Anulare act administrativ fiscal. Decizia 406/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 406/ Dosar nr-
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ împotriva sentinței civile nr.177/CA/7.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 iunie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2008.
CURTEA
Curtea, asupra recursului de față, constată că:
La data de 16.08.2007, reclamanta SRL Bac hemat în judecată pe pârâții Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B și pe funcționarul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea în totalitate a actului administrativ nr. 246/7.05.2007 emis de pârâtă și obligarea pârâților în solidar la plata de daune materiale și morale în cuantum de 100 RON, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar prima instanță, în baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr. 177/CA din 7 martie 2008.
Prin această sentință s-au dispus următoarele: s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B și; a anulat dispoziția nr. 246/7.05.2007 emisă de pârâtul ITM B; a respins restul pretențiilor și a obligat pârâtul ITM să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 300 lei.
Pentru a hotărât astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
La data de 8 mai 2006 la sediul reclamantei s-a efectuat un control de către pârâta ITM.
Controlul s-a efectuat într-o atmosferă tensionată, după cum recunoaște și pârâta în întâmpinare, pârâtul având un comportament inadecvat.
Ca urmare a adresării unor expresii jignitoare de către pârâtul reprezentantului reclamantei, aceasta din urmă a formulat o sesizare către conducerea ITM.
Comisia de disciplină din cadrul ITM, analizând sesizarea, a apreciat că în raport de dispozițiilor art.24 alin.2 și art.32 alin.2 lit.c din nr.HG1210/2003 calitatea de petiționar o poate avea doar o persoană fizică și nicidecum o societate comercială cum este reclamanta, astfel încât aceasta nu justifică calitatea de petiționară și a clasat sesizarea reclamantei nr. 1/27.03.2007.
Instanța a constatat că reclamanta, în speță a justificat calitatea de petiționară, aceasta rezultând chiar din contextul invocat de pârâta ITM. Astfel, potrivit art. 24 alin.1 lit.c din HG nr. 1210/2003 Comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public. Așadar, textul de lege nu face distincție între o persoană fizică sau una juridică, îndrituită să se adreseze comisiei de disciplină din cadrul ITM.
Constatând că reclamanta nu justifică calitatea de petiționară și clasând sesizarea formulată prin dispoziția nr. 246/2007, pârâta a procedat greșit, iar instanța urmează a anula această dispoziție.
De altfel, pârâta a recunoscut pe fondul cauzei că atitudinea funcționarului său a fost neconformă cu statutul de funcționar public și cu atât mai mult se impunea a fi soluționată sesizarea reclamantei.
Cât privește petitul II formulat de reclamantă, privind obligarea pârâților ITM și la plata daunelor morale, instanța în temeiul art.1189 cod civil l-a respins, întrucât reclamanta nu a motivat prejudiciul pe dare l-a suferit ca urmare a comportamentului abuziv al pârâtului și nu a dovedit în ce mod i-a fost știrbită imaginea.
Relativ la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei, având în vedere dispozițiile art.276 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei și menținerea actului administrativ atacat nr. 246/7.05.2007.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Comisia de disciplină de la ITM B, a admis excepția lipsei calității de petiționară a petentei, în baza art.24 (2) din HG nr. 1210/2003 și în mod corect s-a clasat plângerea formulată de SRL
Petentei i s-a răspuns în termen legal la cele sesizate și că nu corespund realității cele cuprinse în sesizarea respectivă, nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, întrucât stabilirea conținutului răspunsului este o prerogativă a autorității publice.
În prezent este abrogată HG nr. 1210/2003, fiind în vigoare HG nr.1344/2007 care este în sprijinul susținerilor recurentei pârâte, în sensul că, potrivit art.28 alin.1 teza II persoana juridică nu putea avea calitatea de petiționar în sensul legii.
În esență a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind dată cu încălcarea prevederilor art.304 pct.6 Cod procedură civilă, deoarece, prin aceasta s-a adăugat la lege.
Recursul pârâtei a fost legal timbrat (fila 9 dosar).
Față de recursul declarat de recurenta pârâtă ITM B, intimata reclamantă SRL Baf ormulat întâmpinare (filele 11-12 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile a Tribunalului Brașov ca legală și temeinică.
În cauză alte probe nu s-au administrat.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 177/CA/7.03.2008 a Tribunalului Brașov, prin prisma prevederilor art. 3041și 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, constată recursul ca nefondat.
Din analiza întregului probatoriu de la dosar rezultă că instanța de fond a reținut corect și legal situația de fapt și de drept dedusă judecății și că a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în cauză.
Referitor la criticile formulate de recurentă asupra sentinței atacate se constată că:
În mod corect a apreciat instanța de fond asupra excepției lipsei calității de petiționară a reclamantei SRL, prin sesizarea formulată la pârâtă, și că potrivit legii, pârâta trebuia să soluționeze sesizarea formulată și nu să o respingă pe această excepție, căci altfel s-ar aduce atingere dreptului fundamental al persoanei juridice sau fizice, de a sesiza organele în drept (autoritățile publice), când există anumite nereguli în desfășurarea activității lor.
Clasarea dosarului și nesoluționarea sesizării pe fond de către pârâtă, nu pot fi considerate ca dispoziții în conformitate cu prevederile legale, deoarece, conform art.24 alin.1 lit.c din HG nr. 1210/2003, Comisia de Disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public.
Deci, legea nu spune persoană fizică sau juridică, ci generic "persoana care se consideră vătămată".
Prin urmare, față de actele dosarului și față de dispozițiile legale, reclamanta a justificat calitatea sa de petiționară și avea dreptul să i se soluționeze pe fondul chestiunii, sesizarea formulată.
Cum pârâta a procedat greșit, clasând sesizarea formulată de reclamantă și respingând-o pe excepția lipsei calității de petiționar prin decizia nr. 246/2007, desigur că această decizie nu este corectă, ceea ce a condus la anularea acesteia de către Tribunalul Brașov, prin sentința atacată.
În cauză nu se poate reține faptul invocat de recurentă că excepția lipsei calității de petiționară a reclamantei este întemeiată și legală și nici faptul că instanța, prin hotărârea dată, a adăugat la lege.
Chiar dacă la data introducerii acțiunii în instanță sau la data pronunțării hotărârii, HG nr. 1210/2003 era abrogată prin HG nr. 1344/2007, acest lucru nu poate fi reținut de instanța de recurs, deoarece la data sesizării pârâtei de către reclamantă, respectiv la 8.05.2006 era în vigoare HG nr. 1210/2003, până la 13.01.2008.
Ca atare, niciunul din motivele de recurs invocate de pârâta ITM B nu pot fi reținute ca întemeiate și legale, sens în care se vor respinge toate motivele de recurs privind hotărârea Tribunalului Brașov.
În concluzie, se constată că recursul declarat de pârâta ITM B este nefondat, sens în care se va respinge conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, iar sentința atacată se va menține ca temeinică și legală.
Este justificată și legală poziția și apărarea formulată de intimata reclamantă în recurs (prin întâmpinare), motiv pentru care se vor reține aceste susțineri ca fiind în conformitate cu dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B împotriva sentinței civile nr. 177/CA/7.03.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pronunțată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, Pt. Judecător, Judecător,
- - -- - - - -
Semnează
Judecător
desemnat să-l înlocuiască pe
vicepreședintele instanței
Grefier,
Red./5.06.2008
dact. /10.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
