Anulare act administrativ fiscal. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.389/CA
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios-administrativ declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C - cu sediul în C, bd. - nr.196, județul C, împotrivaSentinței civile nr.256/17 martie 2009pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul în C,-, -.A,.4,.15, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare. Învederează că recursul este motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare a cauzei, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.8022/118/26.09.2008 pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Constanta, a solicitat instanței să dispună anularea actelor administrative fiscale nr.-/04.04.2008 și nr.15802/02.97.2008 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9325 lei plătită cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare auto.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea paratei la plata dobânzii legale determinată de la data plății și până la data restituirii efective a sumei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2007 importat din Germania un autoturism pentru care a achitat, potrivit art.2141-2143din Codul fiscal, suma de 9.325 lei reprezentând taxă specială pentru primă înmatriculare, taxă apreciată de reclamant ca fiind în contradicție cu reglementările Uniunii Europene acceptate și de România.
A mai arătat reclamantul că la data de 10.03.2008, în baza disp.art.175 Cod procedură fiscală, a formulat cerere la C pentru restituirea acestei taxe, însă cererea a fost respinsă prin adresa nr.-/04.04.2008. Contestația ulterior formulată împotriva măsurii luate de către pârâtă și înregistrată cu nr.15666/07.08.2008 a fost respinsă prin adresa nr.5802/02.07.2008.
S-a susținut că, potrivit disp.art.148 alin.2 din Constituția României și în raport si de disp.art.90 și art.28 din Tratatul Comunității Europene, prevederile art.2141- art.2143din Codul fiscal modificat prin Legea nr.343/2006 sunt inaplicabile. A invocat faptul că, în cauză, sunt aplicabile disp.art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În drept, au fost invocate disp.art.148 din Constituția României, art.214-214 din Codul Fiscal, Legea nr.554/2004, art.274 Cod procedură civilă.
Legal citată, pârâta Constanta a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Pe cale de excepție a fost invocată inadmisibilitatea promovării acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
A susținut pârâta că reclamantul a formulat la data de 04.04.2008 o cerere de restituire a sumei de 9.325 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, cerere înregistrată sub nr.-, iar prin adresa nr.-/04.04.2008 pârâta a comunicat reclamantului faptul că cererea acestuia a fost respinsă. Împotriva acestui răspuns reclamantul a formulat contestație, înregistrată sub nr.15802/30.05.2008, contestație respinsă ca tardiv formulată, prin raportare la prevederile art.207 alin.1 din Cod procedură fiscală.
Prin Sentința civilă nr.256 din 17 martie 2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative nr.-/04.04.2008 si nr.15802/02.07.2008 emise de pârâtă. De asemenea, a obligat pârâta către reclamant la restituirea sumei de 9.325 lei percepută cu titlu de taxă specială auto primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr.-/12.07.2007, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data plății până la data restituirii efective și la plata sumei de 43,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată-taxă timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta este nefondată deoarece reclamantul a solicitat prin cererea înregistrată sub nr.-/04.04.2008 restituirea taxei de primă înmatriculare de 9.325 lei achitată în contul Trezoreriei Municipiului C, iar prin adresa emisă la data de 04.04.2008 pârâta a respins cererea de restituire, ca neîntemeiată. De asemenea, prin adresa nr.15802/02.07.2008 a respins contestația formulată de reclamant, înregistrată sub nr.15082/30.05.2008.
S-a apreciat că actul administrativ vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului d e procedură fiscală este asigurat prin cererea de restituire formulată la C la data de 04.04.2008.
Deși pârâta a invocat faptul ca organul fiscal a respins contestația reclamantului ca tardivă, din analizarea adresei nr.15802/02.07.2008, reprezentând soluția pronunțată de pârâtă cu privire la contestația reclamantului promovată la data de 30.05.2008, nu rezultă măsura respingerii acesteia ca fiind tardiv formulată. Pe de alta parte, pârâta nu a făcut dovada în cauză a datei de comunicare către reclamant a adresei nr.-/04.404.2008, pentru ca instanța să fie în măsură a analiza incidența prevederilor art.207 alin.1 Cod procedură fiscală.
Pe fond, instanța a reținut că potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
În speță, învestirea instanței de judecată vizează lămurirea faptului dacă taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatoriu de textul de lege anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, aspect analizat și din perspectiva Codului Fiscal, a prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, s-a constatat că în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr.343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.110/2006, fiind incluse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214 - 214 care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
În justificarea refuzului său de restituire a taxei de înmatriculare, pârâta a invocat incidența reglementărilor naționale cuprinse în Codul fiscal și în Normele de aplicare ale acestuia din care rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 01.01.2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România și care ulterior datei reținute au fost revândute.
Sub acest aspect iferența de aplicare a taxei este discriminatorie pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul revânzării lor în țară, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în tara de proveniență, în timp ce la revânzarea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu mai este percepută.
Potrivit art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene,"Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din prevederile art.11 alin. 1 și 2 și art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene are un caracter obligatoriu pentru statul român.
Se constată astfel că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, aspect întărit și de jurisprudența Curții de Justiție Europene.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art.214- 214 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Instanța a motivat că reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule prin OUG nr.50/2008, cu aplicare de la data de 01.07.2008, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei în litigiu era contrară dreptului comunitar, astfel că taxele încasate cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice C care a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală invocând disp. art.304/1 Cod de procedură civilă.
A susținut recurenta că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, arătând că aceste prevederi legale constituie norme de procedură, care, potrivit principiului"tempus regit actum", sunt de aplicabilitate imediată, chiar dacă raportul juridic dintre părți s-a născut sub imperiul Legii nr.571/2003 modificată.
Prin urmare, în situația în care, pe parcursul desfășurării procesului civil, intervin modificări legislative în ceea ce privește normele de procedură, rezolvarea conflictului dintre legea veche și legea nouă se soluționează potrivit principiului aplicării imediate a legii noi.
Pe cale de consecință, legea nouă se aplică imediat situațiilor obiective (legale), respectiv acelor situații juridice al căror conținut și efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor.
În aceste condiții, consideră recurenta că obligarea sa la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare este netemeinică și nelegală.
Intimatul reclamant, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat cereri în apărare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, se reține că, în esență, recurenta critică hotărârea primei instanțe doar în ceea ce privește obligarea sa la restituirea integrală a taxei achitate de către intimatul reclamant, contrar disp. art.11 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit textului invocat, " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."
Prin urmare, dispozițiile menționate impun organului fiscal o anumită procedură de restituire a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare achitată în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 și taxa de poluare ce urmează a fi achitată în baza OUG nr.50/2008 tocmai în virtutea dreptului acestui organ de a proceda la compensări de creanțe fiscale.
Cele două taxe sunt diferite și au destinații diferite, iar instanța nu este învestită cu analizarea legalității ambelor taxe, ci doar cu privire la taxa de primă înmatriculare. În niciun caz dispozițiile arătate nu impun instanței de judecată efectuarea unor eventuale compensări care să justifice restituirea parțială și nu integrală a taxei de primă înmatriculare achitată nelegal. Aceasta, deoarece dispozițiile OUG nr.50/2008 care instituie această nouă taxă nu sunt dispoziții de procedură de imediată aplicare, astfel cum greșit susține recurenta, ci sunt norme de drept substanțial.
Ori, potrivit principiuluitempus regit actum, invocat chiar de recurentă dar interpretat de aceasta într-o manieră proprie, instanța este ținută să verifice legalitatea achitării taxei raportat la normele legale în vigoare la acel moment. Constatând că achitarea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, instanța era ținută să procedeze la repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant astfel că în mod corect a dispus restituirea integrală a sumei.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în contencios administrativ formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C - cu sediul în C, bd. - nr.196, județul C, împotriva Sentinței civile nr.256/17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul în C,-, -.A,.4,.15, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. fond:
red.dec.jud. -
2 ex/18.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
