată de " HOUSE" încadrându-se în categoria operațiunilor scutite de TVA, fără drept de deducere, fiind necontestat faptul că bunul nu a fost folosit în interesul petentei, ci a fost folosit ca aport la capitalul social al unei alte societăți comerciale.
Prin concluziile scrise depuse, intimata a solicitat respingerea recursului, considerând că dreptul de deducere a TVA nu este condiționat de nicio dispoziție legală de destinație pe care o acordă bunului achiziționat, având astfel dreptul de a dispune liber de bunul său, în condițiile în care practica judiciară a statuat că trebuie evitată dubla impunere și că eventualele deficiențe ale documentelor justificate nu pot constitui temei suficient pentru stabilirea în sarcina contribuabilului a unei TVA suplimentare, în lipsa unor indicii concludente cu privire la caracterul nereal al operațiunii efectuate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a reținut ca fiind necontestat faptul că, la data de 06 aprilie 2001, " CONSTRUCȚII" I și " HOUSE" I au încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui activ,compus dintr-o hală industrială și terenul aferent acesteia, că, pentru încasarea prețului convenit, a fost emisă factura nr. - din 07 iunie 2001, pentru suma totală de 10.859.467.570 lei, din care suma de 1.733.864.570 lei reprezintă taxa pe valoarea adăugată, și că obligația de plată a fost stinsă, în totalitate, în anul 2006.
Curtea a constatat totodată că, mai înainte ca vânzătorul să fi emis factura menționată, sau prin operațiune să fi fost înregistrată în evidențele contabile ale cumpărătorului, la nici 20 de zile de la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 620/06.04.2001, Consiliul de Administrație al "" P, sub președinția lui Greta, persoană care are și calitatea de asociat în " HOUSE" I, a întocmit un act adițional, ce a fost autentificat prin încheierea nr. 722 din 25 aprilie 2001, prin care s-a materializat decizia AGA de majorare a capitalului social al "", cu aportul în natură adus de acționarul " HOUSE" I, în valoare de 9.125.603.000 lei, reprezentând bunul imobil denumit "Hală Industrială Metalice", situat în I,--A, operațiune validată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie P prin încheierea nr. 1209 din 04 iulie 2001.
Acest bun a fost folosit drept garanție, făcând obiectul contractului pe care Banca Comercială Română l-a încheiat, la data de 03.12.2001, cu "", pentru un credit acordat "", în sumă de 17.070.367.900 lei, bun care, urmare nerambursării creditului de către împrumutat, a fost valorificat prin licitație publică, conform actului de adjudecare nr. 36 din 28.10.2005, în favoarea lui Ioan, contra sumei de 500.000 lei.
S - a mai constatat că, după ce "" a pierdut dreptul de proprietate asupra bunului, adus ca aport la capitalul social, de " HOUSE" I, această din urmă societate a solicitat, prin cererea înregistrată la. I sub nr. 2828/25.07.2006, soluționarea decontului de TVA cu opțiunea de rambursare pentru luna iunie, în vederea compensării cu alte datorii către bugetul general consolidat și că, urmare acestei solicitări, în urma verificărilor efectuate, au fost întocmite actele administrativ-fiscale contestate prin acțiunea de față.
Raportat la această situație de fapt, stabilită pe baza înscrisurilor ce au fost depuse în recurs, Curtea a considerat că în mod greșit s-a reținut că dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată nu este condiționat de destinația pe care o acordă, societatea bunului achiziționat, că obligației de plată a taxei îi corespunde dreptul corelativ de deducere a acesteia și că în cauză nu-și află aplicațiunea dispozițiile art. 20 din nr.OUG 17/2000.
În acest sens, Curtea a constatat că potrivit dispozițiilor art. 20 din nr.OUG 17/2000, în forma în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a activului, dreptul de deducere integrală a taxei pe valoarea adăugată este recunoscut doar "contribuabililor care folosesc pentru nevoile firmei bunul achiziționat" și numai dacă acesta este "destinat realizării operațiunilor prevăzute la art. 18" iar, n cauză, este în afara oricărei îndoieli faptul că activul denumit "Hală industrială de confecții metalice" și terenul aferent acestuia nu a fost achiziționat pentru realizarea obiectului de activitate al " HOUSE" I, dacă se are în vedere că, raportat la dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, publicarea anunțului de convocare a Adunării generale extraordinare a acționarilor "", pentru a lua în discuție chestiunea majorării capitalului social și a schimbării structurii acționariatului, nu putea interveni decât anterior, sau cel mai concomitent datei la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a activului, în condițiile în care, cel puțin o persoană din cele implicate figura ca asociat atât în "", cât și în " HOUSE" I; aceeași concluzie impunându-se și în cazul actului prin care se pretinde că Adunarea generală a acționarilor " CONSTRUCȚII" Iaa probat solicitarea " HOUSE" I de plată eșalonată a prețului, singura utilizare ce s-a dat bunului, probată, fiind aceea de garanție pentru împrumutul contractat de "", credit pe care cea în cauză nu l-a rambursat, fapt ce a avut drept consecință pierderea dreptului de proprietate.
Ori, atâta timp cât bunul a fost folosit în cu totul alte scopuri decât acela de realizare a obiectului de activitate al societății cumpărătoare și cât timp există semne serioase de întrebare cu privire la legalitatea operațiunilor în care au fost implicate " CONSTRUCȚII", " HOUSE" I, "" și "", societăți în care se regăsesc ca asociați sau acționari și persoane din cadrul societății reclamate, nu se putea reține că dreptul de deducere se acordă în mod automat, fără a ține seama de scopul real urmărit de cei implicați, de destinația dată bunului, și independent de condiționalitățile impuse de art. 20 din nr.OUG 17/2000.
Ca atare, constatând că s-a ignorat faptul că dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată nu se acordă în cazul în care se achiziționează bunuri sau servicii care nu sunt destinate realizării obiectului de activitate al cumpărătorului și că nerecunoașterea dreptului de deducere apare ca o sancțiune pentru nerealizarea scopului pentru care acea persoană juridică a fost înființată, precum este și cazul transferului succesiv de bunuri doar pentru a garanta împrumuturi bancare, care ulterior nu mai sunt restituite, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, prin decizia nr.526/CA/19.10.2009, a admis recursul pârâtelor, în sensul că, modificând în tot hotărârea atacată, a respins acțiunea în anulare introdusă de reclamanta " HOUSE" I, ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, la data de 19 noiembrie 2009, SC House SRL I solicitat, în temeiul art.322 pct.2 și 5 Cod procedură civilă, revizuirea deciziei nr.526/CA din 19 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, motivând, în rezumat, că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, că și-a depășit puterea judecătorească și cadrul procesual și că ar fi ignorat apărările recurentei și legislația existentă la data operațiunii comerciale ce a intrat sub incidența legislației privind plata TVA
Cererea de revizuire a fost timbrată că 4 lei-taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0.15 lei.
În temeiul art.3 alin.1 lit.h) din legea nr.146/1997, instanța, la termenul din 14 decembrie 2009, pus în vedere reprezentantei revizuentei să achite o diferență de 6 lei - taxă judiciară de timbru și s-a acordat un nou termen de judecată pentru a se îndeplini această obligație.
La termenul din 25 ianuarie 2010, reprezentanta revizuentei nu s-a prezentat și nici nu a depus la dosar dovada achitării diferenței de taxă judiciară învederate, astfel că instanța a invocat și pus în discuție excepția de insuficientă timbrare a cererii de revizuire.
Având în vedere disp.art.137 cod procedură civilă, urmează a se analiza cauza doar cu privire la excepția vizând insuficienta timbrare a cererii de revizuire, fără a se avea în vedere fondul acesteia.
Astfel, potrivit art.1 din Legea 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
În principiu, dovada achitării taxei judiciare de timbru se face la data introducerii acțiunii sau cererii la instanța de judecată, existând și posibilitatea, potrivit art.20(2) din Legea 146/1997 de a se amâna plata până la primul termen de judecată.-
Neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru,în cuantumul stabilit,se sancționează,în conformitate cu disp.art.20(3) din Legea 146/1997, cu anularea sau a cererii.
În cauză, se constată că revizuenta a timbrat cererea de revizuire cu 4 lei-taxă judiciară, dovadă fiind chitanța aflată la fila 15 dosar, chitanța nr. - din 14.12.2009, și cu 0,3 lei-timbru judiciar( verso fila 15 dosar).
Cum, potrivit art.3 alin.1 lit.h) din Legea nr.146/1997, cererile de revizuire se timbrează cu 10 lei(RON)- taxă judiciară de timbru, instanța a pus în vedere reprezentantului revizuentei să achite o diferență de 6 lei-timbru judiciar, obligație ce nu a fost îndeplinită
Faptul că, deși la termenul din 14 decembrie 2009 i s-a făcut cunoscută reprezentantului revizuentei necesitatea de a se completa taxa judiciară de timbru datorată, nu s-a îndeplinit obligația de a timbra cererea de revizuire cu diferența de 6 lei/taxă judiciară de timbru constituie motiv de aplicare a sancțiunii prevăzută de art.20(3) din Legea 146/1997.-
In consecință, în conformitate cu disp.art.20(3) din Legea nr.146/1997-privind taxele judiciare de timbru, urmează a se anula cererea de revizuire la insuficient timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrată cererea de revizuire formulată de SC HOUSE SRL I privind Decizia nr.526/CA din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.
.
Președinte, - - | Judecător, - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.GA/. 26 Ianuarie 2010
Tehnored.gref.TN/28.01.2010
2 ex.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja
