Anulare act administrativ fiscal. Decizia 385/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 385
Ședința publică de la 11.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.987/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.48675/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâtul - Primar Sector 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - pârât - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurentul - reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 29.12.2009, din partea recurentului - reclamant, chitanță de plată a taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă.
Reprezentantul intimatului - pârât precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului - pârât solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.987/11.03.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat să se constate că pârâtul în calitate de persoană fizică ce ocupa funcția publică de primar al Sectorului 4, prin exces de putere, a semnat scrisoarea (adresa) cu nr. 36085/ 04.11.2008, emisă de Serviciul relații cu asociațiile de proprietari din cadrul Primăriei Sectorului 4, pârâtul să fie obligat să transmită tuturor celor 27 de proprietari din Asociație câte o scrisoare de scuze pentru ilegalitatea comisă și pentru starea de confuzie pe care a încercat să o inducă, cu asigurarea că, pe viitor, va respecta întocmai prevederile legale în materie, în urma studierii și înțelegerii acestora și să dispună ca pârâtul să plătească în beneficiul bugetului de stat o amenda contravenționala de 5000 lei conform prevederilor art. 56 alin. 2 din legea nr. 230/2007.
În raport de aceste capete de cerere tribunalul constată că acestea nu se circumscriu sferei de aplicabilitate a contenciosului administrativ astfel cum aceasta noțiune juridica este definita de art. 2 lit. f rap. la art. 8 alin. 1 din legea nr. 554/2004 întrucât, pe de o parte, scrisoarea menționată nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din același act normativ, fiind în realitate un punct de vedere comunicat înscris unor petiționari, în vederea asigurării sprijinirii activității asociației de proprietari, conform art. 52 din legea nr. 230/2007, iar această adresă nu a născut, modificat ori stins, raporturi juridice, ci doar a relatat derularea unor evenimente desfășurate în cadrul asociației de proprietari petiționare.
Pe de alta parte, tribunalul retine că pârâtul nu poate fi chemat în judecata în calitate de persoană fizică ce ocupă o funcție publică, atâta vreme cat autoritatea publica in cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea nu este chemata in judecata si in nici un caz doar pentru a se constata ca acesta își exercita atribuțiile cu exces de putere, atunci când semnează acte emise in numele autorității publice respective, aspecte care reies din dispozițiile art. 16 alin. 1 din legea nr. 554/2004 si, de asemenea, instanța de contencios administrativ nu are abilitarea legala de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de Legea nr. 230/2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, arătând că pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal se află dosarul nr- înregistrat la 10.02.2009 în care are calitatea de reclamant, iar calitatea de pârât, pentru refuzul de a rezolva cererea de confirmare a încălcării normelor legale la admiterea ca judecător a numitei, în vederea excluderii ei din magistratură.
Între data de 10.02.2009 și 11.03.2009 - data pronunțării sentinței recurate, judecătoarea avea tot timpul să se abțină de la judecarea cauzei, dar nu a făcut-
Recurentul a mai arătat că sentința a fost pronunțată la data de 11.03.2009 și a fost motivată în afara termenului legal, iar prin citația emisă la 06.01.2009 i s-a pretins o taxă judiciară de timbru de 12 Ron, a achitat o taxă de 4 Ron, dar cererea nu i-a fost anulată ca netimbrată, ceea ce probează existența unei erori materiale.
Deși a solicitat prin cererea de chemare în judecată copii ale încheierilor de ședință, nu i s-a trimis încheierea de ședință din 11.o2.2009.
De asemenea, a precizat că a fost acceptată pentru termenul din 11.02.2009 o așa - zisă întâmpinare produsă la 10.02.2009, fiind încălcate cu rea credință normele procesuale, respectiv disp. art.118 Cod procedură civilă.
Recurentul a apreciat că sentința este plină de ilegalități și invenții pseudo-juridice întrucât instanța a admis ca un consilier juridic, funcționar plătit de stat, să reprezinte o persoană fizică, reclamantul chemându-l în judecată pe pârât ca persoană fizică ce ocupă o funcție publică.
Totodată, a admis ca oricine să depună înscrisuri pe numele pârâtului, primind o întâmpinare produsă de niște funcționari ai Primăriei Sector 4 B care nu este parte în proces, în condițiile în care pârâtul era decăzut din dreptul de a depune întâmpinare.
Referitor la admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, a precizat că judecătoarea se contrazice singură întrucât, atunci când prezintă cererea, nu invocă actul administrativ pentru simplul motiv că el nu a fost evocat, iar la susținerea propriei excepții de inadmisibilitate, inventează un act administrativ.
A mai invocat disp. art.16 alin.1 din Legea nr.554/2004 menționând că legiuitorul face vorbire despre o autoritate publică pârâtă, ceea ce înseamnă că poate exista și o autoritate publică nepârâtă, sens în care a făcut referire și la Decizia Curții Constituționale nr.137/21.02.2008.
Recurentul a susținut că mai multe decizii ale Curții Constituționale fac vorbire despre necesitatea imperioasă de a judeca fondul cererilor de chemare în judecată în contencios administrativ, astfel încât a solicitat instanței de recurs să se pronunțe pe fond, dacă susținerea din scrisoarea nr.36085/04.11.2008 semnată de pârât, privind legala constituire și numire a comitetului executiv în ședința Adunării Generale din data de 10.04.2008, este exces de putere.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.25 Cod procedură civilă, judecătorul care știe că există un motiv de recuzare în privința sa este dator să înștiințeze pe șeful lui și să se abțină de la judecarea pricinii, cazurile de recuzare fiind prev. expres și limitativ de art.27 Cod procedură civilă.
Existența pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a dosarului nr- menționat în cererea de recurs nu poate fi încadrată în niciunul din cazurile de recuzare reglementate de legiuitor, astfel încât judecătorul care a pronunțat sentința recurată nu avea obligația de a se abține de la soluționarea cauzei.
Pe lângă acest aspect trebuie subliniat și faptul că, atunci când există obligația de abținere (dar nu este cazul în speță), nerespectarea acesteia nu afectează valabilitatea hotărârii întrucât dacă s-ar admite că intervine nulitatea hotărârii în situația în care judecătorul nu s-a abținut deși trebuia să o facă, s-ar ajunge la eludarea indirectă a disp. legale potrivit căreia, sub sancțiunea decăderii, partea trebuie să propună recuzarea într-un anumit termen.
Susținerea privind nemotivarea hotărârii în termenul legal nu poate fi reținută, existând la dosar mențiunea grefierului de ședință privind comunicarea sentinței la data de 08.04.2009, deci înainte de expirarea termenului de 30 de zile prev. de art.264 alin.1 Cod procedură civilă, sentința fiind pronunțată la 11.03.2009.
Împrejurarea că reclamantul a primit sentința comunicată prin poștă la data de 13.04.2009, nu înseamnă că hotărârea nu a fost motivată în termenul sus menționat, întrucât art.264 alin.1 Cod procedură civilă se referă la faptul că motivarea hotărârii se face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare și nu la faptul că părțile trebuie să primească în acest termen hotărârea comunicată prin poștă.
Curtea apreciază că stabilirea de către instanța de fond a unei taxe de timbru într-un cuantum mai mare decât cel legal nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii, atâta timp cât instanța a apreciat suficientă taxa de timbru achitată de reclamant și nu a anulat acțiunea ca netimbrată pentru neplata taxei în cuantumul stabilit la primirea cererii de chemare în judecată.
Nici faptul că nu a fost comunicată încheierea de ședință de la termenul din 11.02.2009 nu este de natură să afecteze legalitatea sentinței recurate, reclamantului fiindu-i comunicate, potrivit disp. Cod procedură civilă, întâmpinarea și înscrisurile depuse la dosar, astfel încât a avut posibilitatea de a lua cunoștință de apărarea formulată de către pârât.
A mai susținut recurentul că instanța de fond a încălcat normele procesuale și anume art.118 alin.2 Cod procedură civilă potrivit cărora, nedepunerea întâmpinării în termenul prev. de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, încălcare ce s-a produs prin primirea la dosar la termenul din 11.02.2009 a unei întâmpinări din 10.02.2009.
Susținerea este nefondată în raport de împrejurarea că art.118 alin.2 Cod procedură civilă a fost abrogat prin Legea nr.219/2005 de aprobare a OUG 138/2000, neputându-se reține nerespectarea de către instanță a unor disp. legale abrogate.
Invocarea în cererea de recurs a disp. Legii nr.514/2003 referitoare la incompatibilitatea dintre exercitarea profesiei de consilier juridic și calitatea de avocat, precum și a disp. Legii nr.51/1995 nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, în condițiile în care consilierul juridic pentru care a fost emisă delegația depusă la dosar l-a reprezentat pe pârât în calitatea sa de primar al Sectorului 4.
Menționarea expresă de către reclamant a faptului că se judecă cu pârâtul ca persoană fizică, are scopul de a sublinia că nu cheamă în judecată Primăria, ci primarul, dar acesta stă în judecată în calitatea sa de autoritate a administrației publice locale.
Potrivit art.23 alin.2 din Legea nr.215/2001, consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale, iar conform art.21 alin.3 din aceeași lege, primarul poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului care să reprezinte interesele autorităților administrației publice locale în justiție.
În consecință, Curtea constată că în temeiul acestor prevederi este legală reprezentarea primarului în justiție, în calitatea sa de autoritate a administrației publice locale, de către un consilier juridic din cadrul aparatului său de specialitate.
Cât privește întâmpinarea depusă la dosar, se constată că aceasta nu a fost depusă de un terț, așa cum se susține de către recurent, ci a fost depusă de pârât, reprezentarea sa în instanță de către consilierul juridic dându-i acestuia abilitarea legală de a formula și întâmpinare.
Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă în raport de disp. art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 care stabilesc obiectul acțiunii în contencios administrativ, coroborate cu art.18 din aceeași lege privind soluțiile pe care le poate da instanța.
Astfel, instanța soluționând cererea la care se referă art.8 alin.1 poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, fiind competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Se constată că niciunul dintre cele trei capete de cerere formulate de reclamant nu se încadrează în ipotezele reglementate de art.8 și 18 din legea contenciosului administrativ, reclamantul solicitând instanței să constate că scrisoarea nr.36085/04.11.2008 semnată de pârât constituie un exces de putere, să oblige pârâtul să transmită celor 27 de proprietari din Asociație câte o scrisoare de scuze pentru ilegalitatea comisă și să dispună ca pârâtul să plătească o amendă contravențională de 5.000 Ron, conform art.56 alin.2 din Legea nr.230/2007.
Reclamantul nu se poate adresa instanței de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect constatarea unui exces de putere, ci poate contesta refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, cu ocazia analizării acestuia, instanța având de stabilit dacă refuzul a fost exprimat cu exces de putere în sensul art.2 alin.1 lit.n din Legea nr.554/2004.
De asemenea, nu este admisibilă cea de-a doua solicitare întrucât scrisoarea de scuze la care aceasta se referă, nu constituie un înscris dintre cele la eliberarea cărora autoritatea publică poate fi obligată conform art.18 alin.1 din lege.
Referitor la ultimul capăt de cerere, Curtea reține că Legea nr.230/2007 stabilește care sunt persoanele care au competența să constate contravențiile reglementate de acest act normativ și să aplice sancțiunile contravenționale, în nici un caz instanța neputând să se substituie acestora și să aplice sancțiuni contravenționale, astfel cum solicită reclamantul.
În raport de aceste considerente, acțiunea reclamantului este inadmisibilă, fiind în mod corect soluționată în temeiul acestei excepții procesuale și nu pe fond.
Indiferent că reclamantul a chemat sau nu în judecată și Primăria sector 4 B, considerentele sus menționate sunt suficiente pentru a se constata că acțiunea este inadmisibilă prin prisma obiectului său, astfel încât nu este relevantă aprecierea instanței de fond că pârâtul nu poate fi chemat în judecată în calitate de persoană fizică ce ocupă o funcție publică atâta vreme cât autoritatea publică în cadrul căreia își desfășoară activitatea nu este chemată în judecată.
În consecință, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.987/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.48675/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâtul - Primar Sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
25.02.2010
Președinte:Cîrjan Raluca MariaJudecători:Cîrjan Raluca Maria, Canacheu Claudia Marcela
