Anulare act administrativ fiscal. Decizia 3829/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3829
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul împotriva sentinței nr. 794 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județean
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul revizuient, lipsind intimatul Consiliul Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței timbrarea cererii de recurs și a cererii de repunere pe rol a cauzei, după care;
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul recurentului pentru a pune concluzii asupra recursului.
Recurentul revizuient, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 794 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județean
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova cu nr- s-a formulat de către la 25.09.2006 cerere de revizuire deciziei Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr-, solicitându-se comunicarea acestei decizii în vederea formulării motivelor de revizuire.
La 20 oct. 2006 s-au depus și motivele cererii susținându-se că instanța de fond reținut eronat că motivul refuzului preluării sale de către consiliul local este "imposibilitatea reîncadrării sale în structura PC din subordine " acest motiv nefiind cel corect și precizat de consiliul local în HCL 137/2005 art. 2. Consiliul local refuzat preluarea deoarece repartizarea s- făcut din culpa acesteia, după termenul legal de înființare și organizare a PC (tardiv) instanța de recurs interpretând eronat HCL 137/2005 și nedând eficiență disp. art. 19 din Legea nr. 371/2004.
Instanța de recurs, interpretând eronat art. 13 -16 din HG 2295/2004 apreciat corectă și concluzia instanței de fond conform căreia a fost testat, dar nu s- prezentat la post, concluzie total eronată întrucât nefiind repartizat, nu a fost testat ci a dat un concurs pentru funcție vacantă, alta decât cea din.
Neprezentarea la post, așa cum au reținut cele două instanțe, nu a fost efectul relei intenții, ci efectul faptului că intimata i-a prelungit, activitatea pe nerepartizat iar Primăria Tg- nu i- comunicat pentru ducere la îndeplinire dispoziția de numire în funcția concurată.
Aprecierea instanței de recurs conform căreia este legal art. II din 70/2005 este netemeinică și nelegală, acest articol fiind în contradicție flagrantă cu prevederile Legii nr. 371/2004, HG 2295/2004 și Legea nr. 53/2003, prevederi ce reglementează imperativ obligația repartizării și care nu prevăd nici excepție. Ori, instanța de recurs ignorat și nu s-a a pronunțat asupra unor înscrisuri depuse ca probă la dosar și care menționează respectiva obligație.
Prevederile art. 19-21 din Legea nr. 371/2004, art. 36-37 din HG 2295/2004 și 169 din Legea nr. 53/2003 precizează că, împreună cu patrimoniul trebuia în mod obligatoriu repartizate și drepturile și obligațiile din contractele încheiate cu.
Această repartizare nu a fost făcută de intimată, mai mult prin art. II din 70/2005 încălcat flagrant prevederile, așa încât este de neînțeles aprecierea eronată a instanței potrivit căreia doar patrimoniul trebuia repartizat obligatoriu. Deși intimata făcut reorganizare în contradictoriu cu legea română în vigoare, stabilind prin excepții de la prevederile legale în vigoare, ambele instanțe au apreciat eronat ca legale respectivele excepții, deși excepțiile stabilite sunt profund nelegale, nefiind prevăzute de legislația în cauză.
Această apreciere în contradicție cu prevederile legale precizate anterior, consfințește un abuz. Prin interpretarea eronată a prevederilor legale și a unei părți din probele administrate la dosar, prin nepronunțarea asupra tuturor probelor depuse și prin pronunțarea asupra unor aspecte străine de natura pricinii, instanța de recurs l- privat prin decizia sa de dreptul la un proces echitabil contra unei instituții cu vădită influență în județ, instituția cărei culpă este mai mult decât evidentă.
În drept cererea fost întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1, 2, 5 și 6 Cod pr. civilă.
Prin sentința nr. 145 din 17 ian. 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova fost declinată competența de soluționare cererii de revizuire împotriva deciziei nr. 808 din 30.08.2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul - în favoarea Tribunalului Gorj.
Luându-se în examinare cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată următoarele;
Prin sentința a nr. 170 din 17 apr. 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 412/C/2006 fost respinsă ca neîntemeiată contestația pet. împotriva hotărârii nr. 70 din 7 oct. 2005, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Județean G.
Prin decizia nr. 808 pronunțată la 30 aug. 2006 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- fost respins recursul recl. împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj.
Revizuirea este cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reînoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, prevăzute de disp. art. 322 Cod pr. civilă.
Motivele de revizuire sunt prevăzute limitativ în art. 322 Cod pr. civilă, unele din ele vizând împrejurări noi, survenite după pronunțarea hotărârii și în raport cu care starea de fapt reținută de instanță nu mai corespunde realității, altele fiind determinate de nerespectarea principiului disponibilității procesuale (cazurile de extra sau ultra petita) sau motive întemeiate pe săvârșirea unei erori de ordin procedural.
În speță, cererea revizuientului face trimitere la disp. art. 322 pct. 1,2, 5 și 6 Cod pr. civilă.
În ceea ce privește art. 322 pct. 1 se observă că în dispozitivul sentinței nr. 170 din 17 aprilie 2006 nu există contradicții care să ducă la imposibilitatea aplicării acestuia.
Art. 322 pct. 2 prevede că revizuirea se poate cere când instanța s- pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s- pronunțat asupra unui lucru care s- cerut, ori acordat mai mult decât s- cerut.
Pentru se stabili însă dacă instanța dispus extra petita, minus petita sau plus petita, trebuie raportat la pretenția formulată de părți prin cererea de chemare în judecată, ori trebuie observat că prin acțiune reclamantul contestat Hotărârea nr. 70/2005 a consiliului județean asupra căreia instanța de fond s- pronunțat prin respingerea ei.
În considerentele sentinței civile nr. 170/2006 instanța s- pronunțat însă asupra tuturor capetelor de cerere ce figurează în acțiunea principală la literele b - e, prin respingerea acestora așa încât nu suntem în ipoteza prev. de art. 322 pct. 2 pr. civilă cu atât mai mult cu cât instanța nu avea obligația să statueze din oficiu asupra unor cereri.
De altfel, cu privire la acest motiv de revizuire se observă că el a fost analizat și de instanța de recurs prin decizia nr. 808 din 30 august 2006.
Art. 322 pct.5 Cod pr. civilă face trimitere la descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii, obligația depunerii lor revenind revizuientului, cerință ce nu este expres prevăzută de lege, dar rezultă implicit din faptul că partea trebuie să facă dovada imposibilității de a fi prezentat înscrisul în fața instanței cărei hotărâre se atacă. Ori, în speța dedusă judecății, revizuientul nu depus nici un înscris nou care să poată fi analizat prin prisma dispozițiilor invocate.
Dispozițiile art. 322 pct. 6 Cod pr. civ. devin incidente în două situații strict determinante: lipsa totală de apărare sau apărarea persoanelor vizate de acest text cu viclenie, nerezultând din dosarul de fond sau din cel de recurs că persoana fizică (revizuientul) face parte din categoria celor ocrotite de prevederile arătate.
Cu această motivare, întrucât din examinarea motivelor de revizuire prevăzute în cerere la pct. 1, 2, 5, 6, reprezintă în realitate motive de recurs ce puteau fi invocate pe această cale și care de altfel au fost avute în vedere la soluționarea recursului, cererea de revizuire se privește ca nefondată și urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuientul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea cererii de revizuire și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9,10 și 11, precum și pe cele ale art. 299-303 și 305-316 Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
În susținerea motivelor de recurs, revizuientul a afirmat că instanța de fond nu a analizat cu imparțialitate probele administrate și apărările sale, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală și că s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, iar instanța de recurs a menținut soluția fără a efectua o analiză temeinică a motivelor sale, situație în care a fost privat de dreptul la un proces echitabil.
A susținut că instanța de fond judecând cererea de revizuire a manifestat aceeași atitudine de părtinire, în favoarea pârâtului, la analizarea probatoriilor, a apărărilor, precum și la pronunțarea asupra unui lucru care nu a fost cerut de niciuna dintre părți, tocmai pentru a justifica hotărârile anterioare.
În cauză a fost formulată întâmpinare, prin care se solicita respingerea recursului, și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca temeinică și legală.
Cu privire la cererea de revizuire formulată în cauză, Curtea reține, în raport de motivele invocate următoarele:
Potrivit art. 322. pct. 2 cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri care evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Textul de lege mai sus citat este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.
Prin urmare, dispozițiile legale mai sus precizate sunt incidente când instanța s-a pronunțat asupra unei cereri, principală, accesorie sau incidentală, ce nu s-a formulat, iar nu în atunci când este analizată o cerere de probatorii, o excepție sau un motiv de recurs.
Altfel spus, revizuientul trebuie să aibă în vedere obiectul cererii, nu temeiurile acesteia sau mijloacele de apărare.
Aceasta deoarece, în sensul textului analizat, prin "lucru cerut" se înțeleg numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății, iar nu argumentele reținute de instanță pentru a motiva temeinicia sau netemeinicia unei cereri.
Ca atare, acest text nu este aplicabil, atunci când din petitul cererii de revizuire reiese că, revizuientul critică încălcarea dreptului la apărare, prin omisiunea instanței de a se pronunța asupra anumitor cereri, sau invocă un mijloc procedural de apărare, și nu o cerere prin care să fi fost deduse judecății pretenții concrete.
În ceea ce privește motivele de revizuire prevăzute de punctele 1, 5 și 6 Curtea reține următoarele:
Pentru a opera dispozițiile art. 322 pct. 1 dispozitivul hotărârii pronunțate de către instanța de fond ar trebui să conțină dispoziții contradictorii care ar putea face imposibilă executarea sa, situație ce nu se regăsește în cauză, devreme ce soluția a fost de respingere a acțiunii promovate de către reclamant.
În ceea ce privește dispozițiile art. 322 pct. 5 care se referă la înscrisuri doveditoare descoperite după pronunțarea hotărârii și reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada descoperirii vreunui astfel de înscris.
Referitor la cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 6 se observă că aceasta este deschisă numai dacă procesul a fost pierdut și doar subiecților indicați în mod limitativ în textul de lege, respectiv statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă, revizuientul nefăcând parte din vreuna dintre aceste categorii.
De asemenea, celelalte motive privind echitabilitatea și imparțialitatea procedurii urmate de instanța de fond și de cea de recurs și încălcarea principiului aflării adevărului de către acestea nu pot fi analizate pe calea cererii de revizuire, ce se exercită strict și limitativ pentru motivele de revizuire expres reglementate prin art. 322 cod procedură civilă.
În consecință, cererea de revizuire formulată în cauză va fi reținută ca inadmisibilă prin prisma dispozițiilor art. 322 cod procedură civilă și va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuientul împotriva sentinței nr. 794 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județean
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex.
Jud. Fond.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie
