Anulare act administrativ fiscal. Decizia 4017/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4017
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M -Dr.Tr.S, împotriva sentinței nr.1795 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M - Tr.S și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a arătat că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod pr. Civilă, după care,
Instanța invocă excepția tardivității recursului, în raport de dispozițiile art.301 Cod pr.civilă.
CURT E A:
Asupra recursului de față;
Pin sentința nr.1795 din 7 mai 2009, Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta DGFP M și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3700 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut cu privire la plângerea prealabilă că reclamantul a îndeplinit această procedură obligatorie reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ solicitând restituirea taxei prin adresa nr.7813/16.03.2009.
Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că reclamantul a achitat în contul pârâtului cu nr.-, suma de 5728 lei pentru ca să poată circula cu autovehiculul, iar cu adresa 7813/16.03.2009, a solicitat restituirea fără însă a i se comunica răspunsul pozitiv.
Potrivit art.2141-2143din Codul fiscal al României și pct.311-312din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitate sau din alte state.
Pe de altă parte, art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene prevede că nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, art. 23 (9) din Tratat, referitor la libera circulație a mărfurilor, dispune asupra interzicerii între statele membre a tarifelor vamale la import și export și a tuturor taxelor cu un efect echivalent iar art. 25 (12) convine asupra faptului că statele membre se abțin să introducă între ele taxe vamale la import și la export sau taxe cu efect echivalent.
Ca efect al aderării României la Uniunea Europeană, art.148 alin.2 din Constituție dispune că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, art.148 al.4 instituind obligația Parlamentului României, Președintelui, Guvernului și autorității judecătorești de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin instituirea taxei de primă înmatriculare conform art. 2141-2143Cod fiscal pentru autovehicule înmatriculate în alte state și reînmatriculate în România și câtă vreme nu s-a dispus perceperea unei asemenea taxe și pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în România, se constată încălcarea prevederilor legislației comunitare anterior menționate precum și o diferență de tratament și discriminare la regimul fiscal, discriminare datorată unor măsuri fiscale noi față de cele existente la data aderării pentru produsele străine.
Aceasta reprezintă o nesocotire a dreptului comunitar, taxa având efect echivalent taxelor vamale și fiind de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condițiile unei competiții egale.
S-a constatat așadar că suma achitată de reclamant nu a fost datorată conform legislației comunitare astfel că ea trebuie restituită, cu dobânda legală aferentă, neavând relevanță plata voluntară de către reclamant, câtă vreme autovehiculul nu putea fi înmatriculat fără achitarea ei.
Susținerile pârâtei că prin OUG50/2008, au fost abrogate dispoz. art. 2141-2143din Legea 571/2003, privind Codul fiscal, iar cu ocazia primei înmatriculări atât persoanele fizice cât și cele juridice sunt obligate la plata unei taxe de poluare, s-a apreciat că nu pot fi reținute, având în vedere că prin acest act normativ se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele cu ocazia primei înmatriculări în România, act normativ care a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ulterior achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant și care are un alt regim ce contravine legislației comunitare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Tr.S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a arătat că suma a fost plătită conform dreptului intern, al legii fundamentale(art.56), fără a încălca dispozițiile comunitare, căci nu reprezintă o taxă cu efect echivalent și nu se aplică discriminator.
S-a mai arătat că dispozițiile comunitare sunt prioritare dreptului intern, dacă acesta conține reglementări vădit contrare și în măsura în care dreptul comunitar este direct aplicabil.
S-a apreciat că acțiunea pentru restituirea taxei de primă înmatriculare nu poate fi decât parțial admisibilă, prin reducerea substanțială a cuantumului taxei, dar nu eliminarea integrală a acesteia.
Recursul este tardiv.
Cererea de recurs a fost depusă la instanța a cărei hotărâre s-a atacat la data de 16.06.2009, iar sentința a fost comunicată pârâtei la data de 29 mai 2009, așa cum reiese din dovada existentă la fila 23 dosar fond.
Dovada de comunicare și procesul verbal de predare sunt întocmite de agentul procedural, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.100 Cod pr.civilă.
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În speță, acest termen a fost nesocotit, recursul fiind depus peste termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței Tribunalului Mehedinți.
Având în vedere aceste considerente, urmează a se respinge ca tardiv declarat recursul formulat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M -Dr.Tr.S, împotriva sentinței nr.1795 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/02.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
